Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 129/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 45506/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5517/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 129/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Judecător F.-G. R.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta A. C., împotriva sentinței civile nr.5123 din data de 29.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. R. DE AVIAȚIE ROMAVIA RA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ROVIGO SPRL, M. A. NAȚIONALE, M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează că la dosar intimatul M. A. Naționale a depus prin serviciul registratură la data de 12.01.2015 cerere prin care solicită suspendarea de drept a prezentei cauze a urmare a intrării în insolvență a intimatei CRA Romavia SA, precum și întâmpinare.
Curtea deliberând asupra cererii de suspendare a cauzei întemeiată pe dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată față de împrejurarea că prezentul recurs vizează doar critici în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Naționale și a Ministerului Finanțelor Publice, soluția în ceea ce privește pretențiile solicitate societății intrând sub autoritate de lucru judecat.
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.5123 din data de 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Finanțelor Publice și M. A. Naționale, pe cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Finanțelor Publice și M. A. Naționale pe acțiunea precizată și respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceiași sentință a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta A. C., în contradictoriu cu pârâta CRA Romavia RA și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de_ lei reprezentând drepturi salariale restante și parțial indemnizația în cuantum de 6 salarii medii acordată la desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, următoarele: reclamanta a fost angajata în cadrul Companiei române de aviație ROMAVIA în funcția de însoțitor bord, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.1014/01.06.2003.
Prin decizia nr. 22/5/16.05.2013 s-a dispus concedierea reclamantei .
Potrivit art. 8 din decizia de concediere, la data încetării raporturilor de munca reclamanta avea dreptul la o indemnizație in cuantum de 6 salarii medii, stabilite în raport cu media veniturilor salariale realizate, calculate pe ultimele 3 luni si drepturi salariale restante pentru perioada 10._.
În ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei octombrie 2012-mai 2013 si indemnizația in cuantum de 6 salarii medii, Tribunalul a reținut că acestea nu au fost plătite potrivit clauzelor contractului individual de muncă, pârâta nedepunând înscrisuri care să ateste plata drepturilor salariale.
Potrivit art.168 alin.1 Codul Muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Totodată, potrivit art.272 Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
D. urmare, de vreme ce reclamanta invocă neplata drepturilor salariale, pârâtei îi revine sarcina de a dovedi efectuarea plății, împrejurare care nu a fost probată în cauză.
Au fost avute în vedere și prevederile art. 40 al. 2 lit. c și lit.f Codul muncii, conform cărora angajatorul trebuie să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv și contractul individual de muncă și să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, instanța.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocata de M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice, Tribunalul a constatat că aceasta a rămas fără obiect având in vedere precizarea reclamantei referitoare la faptul ca înțelege sa cheme in judecata in calitate de pârâți M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului A. Naționale și Ministerului Finanțelor Publice, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată având in vedere ca între reclamantă și acești pârâți nu există raporturi juridice generatoare de drepturi și obligații juridice.
Chiar dacă C.N. ROMAVIA S.A se află sub coordonarea M. A. Naționale și Consiliul de Administrație este constituit din reprezentații Ministerului A. Naționale, această împrejurare nu conferă Ministerului calitatea de parte a contractului individual de muncă și debitor a obligației de plată, angajator fiind C.N. ROMAVIA S.A, reprezentată de Directorul General, entitate juridică înființată în baza H.G. nr.244/1991 și a Legii nr.15/1990.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta A. C..
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., recurenta a susținut că: în mod nelegal, instanța de fond a reținut că pârâții M. A. Naționale si M. Finanțelor Publice nu au calitate procesuala pasiva, și a admis in acest sens excepția lipsei calității procesual pasive.
Arată faptul că pârâta Regia Autonomă C. R. de Aviație "ROMAVIA", aflată în coordonarea Ministerului A. Naționale, a fost înființată prin Hotărâre a Guvernului nr. 244/1991 și are ca obiect principal de activitate "executarea de prestații aeronautice, prin efectuarea transporturilor de călători, mărfuri și poștă, în trafic intern și internațional, executarea de zboruri în folosul protocolului de stat și al Ministerului A. Naționale", precum și "organizarea, pregătirea și executarea zboruri lor speciale", conform Hotărârii Guvernului nr. 755/1998, cu modificările și completările ulterioare.
M. A. Naționale este ordonatorul principal de credite al Regiei Autonome C. R. de Aviație "R. VIA", aceasta din urma aflându-se in subordinea si coordonarea Ministerului A. Naționale.
Conform celor mai sus invocate, M. Apararii Nationale răspunde pentru realizarea activităților debitoarei Romavia RA.
Hotărârea pentru concedierea colectiva a personalului regiei a fost luata in ședința consiliului de administrație din 20.03.2013, in componenta căruia reprezentanții Ministerului A. Naționale sunt majoritari.
