Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 150/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 150/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 150 /A/2016
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: S.-C. B.
GREFIER: D. ȚARINĂ
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta V. A. M. și de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ împotriva Sentinței civile nr. 2073 din 15 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelantă doamna avocat R. M. T., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile au fost declarate în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, prin care se arată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, în datele de 22 și 23 septembrie 2015 fiind depuse la dosar întâmpinări formulate de apelanta-reclamantă și de apelanta-pârâtă, iar în data de 9 octombrie 2015 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare al apelantei-reclamante.
Reprezentanta apelantei-reclamante depune la dosar chitanță reprezentând dovada cheltuielilor de judecată și arată că nu mai are cereri de formulat și că este de acord să pună concluzii pe fond la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri în probațiune și nefiind invocate excepții, Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantei apelantei-reclamante asupra apelurilor.
Reprezentanta apelantei-reclamante solicită admiterea apelului declarat de partea pe care o reprezintă, apreciind că hotărârea atacată este nelegală, raportat la împrejurarea că prima instanță nu a luat în considerare dispozițiile Deciziei nr. 19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se statuează că formele de retribuire în acord global vor fi avute în vedere la stabilirea și recalculare pensiilor dacă au fost incluse în salariul brut și dacă pentru acestea s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Solicită respingerea apelului declarat de partea adversă, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, care se rezumă în principal la argumentul că pârâta C. Județeană de Pensii nu are competența de a stabili grupa de muncă în care a fost încadrată reclamanta și nu poate face abstracție de adeverința eliberată de angajator, prin care se atestă faptul că, în perioada de referință, aceasta a lucrat în condițiile grupei I de muncă.
CURTEA
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de 05 martie 2015 reclamanta V. A. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Cluj și a solicitat anularea deciziei de pensie nr._/16.01.2014 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a grupei I de muncă și a veniturilor realizate în perioada contributivă, conform adeverințelor eliberate de fostul angajator, obligarea la plata diferenței dintre pensia aflată în plată și pensia cuvenită după încadrarea în grupa de muncă, cu cheltuieli de judecată, motivând că adeverințele sunt eliberate potrivit prevederilor legale și că pârâta în mod nejustificat nu le-a luat în considerare.
Prin sentința civilă nr. 2073/15.06.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._ , a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta V. A. M. împotriva pârâtei și C. Județeană de Pensii Cluj, și în consecință:
A fost anulată Decizia nr._/16.01.2014.
A fost obligată pârâta CJP Cluj să emită o nouă decizie de pensionare, începând cu data de 01.03.2013, cu luarea în calcul a grupei I de muncă, în procent de 50%, pe perioada 01.04._92, conform adeverinței nr. 4240/21.08.2012 emisă de .>
Au fost respinse celelalte petite și au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 250 lei cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial parțial.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin Decizia nr._/16.01.2014 pârâta a precizat reclamantei că sumele reprezentând acord global, premii și compensații nu se acordă, deoarece nu sunt sporuri cu caracter permanent, sporul de vechime s-a acordat din oficiu conform înscrierilor din carnetul de muncă, iar referitor la grupa I de muncă a făcut trimitere la motivarea din decizia nr._/31.06.2006.
Din Adeverința nr.4240/21.08.2012 eliberată de .-N., rezultă că în perioada 01.04.1976 – 01.04.1992 reclamanta a fost încadrată în grupa I de muncă, procent 50% din timp, conform nominalizării efectuate prin Deciziile nr.65/24.05.1990 și nr. 8/21.02.1997, în total 8 ani, având ca temei juridic Ordinul nr.50/1990 și Ordinul 125/1990.
Această perioadă nu este luată de către pârâtă la stabilirea pensiei reclamantei, aspect care rezultă din datele privitoare la activitatea în muncă a acesteia.
Potrivit prevederilor art. 126 din HG nr. 257/2011, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut in Anexa nr. 14 numai pe baza documentelor verificabile aflate in evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legal de arhive.
Adeverința nr. 4240/21.08.2012 eliberată de . conformă cu modelul prevăzut în anexa 14 din HG nr. 257/2011 în sensul că aceasta cuprinde perioada, funcția, încadrarea în grupa de muncă, procentul de timp, nominalizarea făcută prin actul administrativ de către fostul angajator și temeiul juridic al încadrării in grupa I de muncă.
Prin urmare, în conformitate cu prev. art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 care prevede că pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, va fi luată în considerare la recalcularea pensiei reclamantei.
Din adeverința nr. 4239/21.08.2012 eliberată de .-N., rezultă că în perioada august 1980 - aprilie 1997, reclamanta a beneficiat de spor de vechime cuprins între 3% și 20%.
Acest spor este cuprins în datele cu privire la activitatea în muncă, deoarece potrivit Anexei nr.15 din Normele de aplicare a Legii 263/2010 pentru perioada anterioară datei de 01 aprilie_ sporul de vechime se calculează automat iar după data de 01 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverință.
