Recalculare pensie. Decizia nr. 1076/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1076/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3338/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 131/2015)
Decizia Civilă nr.1076
Ședința Publică din data de 02 Aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-reclamantă E. C. M., împotriva sentinței civile nr.9814/22.10.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, precum și faptul că prin cererea de apel formulată apelanta-reclamantă a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza disp. art. 223 alin.(3) pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9814/22.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, s-a admis în parte acțiunea contestatoarea E. C. M. în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București. A fost anulată decizia nr._/01.04.2013. A fost obligată intimata sa emită o decizie prin care să recalculeze pensia anticipată parțială cuvenită contestatoarei, începând cu data de 01.01.2014, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a veniturilor atestate prin adeverința nr._/20.12.2012 eliberată de Banca Comercială Română SA în coloana „baza de calcul asigurări sociale”, prin înlocuirea celor valorificate pe perioada din adeverință ca sume contributive, sporuri incluse în salariu, spor de vechime, sporuri adăugate și incluse și altele. A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, contestatoarea este pensionară, beneficiind de pensie anticipată parțială stabilită prin decizia nr._/29.11.2012, începând cu data de 23.10.2012.
La data de 06.12.2013 (n.n. – deși în decizia de la fil. 41 este menționată data de 06.12.2014, având în vedere data emiterii deciziei, instanța apreciază că există o eroare materială cu privire la an, corect fiind 2013 în loc de 2014), contestatoarea a formulat o cerere administrativă de recalculare a pensiei sale în baza veniturilor suplimentare atestate prin adeverința nr._/20.12.2012 eliberată de Banca Comercială Română SA.
Prin decizia nr._/04.04.2014 – f 41, intimata a respins această cerere de recalculare cu motivarea că primele și primele de vacanță atestate prin această adeverință nu pot fi luate în calcul deoarece acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din HG nr. 257/2011.
Lunile 03-05.2007 au fost luate în calul prin Decizia nr._/22.04.2010.
Chiar dacă din actele de la dosar nu rezultă dacă parte a contestat administrativ decizia contestată, instanța a constatat că acesta aspect nu este contestat de intimată.
Prin adeverința nr._/20.12.2012 eliberată de Banca Comercială Română SA – f 6 și urm. se atestă în valoare nominală/procent și detaliat veniturile obținute de contestatoare în perioada 01.10._01 constând în: salariu de bază, salariu efectiv, spor vechime, spor fidelitate, spor limbă străină, spor nocivitate, total drepturi/lună, CO, prime, prime de vacanță, alte venituri impozabile, profit, total brut, baza de calcul a asigurărilor sociale și contribuția de asigurări sociale, cu mențiunea expresă că pentru veniturile prezentate societatea a calculat, reținut și virat CAS.
Din verificarea bazei de calcul a asigurărilor sociale tribunalul constată că aceasta nu este aceeași cu totalul brut care cuprinde toate veniturile atestate, fiind uneori:
- egală cu totalul brut, deci cu toate veniturile adăugate (a se vedea ex. iulie 1996);
- egală cu total drepturi/lună, deci cu toate sporurile, dar fără CO, prime, stimulente, profit și alte venituri impozabile (a se vedea ex. februarie 1996), etc.
Din datele privind activitatea în muncă – f 56 și urm., tribunalul a reținut că sporul de vechime și alte sporuri nedetaliate au fost valorificate fie în procent, fie în valoare nominală, prin raportare la sumele contributive luate în calcul de intimată egale cu salariul de bază relevat și prin adeverință care are însă altă valoare decât salariul efectiv și total drepturi/lună și/sau totalul brut.
Raportând situația de fapt la prevederile legale în materie, tribunalul a apreciat că cererea de față este întemeiată în parte pentru următoarele:
În prealabil, referitor la obiectul dedus judecății prin acțiunea promovată, instanța a constatat că demersul judiciar al contestatoarei nu poate fi calificat decât ca reprezentând o contestație specifică în cazul cererilor de stabilire, revizuire sau recalculare a pensiei, din apărările formulate rezultând cu evidență că prin cererea adresată instanței contestatoarea tinde la contestarea respingerii de către intimată a solicitărilor sale de luare în considerare la calculul pensiei a veniturilor din adeverințele în discuție.
Se pune astfel în discuție legalitatea și temeinicia deciziei nr._/01.04.2014 prin care a fost respinsă cererea de recalculare.
