Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1366/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1366/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 36661/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8770/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1366
Ședința publică din data de 24.04.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE D. E. O.
Judecător C. G. C.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul V. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 05.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ /LM/2013, în contradictoriu cu intimata S.C. C. M. UNIREA S.R.L., având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul prin avocat D. M., ce depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2015, și intimata prin avocat I. E., ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, după care:
Avocatul apelantului, având cuvântul, precizează că prin prezentul apel nu solicită completarea dispozitivului hotărârii ci se referă strict la considerentele referitoare la cheltuielile de judecată.
Curtea ia act de precizarea apelantului și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și, respectiv combaterea motivelor de apel.
Apelantul, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și schimbarea în parte a sentinței civile apelate în sensul obligării pârâtei la acordarea cheltuielilor de judecată astfel cum au fost solicitate și dovedite cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 05.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. M. Unirea S.R.L. și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei nete de 32.150 lei reprezentând diferențe salariale aferente perioadei martie 2012-mai 2013, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei nete de 32.150 lei, calculată de la data de 05.11.2013 până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta la calcularea și virarea contribuțiilor sociale și impozitului pe venit datorate de reclamant, aferente sumei de 32.150 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariat al pârâtei cu contractul individual de muncă nr.01/27.08.2011, încheiat pe durată nedeterminată începând cu data de 01.08.2011, în funcția de Director, cu un salariu de bază lunar brut de 4300 lei (1000 Euro brut).
Prin decizia nr.66/17.05.2013 pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 20.05.2013, ca urmare a demisiei – f 38 acestuia, respectiv în temeiul prevederilor art.81 alin.1 din Codul muncii.
La data de 05.11.2013, reclamantul a notificat în scris pârâta cu privire la diferențele salariale solicitate ulterior în prezența cauză.
La data de 27.10.2014, urmare solicitării instanței, pârâta a depus o situație centralizatoare pentru perioada martie 2012 – mai 2013, prin care a cuantificat diferența brută și netă de plată către reclamant, rezultând suma de 32.150 lei cu titlu de diferență netă între salariul convenit de părți și cel de 1500 lei plătit efectiv de pârâtă.
Tribunalul a reținut că la dosarul cauzei nu se află depus nici un act adițional convenit de părți de diminuare a salariului inițial stabilit prin contractul individual de muncă.
Din fluturașii de salarii depuși chiar de către pârâtă, nesemnați de primire de reclamant, pentru perioada martie 2012 – martie 2013, rezultă un salariu tarifar indicat de 1500 lei prin raportare la care au fost plătite contribuțiile legale și impozitul pe venit.
Cu privire la diferențele salariale restante, s-a reținut că în cauză contractul individual de muncă încheiat între părți nu a fost modificat cu acordul salariatului.
Astfel, reducerea salariului tarifar/de bază cuvenit reclamantului de la 4300 lei brut la 1500 lei brut nu a operat în virtutea vreunei dispoziții exprese cuprinse într-un act normativ cu putere de lege sau în condițiile art.41 din Codul muncii, respectiv prin act adițional, unice modalități permise de lege de modificare.
Pe de altă parte, contractul individual de muncă este în principiu un contract neafectat de modalități, prin urmare clauze salariale nu pot fi încheiate sub condiție suspensivă sau rezolutorie, deoarece nu se poate concepe că obligația de plată a salariului depinde de un eveniment viitor și incert, și anume posibilitățile materiale ale angajatorului.
Prin urmare pârâta era obligată să își respecte obligația de plată a salariului stabilit de lege, putând recurge la alte modalități legale, de încadrare în posibilitățile sale financiare, respectiv să inițieze măsurile necesare reducerii cheltuielilor sau restructurării posturilor.
Conform prevederilor art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, „angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”, iar potrivit prevederilor art.159 alin.2 din Codul muncii, „pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”.
Art.166 alin 1 și 2 Codul muncii prevede că: „salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. (2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar”.
Conform prevederilor art.168 alin.1 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
S-a constatat astfel că, pentru demontarea faptului negativ invocat de reclamant (că nu a primit integral salariile cuvenite pentru perioada în cauză), pârâta avea posibilitatea de a face dovada faptului pozitiv contrar (a faptului că a plătit). Pârâta avea această obligația și în temeiul art.272 din Codul muncii, care prevede că: „sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare”.
Pentru faptul că legea reglementează expres natura probelor care fac proba plății salariilor solicitate, iar la dosar nu se află depuse astfel de înscrisuri semnate de partea adversă căreia să-i fie astfel opusă semnătura sau extrase de cont care să facă dovada efectivă a viramentului bancar, tribunalul reține că pârâta nu face dovada plății salariilor solicitate.
În cauză, pârâta nu numai că nu a depus state de plată semnate sau ordine de plată a drepturilor solicitate, ci chiar a făcut un centralizator al drepturilor cuvenite reclamantului ca diferențe între salariul negociat de părți și salariul brut efectiv plătit de 1500 lei.
A rezultat astfel o diferență netă de 32.150 lei, sumă solicitată expres de reclamant.
Urmare celor de mai sus, tribunalul a admis acțiunea de față și a obligat pârâte la plata către reclamant a sumei de 32.150 lei reprezentând cuantumul net al diferențelor salariale, calculată pentru perioada martie 2012-mai 2013.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la calcularea și virarea contribuțiilor sociale și impozitului pe venit datorate de reclamant, aferente sumei de 32.150 lei
Pentru faptul că instanța a apreciat că pretențiile reclamantului cu privire la suma de 32.150 lei sunt fondate, iar această sumă reprezintă drepturi salariale, rezultă că pârâta, în calitate de angajator are obligația de a calcula și reține la sursă contribuțiile datorate de reclamant la suma de mai sus.