Din adeverința nr.4242/21.08.2012 eliberată de . că în perioada 10.07.1975 – 02.04.1997, reclamanta a realizat venituri suplimentare sub forma acordului global și premii la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Potrivit prevederilor art. 127 alin.1 din HG nr. 257/2011, sporurile cu caracter permanent care pot fi valorificate la recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, sunt cele prevăzute in anexa nr. 15.
În mențiunea de la pct. VI din această anexă se prevede că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite și formele de retribuire în acord.
Față de această prevedere legală, această adeverință nu poate fi luată în considerare la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului.
Având în vedere cele ce preced, tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, C. Județeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea acestuia, cu consecința respingerii acțiunii intimatului-reclamant.
Apelanta pârâtă își motivează demersul, arătând că nu există un temei legal pentru încadrarea în grupa I de muncă și că drepturile de pensie acordate reclamantei au fost stabilite corect și cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare. De asemenea, susține legalitatea Hotărârii nr._/03.11.2014.
În drept, invocă prevederile art. 466, art. 480 NCPC, Legea 263 / 2010, H.G. 257/2011 .
Prin apelul propriu, reclamanta V. A.-M. a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii și a petitelor nr. 3 și 4 din cadrul acțiunii modificate, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unei decizii cu luarea în considerare a Adeverinței nr. 4242/21.08.2012 si a anexei la aceasta, obligarea acesteia la plata diferenței dintre pensia aflată în plată si pensia cuvenită după luarea în considerare a încadrării în grupa I de muncă în perioada 01.04._92, începând cu data de 01.03.2013, precum și obligarea intimatei la plata onorariului avocațial integral, în cuantum de 750 lei; cu cheltuieli de judecată în apel;
În susținere, apelanta reclamantă menționează că a obținut venituri în acord global, care trebuiau avute în vedere la stabilirea pensiei, sens în care face trimiteri la decizia nr. 19/2011 a ÎCCJ pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Subliniază, de asemenea, că admiterea apelului în privința petitului 3, atrage soluția de admitere și referitor la petitul 4, care este unul accesoriu.
Referitor la onorariul avocațial, învederează că sentința este nelegală, instanța reducând onorariul avocațial de la 750 lei la 250 lei fără a pune în discuția părților această chestiune și fără a arăta în considerente motivele pentru care acesta a fost redus atât de drastic.
Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de către pârâtă, reclamanta V. A. M.(f. 18) a solicitat respingerea acestuia, arătând, în esență, că pârâta nu are nicio competență în a stabili grupa de muncă și că acaesta nu poate face abstracție de încadrarea în grupa I de muncă.
Mențiunile din adeverință privitoare la perioada în care reclamanta a muncit în condițiile grupei I de muncă au fost efectuate de către angajator, în deplină cunoștință a situației de fapt existente și constatate de către acesta la locul de muncă.
Cu privire la apelul reclamantei a formulat întâmpinare pârâta CJP Cluj(f. 20) care a susținut, în esență, că veniturile în acord global nu au făcut parte din baza de calul a pensiilor, astfel că acestea nu se justifică a fi valorificate la stabilirea pensiei.
De asemenea, învederează că potrivit art. 518 Cod procedură civilă "Decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării”. Având în vedere că Legea nr. 19/2000 și OUG nr.4/2005 au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010, consideră că Decizia nr. 19/2012 a ICCJ își încetează aplicabilitatea.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta reclamantă V. A.-M. a reiterat criticile din memoriul de apel(f. 30).
Trecând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
- Apelul pârâtei CJP Cluj este nefondat.
Potrivit art. 107 alin. 3 din Legea 263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
De asemenea, conform art.158 din Legea nr. 263/2010, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II a de muncă până la data de 01.04.2001, constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, iar potrivit art. 159 din același act normativ, dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă, adeverințe sau cu alte documente legale.
În raport de aceste dispoziții, prima instanță a procedat la verificarea documentelor depuse de către reclamantă, constatând, în mod corect, că aceasta a făcut dovada încadrării în grupa de muncă atât cu carnetul de muncă, cât și cu adeverința emisă de fostul angajator.
Astfel, mențiunile din carnetul de muncă atestă desfășurarea de către reclamantă a activității în grupa I de muncă în procent de 50% în intervalul 01.04._92 (f. 121 dosar fond; poziția 46).
În același sens sunt și mențiunile cuprinse în adeverința nr. 4240/21.08.2012 emisă de . acest document indicând inclusiv temeiul care a stat la baza acordării grupei de muncă, respectiv anexa I pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, Ordinul nr. 125/1990 a MMPS, Decizia de nominalizare nr. 65/24.05.1990 și Decizia nr. 8/21.02.1997(f. 81 fond).
Deși reclamanta a depus scriptele menționate la apelantă, aceasta a refuzat să le valorifice, procedând nelegal la stabilirea pensiei cu ignorarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare ce trebuia recunoscut.