Analizând refuzul intimatei de valorificare a veniturilor atestate prin adeverința sus menționată, tribunalul a reținut că acesta are în vedere neplata CAS, deci nerespectarea principiului contributivității.
Deoarece acțiunea de față reprezintă o contestația împotriva acestui refuz, tribunalul a apreciat că în cauză se impune analizarea legalității și temeiniciei acestuia prin raportare la considerentele intimatei.
Din succesiunea actelor normative în materie de pensionare, se desprinde optică și soluția legislativă aleasă de legiuitor în această materie.
Au fost reținute prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 și art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Principiul contributivității este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie, fiind reținute prevederile art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
Pe de o parte, se afirma în art. 2 al legii cadru principiul contributivității, mai susmenționat.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul O.U.G. nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent.
Tot în O.U.G. nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, printre multele principii care guvernează modul de stabilire a drepturile de pensie reglementate de această lege, enumeră la art. 2 lit. c) și „principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în actele normative sus menționate primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
În ceea ce privește Decizia nr. 736/2006, ce produce efecte inter partes litigantes, prin care Curtea Constituționala a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, considerentele acesteia nu susțin poziția intimatei.
Astfel, se arată în această decizie ca „noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară.
Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.”
Prin această interpretare Curtea Constituționala confirma faptul că dispozițiile punctului VI din Anexă la O.U.G. nr. 4/2005 nu exclud, de plano, posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv la acest punct și ca aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de către instanța de judecată, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
În ce privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30 din 16 noiembrie 2009, aceasta ridică o problemă atipică, legată de soluțiile de respingere a unor recursuri în interesul legii, pronunțate frecvent în ultima perioadă de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivare, se reține, aproape invariabil, că textele de lege sunt redactate clar și precis, neprezentând dificultăți de interpretare, drept pentru care recursurile sunt respinse.
Se pune problema de a stabili dacă aceste considerente ale instanței supreme sunt sau nu obligatorii și dacă ne aflam sau nu în situația art. 329 din Codul de procedura civilă adică se dezleagă sau nu de Secțiile Unite, în considerente, o problemă de drept, chiar atât de evidentă, dar soluționata neunitar de instanțe.
Dezlegarea data problemelor de drept, în accepțiunea art. 329 alin.3 din Codul de procedura civilă, ar trebui să se regăsească în dispozitiv, motiv pentru care decizia în cauză nu poate fi avută în vedere, nedezlegând o problemă de drept.
Prin Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat cu caracter obligatoriu. Conform art. 3307 alin. 4 C.pr. civ., că: „Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
Astfel, s-a reținut că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Prin decizia în interesul Legii nr. 19 din 10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat prev. art. 164 din legea nr. 19/2000 pe care intimata își întemeiază respingerea cererii de recalculare, arătând că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
S-a reținut astfel că relevante în cauză sunt existența unei/unor adeverințe conforme și plata contribuției de asigurări sociale.
Raportat la principiul contributivității invocat de contestatoare și analizat de instanță mai sus, tribunalul a constatat că prin adeverința în cauză NU se face dovada plății CAS pentru toate veniturile atestate.
Însă pentru faptul că există o coloană care prezintă însumate, în formă brută (conform prevederilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 – perioada de după ianuarie 1991), în valoare nominală, toate veniturile care au stat la baza CAS, tribunalul a admis în parte acțiunea doar pentru aceste venituri.
Urmare celor de mai sus, în temeiul principiului contributivității, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr._/01.04.2014 și a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze pensia anticipată parțială cuvenită contestatoarei, începând cu data de 01.01.2014, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a veniturilor atestate prin adeverința nr._/20.12.2012 eliberată de BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA în coloana „baza de calcul asigurări sociale”, prin înlocuirea celor valorificate pe perioada din adeverință ca sume contributive, sporuri incluse în salariu, spor de vechime, sporuri adăugate și incluse și altele.
Data de referință a fost stabilită prin raportare la luna imediat următoare depunerii cererii de recalculare.
Ca modalitate de reparare a prejudiciului generat de nevalorificarea veniturilor atestate prin adeverințele sus menționate, instanța va obliga intimata la plata către contestatoare a diferențelor dintre pensia plătită și cea stabilită conform prezentei hotărâri, calculate de la data de 01.01.2014 (data stabilirii drepturilor).