Potrivit art.40 Codul muncii „2) Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligații: ... f) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii ... ”.
Pentru faptul că la dosar nu s-a făcut dovada de către angajator că a calculat și virat contribuțiile datorate de reclamant, instanța prezumă relativ că acestea nu au fost calculate și virate, motiv pentru care a admis și acest capăt de cerere
Cu privire la actualizarea sumei solicitate cu indicele de inflație și dobânda legală, în prealabil, tribunalul a reținut că prin acțiunea inițială reclamantul a solicitat actualizarea sumei cu indicele de inflație, iar prin cererea precizatoare, după ce și-a majorat cuantum pretențiilor, a solicitat și dobânda legală.
Deoarece partea nu a înțeles să renunțe în mod expres la actualizare cu indicele de inflație, tribunalul a apreciat că partea solicită atât actualizarea cu indicele de inflație, cât și dobânda legală.
Tribunalul a reținut că pentru drepturile bănești restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, în timp ce dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume.
Pentru faptul că reclamantul a solicitat actualizarea sumelor solicitate atât cu indicele de inflație, cât și dobânda legală care așa cum s-a arătat mai sus nu se exclud, tribunalul a dispus obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale aferente sumei de 32.150 lei calculată de la data punerii în întârziere a pârâtei, respectiv de la data notificării prealabile acțiunii, respectiv de la data de 05.11.2013.
Conform prevederilor art.1522 NCC „1) Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată.
2) Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.
3) Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.
4) Până la expirarea termenului prevăzut la alin.3, creditorul poate suspenda executarea propriei obligații, poate cere daune-interese, însă nu poate exercita celelalte drepturi prevăzute la art.1.516, dacă prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi dacă debitorul îl informează că nu va executa obligațiile în termenul stabilit sau dacă, la expirarea termenului, obligația nu a fost executată.
5) Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără că anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la dată când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului”.
Analizând notificarea trimisă în cauză anterior promovării prezentului litigiu, tribunalul a constatat că formal acesta este corespunzătoare.
De asemenea, aceasta cuprinde un termen de executare.
Rezultă astfel că punerea în întârziere a pârâtei s-a făcut legal, astfel că produce efectele juridice corespunzătoare.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată:
Conform prevederile art.453 alin.1 NCPC „art.453. - 1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
În cauză s-a constatat că pârâta a căzut în pretenții, demersul judiciar al reclamantului fiind determinat de culpa procesuală a acesteia care și-a încălcat obligația legală de plată a salariului cuvenit salariatului.
Cu toate acestea, tribunalul a constatat că reclamantul nu face dovada plății onorariilor de avocat solicitate.
Astfel extrasele de cont nu sunt asumate prin semnătură și ștampilă de banca emitentă, neavând valoarea unui înscris probator.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal și motivat, reclamantul V. A..
În motivarea apelului, apelantul a susținut că deși în motivare instanța fondului a analizat capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, apreciind că acestea pot fi solicitate de reclamant ca urmare a culpei procesuale a pârâtei, respinge cererea de cheltuieli de judecată, ca nedovedită, cu argumentarea ca extrasele de cont depuse de avocat în dovedirea plății efective a onorariilor, nu poarta stampila băncii emitente, caz în care, în opinia instanței de fond aceste extrase nu au valoarea unui înscris probator.
Cu toate acestea instanța nu a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată în dispozitivul hotărârii omițând să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată.
Întrucât în speța sunt incidente atât motive de apel cât și de completare a dispozitivului hotărârii apelate, a ales calea de atac a apelului pentru a soluționa unitar capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Apreciază că instanța de fond s-a aflat în eroare când a apreciat, în motivare, ca extrasele de cont depuse de avocat, nu au valoarea unui înscris probator întrucât nu poarta ștampila băncii emitente, deoarece chiar din conținutul acestor extrase, eliberate de terminalele Băncii ING, rezultă mențiunea expresă, "Valabil fără semnătura și ștampila".
De asemenea, menționează că reclamantul a depus, prin avocatul său Contractul de asistenta juridică nr._/28.10.2013, facturile fiscale nr.342/28.10.2013 pentru onorariul de 888 lei și factura nr.347/14.11,2013, extrasele de cont pentru plata contractului/facturilor menționate.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Criticile aduse de către apelant sentinței atacate vizează respingerea de către instanța de fond a solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată astfel cum au fost solicitate și dovedite cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei de către reclamant.
La pronunțarea sentinței atacate instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada plății onorariilor de avocat solicitate,extrasele de cont depuse la dosar nefiind asumate prin semnătură și ștampilă de banca emitentă,neavând valoarea unui înscris probator.
Aceste considerente sunt însă eronate,cât timp,din verificarea extraselor emise de ING Bank depuse la dosarul de fond rezultă că acestea poartă mențiunea expresă ,,valabil fără semnătură și ștampilă ",respectivele înscrisuri coroborându-se și cu mențiunile din Contractul de asistenta juridică nr._/28.10.2013, și cu facturile fiscale nr.342/28.10.2013 și nr.347/14.11.2013.
D. consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.453 alin.1 Cod pr.civilă și ale art.art.480 C.pr.civ., Curtea va admite apelul, va schimba, în parte, sentința atacată în sensul că va obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3888 lei cheltuieli de judecată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul V. A., domiciliat în București, ..31A, ., CNP_, și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat D. M., cu sediul în București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr._ din data de 05.11.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. C. M. UNIREA S.R.L., cu sediul în București, . la B. nr.5B, sector 1, CUI_.
Schimbă, în parte, sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3888 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. E. O. C. G. C.
GREFIER
N. C.
Red.: C.G.C.
Dact.: A.C./5ex.
25.05.2015
Jud. fond: F. I. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1154/2015.... → |
|---|
