Pretentii. Decizia nr. 4362/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4362/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 4362/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4362
Ședința publică de la 13 noiembrie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – D.-E. O.
JUDECĂTOR - C.-G. C.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA – în numele membrilor săi: B. E., I. C., P. A., R. L., R. G. L., S. C., S. S., I. O. M., S. M., T. L., T. G., S. M., F. M., M. F., C. G., R. L.-MACO, O. S. E., P. R., D. M., C. M. A., B. E., C. G. și M. S., împotriva sentinței civile nr.1307 din 16.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă a S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI”S.A. – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă și în temeiul art.394 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
După luarea cauzei, dar nu înaintea terminării ședinței de judecată se prezintă consilierul juridic N. A., reprezentant al apelantei – reclamante, care depune la dosar împuternicire.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1307 din 16 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în privința reclamanților I. C., P. A., R. L., R. G. L., Ș. C., Ș. I., Ș. Ș., I. O. M., S. M., T. G., S. M., C. M. A., C. G. în calitate de membri ai FEDERATIEI S. TRANSPORTURILOR FEROVIARI DIN ROMANIA, în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI "CFR CALATORI" SA( SNTFC CFR CALATORI SA ) și S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI "CFR CALATORI" SA- SUCURSALA BUCUREȘTI ( STFC BUCURESTI); a fost respinsă acțiunea în privința acestor reclamanți pentru existența autorității de lucru judecat; a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în privința celorlalți reclamanți Boeroiu E., F. M., T. L., M. F., C. G., R. L.-M., O. S. E., P. R., D. M., B. E., M. S. în calitate de membrii ai FEDERATIEI S. TRANSPORTURILOR FEROVIARI DIN ROMANIA în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI "CFR CALATORI" SA( SNTFC CFR CALATORI SA ) și S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI "CFR CALATORI" SA- SUCURSALA BUCUREȘTI ( STFC BUCURESTI); a fost respinsă acțiunea în privința acestor reclamanți ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, membrii organizației sindicale din prezenta cauză, în calitate de salariați ai societății pârâte (aspect necontestat în cauză), urmăresc obținerea drepturilor salariale constând în salariul suplimentar aferent anului 2010.
În privința reclamanților I. C., P. A., R. L., R. G. L., Ș. C., Ș. I., Ș. Ș., I. O. M., S. M., T. G., S. M., C. M. A., C. G., instanța a constatat că operează autoritatea de lucru judecat, prin raportare la sentința civilă nr. 6537/04.06.2014, pronunțată în dosarul_/3/2011*, cadru procesual în care instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți (printre care și reclamanții menționați din prezenta cauză), obligând pârâta (aceeași cu cea din litigiul de față), să plătească acestora salariul suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie, pentru anii 2008-2010, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Așa fiind, a rezultat că este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două pricini, pretențiile acestor reclamanți fiind satisfăcute în cadrul litigiului tranșat prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind definitivă, conform art. 377 alin. 1 pct. 1 C.p.civ, beneficiind, deci, de atributul executorialității.
În consecință, chestiunea litigioasă nu a mai putut fi reiterată în cadrul procesual de față, considerente pentru care instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în privința reclamanților I. C., P. A., R. L., R. G. L., Ș. C., Ș. I., Ș. Ș., I. O. M., S. M., T. G., S. M., C. M. A., C. G. și a respins acțiunea în privința acestora pentru existența autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește solicitarea de valorificare a drepturilor bănești de către ceilalți reclamanți, instanța a constatat că intră sub incidența prescripției extinctive.
Potrivit art. 268 lit. e) C.muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Instanța a apreciat că acest text de lege este incident în cauză iar nu dispozițiile art. 268 lit.c) C.muncii care prevăd termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate ori a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În cauza de față, pretențiile deduse judecății nu au caracterul unor drepturi salariale, susceptibile a fi valorificate în termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 lit.c) C.muncii.
În accepțiunea legiuitorului, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de un salariat în baza contractului individual de muncă, așa cum prevede art. 159 C.muncii. Totodată, în compunerea sa, se regăsesc, potrivit art. 160 C.muncii, următoarele elemente: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Instanța a apreciat că drepturile valorificate în cauză nu se circumscriu structurii salariului, astfel cum este definită prin textele legale enunțate.
În acest sens, drepturile bănești invocate de reclamanți își au fundamentul juridic în clauzele contractelor colective de muncă aplicabile domeniului de activitate în care aceștia au lucrat și sunt concepute ca drepturi suplimentare față de cele salariale, acordate de angajatorul din ramura transport feroviar cu titlu de bonificații pentru angajații săi, în plus față de componentele obligatorii ale salariului.
Această concluzie s-a desprins și din interpretarea clauzelor contractelor colective de muncă aplicabile în speță.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, reglementează salariul suplimentar ce poate fi acordat la finalul unui an calendaristic. Or, rezultă din chiar sintagma „salariu suplimentar”, faptul că acesta este conceput ca un beneficiu distinct de venitul salarial propriu-zis, adăugat acestuia, ca un drept suplimentar.