Un alt argument este si faptul ca Romavia a avut de la înființare si pana in decembrie 2012 indicativ de UM care a fost retras, conform adresei nr. G-2984/19.12.2013, dar regia a rămas ca structura subordonata nemijlocit Ministrului A. Naționale.
Intimatul M. A. Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recurenta reclamantă A. C. nu a făcut o încadrare a criticilor formulate, însă Curtea constată că apărările se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ceea ce impune verificarea legalității hotărârii pronunțate de primă instanță sub aspectul temeiului său legal, al modului de interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în pretenția dedusă judecății, cu raportare la art. 3041 Cod procedură civilă.
În esență, criticile recurentei vizează analiza, în mod eronat, pe baza situației de fapt și a probelor administrate în cauză, de către instanța de fond, a excepției lipsei calității procesuale pasive pârâților M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice.
Recurenta reclamantă a învestit instanța de fond cu o acțiune modificată prin care a solicitat obligarea pârâților Regia Autonomă C. Romană de Aviație „ROMAVIA” M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice, în solidar, la plata sumei de_ lei reprezentând drepturi salariale restante aferente perioadei octombrie_13 precum și la plata sumei de_ lei reprezentând c/valoarea a 6 salarii medii, stabilite în raport cu media veniturilor salariale realizate, calculate pe ultimele 3 luni.
Acțiunea principală a fost motivată pe considerentul că pârâta este o regie autonomă, în care statul este singurul acționar, coordonarea acesteia fiind asigurată de M. A. Naționale, sens în care se impune opozabilitatea acesteia față de pârâții M. A. Naționale și M. Finanțelor Publice.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă în materia conflictelor de muncă, raportat la specificitatea raportului de muncă, Curtea reține considerentele expuse prin decizia nr. 10 din 19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Deși acest recurs lămurește problema de drept a admisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în cadrul acțiunilor întemeiate pe Legea nr. 315/2005, dezlegarea în drept este incidentă și în privința acțiunii principale formulată de recurenta reclamantă în prezenta cauză.
În cuprinsul deciziei amintite, obligatorie pentru instanțe, prin efectul dispozițiilor art. 3307 Cod procedură civilă, Înalta Curte,în interpretarea dispozițiilor art. 60 Cod procedură civilă, a constatat că „instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre (…).
Pretențiile menționate de către recurenta reclamantă nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale principală împotriva pârâtului M. Finanțelor Publice, în considerarea celor ce succedă.
Între intimata pârâtă ROMAVIA chemată în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și M. Finanțelor Publice pot exista raporturi juridice de drept administrativ, ce iau naștere în virtutea obligațiilor legale specifice ce le revin în procesul bugetar (art. 6 alin.2 din HG nr. 244/1991), iar între M. Finanțelor Publice și ROMAVIA nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către pârâtă a obligației ce îi incumbă în baza raportului juridic de muncă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorului principal de credite ROMAVIA sumele alocate acestuia prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestuia alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Chiar în ipoteza în care ordonatorul de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce îi revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare achitării cheltuielilor care depășesc nivelul veniturilor realizate, precum și eventualele deficite rezultate din îndeplinirea obiectului de activitate, iar M. Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În consecință, dispozițiile analizate ale art. 19 din Legea nr. 500/2002 nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de despăgubire ce revine Ministerului Finanțelor Publice în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituției pârâte cu privire la drepturile salariale solicitate.
În concluzie, atât timp cât între părțile din prezenta acțiune nu există născut nici un raport juridic direct/indirect, recurenta reclamantă nu poate justifica calitatea procesual pasivă a intimatului M. Finanțelor Publice.
Aceleași considerente urmează a fi avute în vedere și față de chematul în garanție M. A. Naționale, cu mențiunea că prin HG nr. 244/1991 Regia Autonoma C. R. de Aviație „ROMAVIA” este o persoană juridică, care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, în conformitate cu prevederile legii nr. 15/1990. Conform art. 6 din același act normativ intimata pârâtă ROMAVIA își acoperă cheltuielile din veniturile proprii.
Faptul că intimata pârâtă se afla în subordinea Ministerului A. Naționale, care numește Consiliul de Administrație (ce aproba structura organizatorică și funcțională a regiei) nu produce nici un fel de consecințe juridice, față de împrejurarea că subordonarea impusă de textul de lege nu este de natură financiară, ci doar administrativă, intimata pârâtă bucurându-se de autonomie în acest sens.
Având în vedere considerentele exprimate anterior, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta A. C., împotriva sentinței civile nr.5123 din data de 29.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. R. DE AVIAȚIE ROMAVIA RA prin lichidator judiciar ROVIGO SPRL, M. A. NAȚIONALE, M. FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,14.01.2015.
Președinte JudecătorJudecător
M. G. P. I. F.-G.
NIȚUROTARU
Grefier
M. P.
Red.: M.G./15.01.2015
Dact.: S.Ș./2ex.
Jud. fond: P. A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 449/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 1780/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
