Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 449/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 48762/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6881/2014)
Decizia Civilă Nr.449
Ședința Publică din data de 05 Februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
JUDECĂTOR A. I. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți C. Național „Gh. Ș.”, C. L. Sector 4 și P. S. 4 – Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr. 3439/21.03.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Salariaților din Învățământ București în numele și pentru membrii săi M. S. M. și R. R., cauza având pe fond ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, cât și faptul că pentru această dată s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs formulate, astfel cum rezultă din citativul întocmit în cauză, atașat la fila 16 dosar recurs.
La data de 10.10.2014 s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secții de către intimatul-reclamant S. Salariaților din Învățământ București, note scrise, într-un singur exemplar, în combaterea recursurilor formulate în cauza de față.
Se mai învederează în același context, faptul că prin cererile de recurs deduse judecății părțile recurente au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părților recurente de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3439 din data de 21.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, s-a admis acțiunea privind pe reclamantul S. Salariaților din Învățământ București în numele și pentru membrii de sindicat: Mușățoiu S. -M., R. R. în contradictoriu cu pârâții C. Național „Gh. Ș.”, C. L. Sector 4 și P. S. 4 – Instituția Primarului. Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Legea nr. 221/2008, Legea nr.330/2009 și Legea nr. 285/2010, și drepturile salariale achitate efectiv, pentru perioada 01.01.2010 – 12.05.2011, în raport de intervalul de timp pentru care aceștia au avut calitatea de salariați, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rață inflației până la data plății.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că membrii de sindicat din prezența cauză Mușățoiu S.-M., R. R., în numele cărora a fost promovată acțiunea de S. Salariaților din Învățământ București au calitatea de personal didactic la C. Național „Gh. Ș.”, potrivit adeverinței de la dosar emise de unitatea școlară. (f 12-14)
Din adeverința rezultă că la stabilirea drepturilor salariale conform Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010, respectiv conform Legii nr. 285/2011, începând cu data de 01.01.2011, reclamantului nu i s-au aplicat prevederile Legii nr. 221/2008. (f 12-14)
Demersul procesual de față are ca scop recuperarea de către membrul de sindicat reclamant a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii 221/2008, prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, pe perioada 01 ianuarie 2010 - 13 mai 2011.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Din conținutul acestei reglementări, rezultă că, începând cu 01 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
Prin OUG 136/2008, s-a prevăzută că în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că, fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin OUG 151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei iar prin decizia nr. 842/2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 sunt neconstituționale.
Prin Decizia nr. 989/2009, au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 pct. 2 și 3 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate OUG 31/2009 și OUG 41/2009 iar prin deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OUG 31/2009, respectiv a art. 2 din OUG 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG 31/2009 și OUG 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate. În cuprinsul deciziei 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842 din 02 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec.
O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea să de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest aspect litigios a fost tranșat prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, conform căreia ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.
Pretențiile sindicatului reclamant pentru membrul sau, având ca obiect diferențele de drepturi salariale pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, sunt întemeiate, întrucât, deși OUG 15/2008 a fost abrogată începând cu 01.01.2010 prin Legea 330/2009, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezența lege.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Prin decizia 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reținând că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 01 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009).
Prin urmare, începând cu 01 ianuarie 2010, reclamanții membri de sindicat au dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei. Situația este similară pentru anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010, stabilind că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, și, implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii nr. 221/2008.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, stabilite potrivit dispozițiilor Legea nr. 221/2008, Legea nr.330/2009 și Legea nr. 285/2010, și drepturile salariale achitate efectiv, pentru perioada 01.01.2010 – 12.05.2011, în raport de intervalul de timp pentru care aceștia au avut calitatea de salariați, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației până la data plății.
Actualizarea sumelor în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective se impune în vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin devalorizarea monedei naționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal recurenții-pârâți C. L. Sector 4 și de P. S. 4 București - Instituția Primarului și C. Național "G. Ș.".
Prin recursul formulat recurentul C. Național "G. Ș." s-a arătat că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-a făcut conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a II a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, fiind invocate dispozițiile art. 48 din legea mai sus menționata .
