Recalculare pensie. Sentința nr. 2110/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2110/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 151/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 151/A/2016
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: S.-C. B.
GREFIER: D. ȚARINĂ
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta M. V. împotriva Sentinței civile nr. 2110 din 16 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII Cluj, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, prin care se arată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, în data de 30 septembrie 2015 fiind depusă la dosar întâmpinare formulată de intimată, iar în data de 20 octombrie 2015 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare al apelantei.
Nefiind alte cereri în probațiune și nefiind invocate excepții, Curtea apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2110 din 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. V. împotriva pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a depus la sediul pârâtei solicitarea de recalculare a pensiei prin luarea în calcul a veniturilor din adeverința emisă de S.C. Sticla T..
Prin Decizia nr._/19.11.2014, i s-a respins cererea de recalculare arătând că în conformitate cu prevederile Anexei nr. 15 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/_ aprobate prin H.G. nr. 257/2011, veniturile brute din adeverință nu sunt sporuri cu caracter permanent.
Tribunalul a arătat că veniturile menționate în adeverință reprezintă totalul brut al salariului cuvenit reclamantei fără a se putea aprecia exact defalcarea salariilor de încadrare și a sporurilor realizate. Mai mult, veniturile menționate de reclamantă în cuprinsul adeverinței, nu sunt sporuri cu caracter permanent și nu pot fi luate în calcul la cuantumul pensiei și a punctajului mediu anual.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta M. V. solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în calcul a adeverinței cu salariile brute.
În motivarea apelului, apelanta a invocat nulitatea sentinței, deoarece a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 55 alin. 1 și 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea juridică.
Sentința civilă nr._ a Tribunalului Cluj nu cuprinde în considerente și opiniile asistenților judiciari, decât semnătura acestora și nici opinii separate, ceea ce atrage producerea unei vătămări a hotărârii.
În opinia reclamantei, au fost încălcate dispozițiile dreptului intern privind constituirea completului de judecată în faza deliberării, în cazul conflictelor de muncă și asigurări sociale care se judecă de prima instanță, completul de judecată fiind nelegal constituit, s-a încălcat dreptul la un tribunal stabilit de lege, care conferă protecția la un proces echitabil.
Reclamanta a mai arătat că adeverința care i-a fost emisă nu reflectă realitatea. Neexistând în legea pensiilor până acum un model de adeverință de salariu brut, se perpetuează confuzia între sporuri și salarii brute, fiindu-i respinsă acțiunea pe un motiv de lege inexistent, nefiind indicat articolul de lege unde se impune forma și conținutul unei adeverințe cu salarii brute.
Prin această adeverință reclamanta a arătat că face dovada achitării contribuției sale la bugetul asigurărilor sociale.
Pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind corectă și legală. (f.12-13)
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Din verificarea dosarului primei instanțe rezultă că criticile pe care se întemeiază solicitarea de anulare a sentinței sunt nefondate, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de asigurări sociale, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează”.
Din conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie.
În speță, minuta ce cuprinde soluția și sentința au fost semnate alături de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, fără a se menționa și existența unei opinii, ceea ce înseamnă că nu au existat, între aceștia, diferențe de opinie care să impună menționarea distinctă a opiniei asistenților judiciari.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu ar coincide, în totul sau în parte, cu aceea a judecătorului. Într-o asemenea situație, menționarea separată a opiniei și apoi motivarea acesteia reprezintă modalități procedurale ce permit a se cunoaște că între opinia judecătorului și aceea a unuia sau a ambilor asistenți judiciari, au existat diferențe, precum și justificarea legală a opiniei asistenților judiciari.
În ceea ce privește criticile vizând fondul cauzei, Curtea reține că drepturile inițiale de pensie ale reclamantei au fost stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, începând cu data de 1 aprilie 1999, prin decizia nr._/1999 (f. 65 dosar fond).
La data de 22 aprilie 2014 reclamanta s-a adresat Casei Județene de Pensii Cluj (f. 6 dosar fond) solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor consemnate în adeverința nr. 1412/16.04.2014 eliberată de fostul angajator . (f. 7 – 9).
D. urmare, pârâta C. Județeană de Pensii Cluj a emis decizia nr._/19.11.2014 (f. 10 dosar fond) prin care a respins cererea de recalculare formulată de către reclamantă.
Curtea reține că în conformitate cu art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare pentru se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetele de muncă sau sunt dovedite prin adeverințe eliberate de unități.
Însă, adeverința nr. 1412/16.04.2014 eliberată de fostul angajator . atestă pe lângă salariile tarifare, doar totalul câștigurile brute realizate de reclamantă în fiecare lună în perioada 1980 - 1998, fără a preciza în mod distinct care sunt veniturile realizate de aceasta, respectiv cât reprezintă salariul de încadrare și cât sporurile.
Curtea apreciază că pentru a se stabili dacă un venit intră în baza de calcul a pensiei conform Legii nr. 263/2010 și anexei nr. 15 a HG nr. 257/2001 de aprobare a normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverința care îl atestă trebuie să indice în primul rând care este natura acelui venit, nefiind suficient să se menționeze veniturile cumulate, întrucât în acest mod există posibilitatea ca un venit să fie luat în considerare de două ori sau să fie unul dintre veniturile exceptate de la calculul punctajului mediu anual.
Este real că adeverința respectivă s-a specificat faptul că „s-a contribuit la CAS și pensia suplimentară”, însă această mențiune nu este suficientă pentru a verifica în concret care sunt veniturile ce pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei, aceasta deoarece chiar prin Decizia nr. 19/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public doar dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare.
Ca atare, în mod just prin sentința apelată s-a menținut decizia emisă de pârâtă prin care a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. V. cu domiciliul în T., ., jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 2110 din 16.06.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. G. S. C. B. D. ȚARINĂ
Red.SCB
Dact.VR/4 ex.
28.01.2016
Jud. fond:B. G. Z.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 20-01-2016,... | Recalculare pensie. Sentința nr. 2540/2016. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