În lumina acestor considerente, a rezultat că drepturile bănești invocate de reclamanți nu au natură salarială, în sensul mai sus analizat, astfel încât nu au intrat în sfera de aplicare a art. 268 lit.c) din C.muncii, însă sunt consacrate la nivelul contractelor colective de muncă, ca beneficii cu caracter pecuniar în favoarea salariaților, astfel încât valorificarea lor pe cale jurisdicțională intră sub incidența art. 268 lit.e) din C.muncii.
Întrucât aceste drepturi bănești sunt aferente anului 2010, este indiscutabil faptul că, prin raportare la data introducerii acțiunii – 12.12.2013 – termenul de prescripție de 6 luni a fost împlinit.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în privința reclamanților Boeroiu E., F. M., T. L., M. F., C. G., R. L.-M., O. S. E., P. R., D. M., B. E., M. S. și a respins acțiunea în privința acestora ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamanta Federația Sinidcatelor Transporturilor Feroviare din România, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.214 din Legea nr.62/2011 și dispozițiile din Codul de procedură civilă, apelanta solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Conform celor reținute în motivarea sentinței atacate, instanța de fond a apreciat că apelanții solicită un drept intitulat salariul suplimentar pe anul 2010 care se acordă în anul 2011 pentru anul 2010 și că acest drept se prescrie la 6 luni și nu la 3 ani.
Apelanții învederează instanței de apel că, însăși societatea prin actul_ și prin actul A2/b/8033/2012 semnate de directorii Generali ai SNTFC"CFR CăIători"SA recunosc că salariul suplimentar pe anul 2010 este un drept salarial și că acesta s-a câștigat în instanțele din țară de către salariații SNTFC"CFR CăIători"SA.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ.,Curtea constată că,la pronunțarea sentinței atacate,instanța de fond a avut în vedere faptul că,în ceea ce privește solicitarea de valorificare a drepturilor bănești de către reclamanții R. L., R. G. L., S. C., S. S., I. O. M., S. M., T. L., T. G., S. M., F. M., M. F., C. G., R. L.-MACO, O. S. E., P. R., D. M., C. M. A., B. E., C. G. și M. S.,aceasta intră sub incidența prescripției extinctive.
Potrivit art. 268 lit. e) C.muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Instanța a apreciat că acest text de lege este incident în cauză iar nu dispozițiile art. 268 lit.c) C.muncii care prevăd termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate ori a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În cauza de față, pretențiile deduse judecății nu au caracterul unor drepturi salariale, susceptibile a fi valorificate în termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 lit.c) C.muncii,deoarece drepturile bănești invocate de reclamanți își au fundamentul juridic în clauzele contractelor colective de muncă aplicabile domeniului de activitate în care aceștia au lucrat și sunt concepute ca drepturi suplimentare față de cele salariale, acordate de angajatorul din ramura transport feroviar cu titlu de bonificații pentru angajații săi, în plus față de componentele obligatorii ale salariului.
Curtea,constată însă, că,în speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 268 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, întrucât drepturile solicite prin cererea de chemare în judecată au natura juridică au unor drepturi de natură salarială, ceea ce înseamnă că regimul juridic aplicabil, sub aspectul prescripției, este cel prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În speță,nu pot fi avute în vedere dispozițiile art. 268 alin.1 lit. e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii,prin urmare cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru pretențiile solicitate.
Este adevărat ca pretențiile reclamanților sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă,dar drepturile solicitate sunt de natura salariala, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului,fiind încadrate în prevederile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii,deoarece acestea fac parte din categoria drepturilor salariale suplimentare, fiind supuse termenului de prescripție prevăzut de art. art.268 alin.1 lit c din Codul Muncii.
Pentru aceste motive,în temeiul dispozițiilor art.480 Cod pr.civilă,se va admite apelul,se va anula în parte sentința atacată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare în ceea ce îi privește pe reclamanții B. E., F. M., T. L., M. F., C. G., R. L.-M., O. S. E., P. R., D. M., B. E., M. S..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – reclamantă FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, având CF14515490, cont RO11BROS_ROL01 deschis la B. Post Sucursala Palat CFR, cu sediul în București, Calea Griviței nr.347, Depoul de Locomotive București Călători, Clădirea Administrativă, ., sector 1, – în numele membrilor săi: B. E., I. C., P. A., R. L., R. G. L., S. C., S. S., I. O. M., S. M., T. L., T. G., S. M., F. M., M. F., C. G., R. L.-MACO, O. S. E., P. R., D. M., C. M. A., B. E., C. G. și M. S., împotriva sentinței civile nr.1307 din 16.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă a S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI”S.A. – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI, având CUI_, atribut fiscal RO, cont RO15BPOS_ROL01 deschis la B. Post – Palat CFR, cu sediul în București, ..38, sector 1.
Anulează în parte sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare în ceea ce îi privește pe reclamanții B. E., F. M., T. L., M. F., C. G., R. L.-M., O. S. E., P. R., D. M., B. E., M. S..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D.-E. O. C.-G. C.
GREFIER
S. Ș.
Red. C-G.C.
Dact.S.Ș./12.12.2015/4 ex.
Jud. Fond: L. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 4372/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