Așa cum se poate observa, modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit de lege, în speța, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Prin O.G. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat, potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili anului 2008, pe 3 perioade de referința, astfel:- 01 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; - 01 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275, 168 lei, respectiv o creștere de 6 %;- 01 octombrie -31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:291, 678. Respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr. 221 din 27.10.2008 pentru aprobarea OUG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit, Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, coeficientul de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar a fost majorat la 400,00 lei pentru perioada 01 octombrie -31 decembrie 2008.
Modificările din Legea nr. 221/2008, vor putea fi puse în aplicare nu retroactiv, așa cum solicita reclamanții, ci doar de la data apariției actului normativ respectiv, în conformitate cu art. 78 din Constituția României.
De asemenea, tot în Constituție, la art. 15 alin. (2) este statuat și principiul potrivit căruia: „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Recurentul a menționat că Legea nr. 221 a intrat în vigoare la data de 01.11.2008, drept urmare, pentru perioada 01.10._08 prevederile Legii 211/2008 nu pot fi aplicabile deoarece acestea nu se aplică retroactiv.
Pentru restul perioadei, respectiv 04 noiembrie 2008 - 15 noiembrie 2008, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 136/2008 (în vigoare până la data de 15.11.2008 când a fost abrogată de O.U.G. nr. 151/2008).
Începând cu 15 noiembrie 2008, și până la data de 02 iunie 2009, dată la care prin Decizia Curții Constituționale nr. 842 art. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea Ordonanței nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ au fost declarate ca fiind neconstituționale, rămân în vigoare dispozițiile O.G. nr. 15/2008 cu modificările și completările ulterioare.
Acest aspect rezulta cu precădere din prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale potrivit cărora „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
În ceea ce privește aplicabilitatea Legii 221/2008 după data de 31 decembrie 2008, rugăm instanța să rețină faptul că Legea 221/2008, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se acordă în 2008 personalului din învățământ, așa cum rezultă chiar din titlul și conținutul acesteia, reglementează creșterile salariale ce se acordă în anul 2008 personalului din învățământ, neexistând în cuprinsul ei prevederi care să precizeze creșterile salariale pentru anul 2009.
Recurentul a învederat instanței ca pentru perioada 01.04._09, cadrul legislativ în vigoare îl reprezintă O.U.G. nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 259 din 07 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 13 iulie 2009 și O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 30 aprilie 2009 și aprobată prin Legea 300/06.10.2009, dispozițiile acestor ordonanțe nefiind declarate neconstituționale.
Mai mult decât atât, O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 01 februarie 2008. Aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al cap. VI - dispoziții finale din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial din 09 noiembrie 2009.
În ceea ce privește obligarea paraților la calculul drepturilor salariale aferente perioadei 01.01._11, instanța de judecată în mod incorect a admis aceste cereri, deoarece salariații nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile prevăzute de legile speciale din domeniul salarizării.
S-au invocat dispozițiile art. 34 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin actele depuse la dosarul cauzei reclamanții nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile și nici a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 34 alin. (4) Legea - cadru nr. 330/2009.
D. urmare, recurentul a solicitat admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii, sub aspectul tardivității contestării reîncadrării conform Legii 330/2009.
În ceea ce privește reîncadrarea conform Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, recurentul a invocat excepția tardivității și pe acest capăt de cerere, având în vedere prevederile art. 30 din acest act normativ, care face vorbire despre aceeași procedură și același termen de contestare ca și în Legea nr. 330/2009.
Referitor la aplicarea Legii cadru nr. 284/2010 pentru anul 2011, învederam instanței că începând cu data de 13 mai 2011 este în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a introdus un nou sistem de calcul pentru această categorie de personal din unitățile de învățământ, în mod corect instanța neacordând aceste drepturi și după data de 12 mai 2011.
Având în vedere cele învederate, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
În susținerea motivelor de recurs recurenții-pârâți C. L. Sector 4 și de P. S. 4 București - Instituția Primarului au arătat că instanța de fond a omis a se pronunța și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al S. 4 și a Primarului S. 4, invocata prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond.