În temeiul prevederilor art. 453 NCPC, deoarece demersul judiciar ar contestatorului a fost determinat de culpa procesuală a intimatei care a căzut parțial în pretenții, instanța a admis cererea acestuia de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul a apreciat că valoarea cheltuielilor de judecată este rezonabilă și justificată de complexitatea cauzei, nr. de termene de judecată, munca efectiv prestată de avocat și importanța litigiului pentru parte și proporțională cu admiterea în parte a acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelanta-reclamantă E. C. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel art. 466 și urm. N.C.Pr. Civ, Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prin motivele de apel formulate a arătat că la data de 06.12.2013 apelanta a adresat o cerere către C. de P. a Sectorului 6 București prin care a solicitat să i se recalculeze pensia, întrucât a constatat că nu au fost luate în considerare la stabilirea punctajelor anuale toate drepturile de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției la asigurări sociale conform prevederilor legale aplicabile la data constituirii și plății contribuției, respectiv „acord, prime" - venituri suplimentare - la salariul de bază sau net, alte sporuri de care a beneficiat în perioadă anterioară intrării în vigoare a Legii 263/2010.
Până la data soluționării prezentei cereri de chemare în judecată nu i-au fost stabilite drepturile de pensie în raport cu cererea depusă la C. Locală de P. Sector 6 sub nr._/06.12.2013, fapt ce a determinat-o să promoveze prezenta acțiune.
Instanța de fond a respins cererea, deoarece nu a fost întocmită adeverința "conform legii" de către Banca Comercială Română S.A.
Instanța de fond trebuia să îi pună în vedere să solicite de la foștii săi angajatori adeverințe explicative din care să rezulte denumirea sporurilor - procentul sau suma acordată, deoarece pentru aceste venituri s-au reținut, respectiv constituit și virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuția de asigurări sociale.
Instanța de fond în mod greșit i-a admis în parte acțiunea. Nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., nu i-a solicitat lămuriri sau completare la adeverințe dacă a considerat că nu sunt corect întocmite. Nu este culpa apelantei ca aceasta este modalitatea în care angajatorul eliberează adeverințe, dar nu este corect ca aceasta să fie sancționată și să primească o pensie mai mică. Adeverințele sunt la fel întocmite pentru miile de angajați, acțiunile acestora în instanța sunt admise și numai a apelantei este admisa parțial.
În mod eronat instanța a considerat probabil ca veniturile menționate în adeverința nu au caracter permanent, dar în acest sens încalcă principiul contributivității și faptul că nu are importanță dacă aceste venituri au avut caracter permanent sau nu, în situația în care pentru ele s-au plătit contribuțiile CAS.
Acțiunea apelantei trebuia admisa atâta timp cât parata nu a luat în considerare veniturile suplimentare la retribuția tarifară obținute sub formă de sporuri.
Instanța de fond a motivat valorificarea parțial a adeverinței pe faptul că, adeverința nu atesta sporuri cu caracter permanent, fiind vorba de o formă de retribuire iar nu de sporuri. Lucru total neadevărat Aceste venituri trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, și pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare Înscrise în carnetul de muncă.
Potrivit art.107 alin.3 din Legea nr. 263/2010 „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia."
Art. 33 alin.1 lit. a) și 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevăd că baza de calcul o constituie câștigul salarial brut, respectiv că [...] punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, Ia câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă.
Legea 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, stabilește în art. 4 că fondurile necesare plății pensiilor se constituie din contribuțiile întreprinderilor.
Cu privire la valorificarea adeverințelor apelanta a solicitat instanței să observe că Legea 27/1966 prevedea ca plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
În plus, art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția de asigurări sociale de stat prevedea că unitățile socialiste, [...] orice alte persoane juridice [...] sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat [...].
În speță, apelanta a obținut de la fostul său angajator adeverința ce dovedește veniturile ei salariale sub formă de venituri suplimentare pentru care s-au achitat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de către angajatori potrivit art. 1 din fostul Decret 389/1972.
Apelanta a arătat că a depus aceste documente ia C. de P. Sector 6 București, solicitând să i se valorifice la pensie și de aceste venituri dovedite cu adeverința eliberată de fostul său angajator.
Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, în art. 1 alin 1 prevede că acest carnet de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în această.
Conform prevederilor Ordinului nr. 136/1976 privind aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrarea și evidență a carnetului de muncă, pct. 14 e), în coloana 6 din carnetul de muncă se înscrie retribuția tarifară de încadrare.
