Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1490/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1490/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 3025/87/2009
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2263/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1490/2015
Ședința publică de la 25 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. B.
Judecător M. P.
Judecător D. G. E.
Grefier R. N. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant I. D., împotriva sentinței civile nr.252 din data de 23.02.2015, pronunțat[ de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. R. – S.A. ROȘIORI DE VEDE - prin administrator judiciar SP AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, cauza având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant I. D., personal, legitimându-se în fața Curții, lipsind intimata-pârâtă . VEDE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea recurentului-reclamant I. D., acesta legitimându-se cu Cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile judecății, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul-reclamant I. D., având cuvântul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În temeiul dispozițiilor art. 150 din Cod procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentinței civile nr.252/23.02.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal – Complet specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a constatat, din oficiu, perimată cererea formulată de către reclamantul llie D., în contradictoriu pârâta S.C. R. – S.A. Roșiori de Vede - prin administrator judiciar ..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă: „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".
Totodată, conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) Cod procedură civilă, „perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate (..)."
Tribunalul a constatat că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data 12.02.1010, când s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Constatând că nu au intervenit cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului perimare, conform dispozițiilor art. 249 și art. 250 Cod procedură civilă, în conformitate cu prevede legale mai sus citate, tribunalul a admis excepția și a constatat perimată cererea chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal și motivat, recurentul-reclamant llie D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant susține că, în fapt, la data 12.02.2010, judecata a fost suspendată în baza dispoz. art. 36 din Legea nr. 85/2006. La data de 20.01.2015 recurentul a fost citat ca martor în procesul cu . își cere drepturile bănești care nu i-au fost date timp de 8 luni.
Recurentul-reclamant arată că a primit comunicarea la data de 30.03.2015, fără un răspuns corespunzător.
Astfel acesta arătat că a fost obligat să se întoarcă la serviciu și nu a fost plătit pentru acest lucru.
Analizând actele și lucrările dosarului, întregul material probator administrat în cauză, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de recurs formulate, recurentul critică sentința atacată față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă susținând că este nelegală, pe considerentul că prima instanță a interpretat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă atunci când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau atunci când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, totuși le dă o greșită interpretare.
Curtea apreciază că acest motiv de recurs este fondat, astfel că va fi primit.
În acest sens, reține că, prin încheierea de ședință din data de 12.02.2010, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dipozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, iar, la data de 20.01.2015, din oficiu, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea excepției de perimare.
Or, așa cum în mod corect a avut în vedere prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă:
„Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".
Din interpretarea gramaticală logico-juridică și sistematică a acestor dispoziții legale, rezultă că, pentru constatarea perimării, se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: 1) timp de un an chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare să fi rămas în nelucrare; 2) vinovăția părții interesate.
Cu privire la cele două condiții, Curtea constată că acestea nu sunt întrunite cumulativ.
Într-adevăr, cauza ce constituie obiectul dosarului nr._ a rămas în nelucrare timp de mai mult de un an, respectiv de la data de 12.02.2010, când s-a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, însă acest fapt nu se datorează vinovăției părților implicate în acest proces.
Însă, pentru suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, prima instanță a avut în vedere sentința comercială nr. 750 din data de 22 iunie_, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, prin care s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/2006.
De asemenea, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora: „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”.
Acest text conține o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului – sindic. El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincție în funcție de data înregistrării acțiunii, respectiv dacă acțiunile au fost înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii insolvenței.
De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că efectul suspendării, de oprire de îndată a cursului judecății, împiedică instanța să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept și, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce și să soluționeze excepții, de procedură sau de fond.
În raport de aceste aspecte, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a constatat perimarea cererii de chemare în judecată, întrucât nu sunt întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată, va respinge excepția de perimare și, în consecință, va menține suspendarea judecății cererii de chemare în judecată, conform încheierii din data de 12.02.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant I. D., împotriva sentinței civile nr.252 din data de 23.02.2015, pronunțat[ de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. R. – S.A. ROȘIORI DE VEDE - prin administrator judiciar SP AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL.
Casează sentința recurată.
Respinge excepția de perimare și menține suspendarea judecății, conform încheierii din data de 12.02.2010.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. D. B. M. P. D. G. E.
GREFIER,
R. C.
red:M.P./20.07.2015
dact: C.C./2 ex/10.07.2015
Jud. fond: Z. L.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 122/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