Având în vedere aceste aspecte recurenții au înțeles să reitereze excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al S. 4 și a Primarului S. 4.
Calitatea procesuală pasivă, condiție esențială pentru a fi parte în proces, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Au fost invocate prevederile art.23 alin. 1 din Legea nr.215/2001.
C. L. al S. 4, care este organ deliberativ, are ca atribuție numai aprobarea bugetului local și nicidecum nu este abilitat de lege să calculeze și să dispună reîncadrarea personalului didactic și nici să plătească drepturile salariale datorate personalului didactic.
Potrivit Legii nr.215/2001, republicată, primarul este ordonator principal de credite, iar unitățile de învățământ sunt ordonatori terțiari de credite și prin urmare plată salariilor se repartizează prin alocarea de credite bugetare din bugetul local al sectorului 4 în baza solicitării fundamentate a unității angajatoare prin hotărârea consiliului de administrație în baza art. 96 alin. 7 lit. a) din Legea nr. 1/2011.
S-a făcut trimitere la conținutul art. 167 alin. (1) din Legea nr.84/1995 Legea învățământului (care a fost abrogată la data de 09.02.2011 prin Legea nr.2/2011.
Recurenții au învederat instanțe următoarele: Legislația aplicabilă în cauză:
HG nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, detaliază modul de întocmire a bugetelor unităților de învățământ, obligațiile ce revin instituțiile implicate în procesul de finanțare.
Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Obligațiile ce revin fiecărui parat în raport de aceste prevederi legale sunt:-unitatea școlara cu personalitate juridică să calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale;- primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare;- consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror raza teritorială își au sediul unităților respective.
Este de notorietate faptul că, fata de obiectul cererii de chemare în judecata de obligare la plata a unor drepturi salariale, respectiv a unei părți din salariul lunar, singurul debitor al obligației de plată este unitatea școlara.
"Implicarea consiliilor locale și primarilor în procesul de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat nu transforma aceste instituții în debitori ai obligației de plată".
Potrivit art.63 al. 1 lit. c al alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. L. și P. localității îndeplinesc funcția de ordonatori de credite în privința sumelor solicitate de către intimata-reclamanta.
Recurenții au învederat instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.38 din Legea nr. 215/2001 republicata, consiliul local aproba la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art.63 alin. 1 și 4 din Legea nr.215/2001 republicata, primarul îndeplinește atribuții referitoare la bugetul local, are funcția de ordonator principal de credite, întocmind proiectul bugetului local pe care îl supune spre aprobare consiliului local.
Pentru aceste considerente recurenții au solicitat instanța de judecată să admită recursul astfel cum a fost formulat, să modifice în parte hotărârea atacată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al S. 4 și Primarului S. 4 și să respingă acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește criticile recurenților-pârâți P. Sector 4 București - Instituția Primarului și C. L. Sector 4 București pe aspectul lipsei calității procesuale pasive, Curtea, față de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că susținerile acestora sunt întemeiate.
Astfel, obiectul prezentului litigiu consta în obligarea pârâților la reîncadrarea, calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 01 ianuarie -31 decembrie 2010 și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie 2011 și până la data de 12 mai 2011 inclusiv, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 1/2011 ( Legea educației naționale) „(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
(3) Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului care ia în considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.”
Prin prisma prevederilor art. 104 din Legea nr. 1/2011, cât și a dispozițiilor art. 21 (2) din Legea nr. 273/2006 ( Legea privind finanțele publice locale), Curtea constată că nu există nicioobligație în sarcina recurenților-pârâți P. Sector 4 București - Instituția Primarului și C. L. Sector 4 București, în baza căreia aceștia să fie obligați la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii 221/2008 prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, pe perioada 01 ianuarie 2010-13 mai 2011, motiv pentru care aceștia nu au calitate procesuala pasiva in cauza.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite, în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art.21 (2) din Legea 273/2006„Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții Consiliilor Județene".
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. In același sens sunt si dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, republicata, (legea învățământului) care statuează ca: “unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza si finanțarea complementara. Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel național, conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementara se asigura din bugetele locale si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de baza cuprinde următoarelor cheltuieli: cheltuieli de personal, etc. Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigura din bugetul de stat, ca finanțare de baza a unității de învățământ, insa prin intermediul bugetului local.