În cazul în care persoana încadrată în muncă beneficiază de o retribuție mai mare sau de o indemnizație care potrivit legii se include în retribuția tarifară de încadrare, în carnetul de muncă se menționează atât retribuția tarifară de încadrare cât și separat, dedesubt, majorarea sau indemnizația ce se include în această.
Totodată, conform prevederilor pct. 14 b), pentru înregistrarea sporurilor de vechime în muncă se efectuează o înregistrare specială în carnetul de muncă.
Astfel, conform prevederilor Decretului nr. 92/1976 și ale Ordinului nr. 136/1976, în carnetul de muncă nu puteau fi înscrise toate elementele sistemului de retribuire, câștigul bază de calcul a contribuției de asigurări sociale, în caz contrar fiind atrasă răspunderea persoanei care făcea înscrierile.
Legea 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, legea generală de reglementare a sistemului de retribuire, în art. 8, prevedea formele de retribuire: în acord sau cu bucată, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Art. 117 alin 3 din Legea 57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global.
Ulterior, prin Legea 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și repartiție a veniturilor oamenilor muncii, art.4, retribuirea în acord global se generalizează în economie, astfel încât pe lângă retribuția tarifară, existând posibilitatea realizării unor venituri suplimentare, „adaos de acord".
Din analiza prevederilor legale sus menționate, rezultă că nu are nici o relevanță neînregistrarea în carnetul de muncă a sporurilor respective - altele decât sporul de vechime (adaos de acord, beneficii, etc.) - atâta vreme cât s-a făcut dovada existenței acestora și a calculării contribuției de asigurări sociale prin raportare la câștigul brut realizat, conform Decretului 389/1972, care include toate elementele sistemului de retribuire prevăzute de art. 9 al Legii 57/1974.
Decizia nr. 19/17.10.2011 a Secțiilor Unite ale ICCJ prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție stabilindu-se ca: "Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin. 1 lit. a) din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii."
Decizia nr. 19/10.12.2012 a Secțiilor Unite ale ICCJ prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilindu-se ca: "în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale."
Având în vedere principiul contributivității înscris în art.2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 apelanta a solicitat admiterea apelului.
Legea nr. 27/1966 prevedea ca plata contributieie de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa că pentru toate aceste sume s-a precizat temeiul legal iar în baza acestora, angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, principiul contributivității este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului „ubi eadem est rațio, ibi eadem soluțio esse debet".
Viziunile diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului, același legiuitor limitând fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu.
Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar la momentul primirii de către asigurați a contraprestației, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru cele arătate apelanta a solicitat admiterea apelul, schimbarea în tot a sentinței apelată și obligarea parata să-i plătească cheltuielile de judecată în totalitate de la fond și din apel.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Criticile apelantei-reclamante sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică.
Tribunalul nu a respins cererea, deoarece adeverința nu a fost întocmită "conform legii" de către Banca Comercială Română S.A., așa cum nefundat susține apelanta. Din contră, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte acțiunea contestatoarea E. C. M. în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București. A fost anulată decizia nr._/01.04.2013. A fost obligată intimata sa emită o decizie prin care să recalculeze pensia anticipată parțială cuvenită contestatoarei, începând cu data de 01.01.2014, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a veniturilor atestate prin adeverința nr._/20.12.2012 eliberată de Banca Comercială Română SA în coloana „baza de calcul asigurări sociale”, prin înlocuirea celor valorificate pe perioada din adeverință ca sume contributive, sporuri incluse în salariu, spor de vechime, sporuri adăugate și incluse și altele.
Nu se poate vorbi de lipsa rolului activ al instanței, deoarece nu erau necesare lămuriri sau completări la adeverința a cărei valorificare s-a solicitat, aceasta fiind întocmită de fostul angajator potrivit legii.
Nu sunt întemeiate nici criticile apelantei referitoare la considerentele primei instanțe, deoarece admiterea în parte a pretențiilor nu a fost motivată pe caracterul permanent sau nepermanent al sporurilor. Adeverința a cărei valorificare s-a solicitat nu se referă la retribuirea prin acord, motiv pentru care susținerile apelantei sunt străine cauzei.
În mod corect prima instanță a dispus doar valorificarea veniturilor atestate de adeverința nr._/20.12.2012 eliberată de Banca Comercială Română SA în coloana „baza de calcul asigurări sociale”, cu respectarea principiului contributivității.
Așa cum a reținut și prima instanță, prin decizia nr._/04.04.2014, intimata a respins această cerere de recalculare cu motivarea că primele și primele de vacanță atestate prin această adeverință nu pot fi luate în calcul deoarece acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din HG nr. 257/2011.
Adeverința nr._/20.12.2012 eliberată de Banca Comercială Română SA atestă veniturile obținute de apelantă în perioada octombrie 1995-martie 2001, compuse din salariul de bază, salariu efectiv, spor vechime, spor fidelitate, spor limbă străină, spor nocivitate, concediu de odihnă, prime, primă de vacanță, alte venituri impozabile. Fostul angajator menționează că a calculat, reținut și virat contribuția la asigurările sociale, conform prevederilor legale, adeverința cuprinzând și o rubrică intitulată „Baza de calcul asigurări sociale”.
Curtea constată că în sumele menționate la rubrica „Baza de calcul asigurări sociale” nu sunt incluse primele, inclusiv prima de vacanță.
În mod corect prima instanță a dispus doar valorificarea veniturilor din rubrica„Baza de calcul asigurări sociale”, deoarece, așa cum specifică și denumirea coloanei respective, doar pentru acestea s-a reținut și plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale.
Or, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, deoarece „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Sumele încasate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 și Legii nr.263/2010 se valorifica la calculul pensiei, numai în măsura în care pentru aceste sume s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
Dar, așa cum am arătat, în baza de calcul a contribuției la asigurările sociale nu au intrat și sume obținute cu titlu de prime, inclusiv prima de vacanță.
Potrivit legislației aplicabile în perioada atestată de adeverință, contribuția pentru asigurările sociale se constituia prin aplicarea unor cote procentuale asupra fondului de salarii.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat, act normativ abrogat prin Legea nr.19/2000, se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin Lega nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a fost modificat și completat art. 1 alin.1 din Decretul nr. 389/1972 stabilindu-se contribuția de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câștigului brut.
Dar, potrivit art.2 din Decretul nr. 389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
Veniturile suplimentare cu titlu de prime și primă de vacanță, profit prevăzute de adeverința în discuție nu făceau parte din fondul de salarii, fiind exceptate de la plata contribuției la asigurări sociale, angajatorul atestând că a achitat această contribuție potrivit legii, doar pentru sumele din rubrica „Baza de calcul asigurări sociale”, sume ce nu includ primele.
Valorificarea eventualelor venituri suplimentare incluse în adeverință este posibilă doar în măsura în care rezultă că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare, așa cum s-a reținut și în decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii, nr. 19/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, ale cărei considerente se mențin, prima instanță făcând trimitere chiar la aceasta.
Dar, Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.
Curtea s-a pronunțat în sensul luării în considerare a sumelor care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, cu respectarea principiului contributivității, instanța fiind chemată să verifice dacă adeverința invocată de reclamant cuprinde astfel de venituri.
Interpretarea dată de Înalta Curte este obligatorie și se impune și în cazul Legii nr.263/2010, deoarece aceasta a preluat principiului contributivității, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, stabilind că „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza acestui principiul.
Întrucât, în speță, din adeverința a cărei valorificare se solicită rezultă că bugetul asigurărilor sociale nu a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale aferentă acestor venituri salariale suplimentare obținute și atestate de adeverința în cauză, parata nu poate fi obligată la valorificarea acestora la stabilirea pensiei.
Cu privire la sumele reprezentând indemnizație de concediu de odihnă, acestea au fost cuprinse în sumele din rubrica „Baza de calcul asigurări sociale”, instanța de fond dispunând recalcularea pensiei în funcție de acestea, neexistând nici o prevedere legală care să prevadă pentru perioada de până la data de 01.04.2001 ca aceste venituri să fie valorificate cumulativ cu salariul aferent lunii respective, fiind evident că salariatul a încasat fie salariul, fie indemnizația de concediu.
Față de toate aceste considerente fapt și de drept, având în vedere art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va respinge și pretențiile apelantei pentru cheltuielile de judecată ca neîntemeiate. De altfel, la dosar nici nu există vreo dovadă a unor astfel de cheltuieli, iar potrivit art.452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă E. C. M., identificată cu CNP:_ cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. „G. A. I.”, situat în Municipiul București, . ., ., împotriva sentinței civile nr.9814/22.10.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul situat în Municipiul București, Calea V., nr.6, sector 3, având CF_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.C.C./4 ex./24.04.2015
Jud.fond: C. F. I.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1469/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 768/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