Astfel, prezența Consiliului L. în procesul de aprobare a fondurilor salariale destinate plății drepturilor salariale este necesară doar la nivelul alocării fondurilor necesare, în condițiile în care unitățile din învățământul preuniversitar la care funcționează reclamanta sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază se află (art. 167 din Legea nr. 24/1995), iar ordonatorul principal de credite este P., bugetul local fiind aprobat de către C. L.. De asemenea Consiliile locale comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Sumele reprezentând drepturi salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ, se înaintează primarului care exercita funcția de ordonator principal de credite si întocmește proiectul bugetului local, buget care se aproba de consiliul local.
De altfel, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011 statuează în mod expres că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, iar finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Prin urmare, in condițiile in care pârâții P. Sector 4 București - Instituția Primarului, C. L. Sector 4 București nu au calitatea de angajatori ai intimatei-reclamante și aceștia nu pot fi direct obligați la plata diferențelor de drepturi salariale ale personalului din învățământ . Atribuțiile consiliului local, ca organ deliberativ, constau doar in aprobarea bugetului întocmit de primar, in calitate de ordonator principal de credite, nu in calcularea si plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ. Astfel, recurenții puteau fi obligați doar la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești datorate, nu direct la plata acestora, dar intimata-reclamantă nu a sesizat instanța de fond cu o astfel de cerere.
Pentru aceste argumente, Curtea constată lipsa calității procesuale pasive a pârâților P. Sector 4 București - Instituția Primarului, C. L. Sector 4 București în prezenta cauză, neexistând identitate între aceștia și persoanele obligate în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește recursul formulat de Colegiu, Curtea retine incidenta in cauza a dispozițiilor O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu nr. 82 din 1.02.2008, acest act normativ fiind aprobat cu modificări prin Legea nr.221/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.730 din 28.10.2008.
Actul normativ respectiv a fost modificat prin doua ordonanțe ulterioare privind salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, respectiv OUG nr.136/2008 si OUG nr.151/2008, care au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr.1221/12.11.2008 si nr.842/2.06.2009 pronunțate de Curtea Constituționala.
În raport de constatarea, prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de executiv Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, actul normativ invocat de reclamanți ca temei al cererii de chemare în judecată, respectiv O.G nr.15/2008, a rămas în vigoare în forma în care acesta a fost aprobat prin Legea nr.221/2008 și, în consecință, trebuie să i se dea eficiență.
Potrivit dispozițiilor art.147 din Constituția României și art.11 alin3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Constatând neconstituționalitatea respectivei soluții legislative, efectul celor doua decizii pronunțate de Curtea Constitutionala a fost repunerea în vigoare a legii care fusese abrogată prin ordonanțele de urgență neconstituționale, înlăturand efectele acestor ordonante.
Nu se poate retine ca O.G nr.15/2008 a fost modificata si completata prin OG nr.31/2009 si OG nr.41/2009, acestea producandu-si efecte cu privire la coeficientii de multiplicare.
Curtea constata ca cele doua ordonante, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca acte normative modificatoare ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, sunt abrogate.
Față de această situație, acestea nu mai pot face obiect al excepției de neconstituționalitate si nu mai poate fi sesizată Curtea Constituționala, fata de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora instanța de contencios constituțional se pronunță asupra "unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare". Controlul constitutionalitatii acestora revine instantelor de drept comun.
Sub acest aspect, Curtea constata ca, in ceea ce priveste personalul din invatamant, prin emiterea celor doua ordonante de urgenta, Guvernul a dorit sa inlature aplicabilitatea Legii nr.221/2008, act normativ emis de Parlament, care reprezinta puterea legislativa de drept comun.
In acest fel, Guvernul a actionat in mod repetat in sensul incercarii de contracarare a vointei legislativului, . facuse obiectul legiferarii, aspect ce fusese deja considerat ca fiind neconstitutional de catre Curtea Constitutionala.
Astfel, devin perfect aplicabile considerentele Deciziei nr.1221/2008 pronuntata de contenciosul constitutional, in sensul ca art. 1 alin. (4) din Constituție a instituit principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte.
Curtea Constitutionala a reținut că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
La fel ca si in cazul Ordonanței de urgență nr. 136/2008, adoptarea de către Guvern a Ordonanțelor de urgență a Guvernului nr. 31/2009 și nr. 41/2009 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile și criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".
În aceleasi conditii, Curtea constată că dispozițiile celor doua ordonante înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
În acest sens, prin decizia Decizia nr. 3/04.04.2011 s-a admis recursul în interesul legii formulat de C. de Conducere al Curții de Apel G. și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se următoarele:“Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr.136/2008, nr.151/2008 și nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.”
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Este de necontestat faptul, susținut de recurenți, că începând cu data de 1.01.2010, dispozițiile O.G. nr. 15/2008 aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost abrogate expres prin art. 48 alin.1 pct. 16 din Legea nr. 330/2009 și că, începând cu data de 1.01.2010, drepturile salariale cuvenite personalului didactic trebuiau calculate potrivit prevederilor Legii nr.330/2009 și ale OUG nr.1/2010.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.30 alin.5 din legea nr.330/2009, „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.”
Pe de altă parte, potrivit art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază din decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin legea nr.300/2009.
În ceea ce privește aplicarea acestor dispoziții legale, în speță este obligatorie decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, conform căreia „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
S-a stipulat în considerentele acestei decizii că, în vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că: „ reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege. În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare Ia salariile de bază ale acestora Ia aceeași dată de referință. În acest context se reține că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor OUG nr. 41/2009, la care se referă OUG nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, în care Curtea Constituțională a reținut că OUG nr.41/2009, ca act normativ modificator al OG nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii. Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire Ia unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile OUG nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire Ia domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, ÎCCJ a apreciat că singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
În ceea ce privește criticile referitoare la tardivitatea acțiunii, Curtea constată că, atât timp cât reclamanții aveau dreptul la diferențele solicitate, sunt îndreptățiți să beneficieze de toate efectele pe care acestea le produc, inclusiv de efectele pe care actele normative ulterioare le leagă de existența acestui drept.
Procedura de contestare a drepturilor salariale a fost si este prevazuta si in legislatia de salarizare a personalului din sfera autoritatii judecatoresti, dar Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit, in solutionarea conflictelor negative de competenta ivite intre instantele de dreptul muncii si cele de contencios administrativ, ca drepturile salariale decurgand din acte normative pot fi solicitate in fata instantei de dreptul muncii, fara a fi necesara contestarea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale la instantele de contencios administrativ.
În plus, reclamantele nu au contestat actul de stabilire a drepturilor salariale, ci au solicitat plata diferențelor rezultate din aplicarea dispozițiilor invocate, motiv pentru care acțiunea poate fi formulată în termenul de prescripție de drept comun.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse Curtea constată că reclamantele aveau dreptul la salarizare potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru intervalul de timp 1.01.2010 –12.05.2011, deoarece la data de 13.05.2011 a intrat in vigoare Legea nr. 63/2011 a salarizării în învățământ, care cuprinde dispoziții noi, speciale, cu privire la modalitatea de salarizare a personalului din învățământ.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți P. Sector 4 București - Instituția Primarului și C. L. Sector 4, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. Sector 4 București - Instituția Primarului și C. L. Sector 4 București și, în consecință, va respinge pretențiile formulate împotriva acestor pârâți, va menține restul dispozițiilor și va respinge recursul formulat de recurentul-pârât C. Național "G. Ș.", împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți C. L. Sector 4 și de P. S. 4 București - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr. 3439/21.03.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Salariaților din Învățământ București în numele și pentru membrii săi M. S. M. și R. R. și cu recurentul-pârât C. Național „G. Ș.”.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sector 4 București și P. S. 4 București - Instituția Primarului și, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâți.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât C. Național "G. Ș.", împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. S. G. I. A. I. C.
Grefier,
M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.C.C./2 ex./11.02.2015
Jud.fond: V. C. M. S.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1154/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 129/2015.... → |
|---|