Argumentul apelantei, în sensul că nu au fost îndeplinite condițiile pct. 3, 7 din Ordinul nr. 50/1990 nu poate fi primit, întrucât pe de o parte, acesta se rezumă doar la nivelul unei afirmații (se arată doar că funcția avută de reclamant – pe care însă nu o indică - nu se încadrează în condițiile pct. 3 a anexei I a ordinului anterior menționat, fără o trimitere concretă la condițiile efective în care reclamanta și-a desfășurat activitatea ), iar pe de altă parte este infirmat chiar de documentele depuse de reclamantă - carnetul de muncă și adeverința eliberată de fostul angajator, care atestă încadrarea în grupa de muncă pe baza unor documente verificabile întocmite chiar în raport de condițiile efective în care și-a desfășurat activitatea în perioada de referință.
Curtea amintește, de asemenea, că deși apelanta pârâtă este îndreptățită să procedeze la cenzurarea înscrisurilor care atestă activitatea desfășurată în grupe de muncă, aceasta nu poate însă să nege situații evidențiate de înscrisurile care au fost întocmite în conformitate cu normele legale aplicabile (anexa 14 din HG nr. 257/2011 ) și care se bucură, astfel, de prezumția de legalitate, cu atât mai mult cu cât conduita de negare nu se bazează pe argumente pertinente, ci doar pe afirmații nesusținute de niciuna din probe.
Prin urmare, neexistând nici un temei care să confere legitimitate refuzului apelantei de valorificare și a perioadei desfășurate în grupa I de muncă, analiza îndeplinirii condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă trebuia raportată și la stagiul realizat în aceste condiții.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat apelul pârâtei, iar conform art. 453 al. 1 Cod de procedură civilă o va obliga pe aceasta să-i plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar(f. 36).
2. Apelul reclamantei V. A.-M. este fondat.
În ceea ce privește valorificarea veniturilor în acord, criticată de către reclamanta apelantă, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este una nelegală.
Astfel, amintește că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 19/17.10.2011 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii în dosarul nr. 18/2011, a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. „
Reținând că reglementarea legală din Legea nr. 19/2000, privind recalcularea pensiilor din sistemul public pe baza veniturilor realizate în acord global, a fost reiterată de o manieră identică în conținutul Legii nr. 263/2010 și având în vedere recursul în interesul legii evocat anterior, Curtea opinează că, prin analogie, concluziile reținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție sunt aplicabile și în cazul cererilor de recalculare a pensiei întemeiate pe venituri realizate în acord global, formulate sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 263/2010.
Împrejurarea că decizia în interesul legii vizează reglementarea anterioară, nu se constituie într-un argument pertinent care să justifice respingerea cererii în privința veniturilor arătate, câtă vreme, noua reglementare – Legea nr. 263/2010, a preluat întocmai normele din vechea reglementare.
Prin urmare, veniturile în acord vor fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, însă nu pur și simplu, ci condiționat de includerea acestora în salariul brut și de plata contribuției de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Curtea constată că aceste cerințe sunt îndeplinite, relevante în acest sens fiind mențiunile din cuprinsul adeverinței de care se prevalează reclamantul - adeverința nr. 4240/21.08.2012 emisă de . a fost întocmită conform prevederilor din Anexa 15 pct. VI din HG nr. 257/2011, fiind indicat inclusiv temeiul acordării acestor venituri Legea nr. 57/1974, HCM nr. 69/1975, Legea nr. 2/1983, precum și mențiunea plății contribuțiilor de asigurări sociale aferente(f. 82 fond).
Pentru toate considerente expuse și având în vedere că apelul pârâtei este fondat, Curtea urmează ca în temeiul art. 480 al. 1 Cod de procedură civilă să îl admită și să oblige pârâta să emită o nouă decizie de pensie și cu luarea în considerare a veniturilor constând în „acord global”, menționate în adeverința 4242/21.08.2012 eliberată de S.C. MINESA S.A
De asemenea, va obliga pârâta să plătească reclamantei diferența dintre pensia recalculată și cea efectiv încasată, începând cu data de 01.03.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente fondului cauzei, Curtea constată că demersul reclamantei s-a dovedit a fi fondat doar în parte, context în care devin incidente prevederile art. 453 al. 2 Cod de procedură civilă, astfel că acestea nu pot fi acordate în întregime. Reținând limitele în care a fost admisă acțiunea, consideră că reclamanta apelantă este îndreptățită la acordarea sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial parțial la fondul cauzei.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Față de soluția de admitere în tot a apelului și având în vedere prevederile art. 453 al. 1 Cod de procedură civilă, intimata CJP Cluj va fi obligată să plătească apelantei reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial (f.36).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta V. A. M. împotriva sentinței civile nr. 2073 din 15.06.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ să emită o nouă decizie de pensie și cu luarea în considerare a veniturilor constând în „acord global”, menționate în adeverința 4242/21.08.2012 eliberată de S.C. MINESA S.A.
Obligă pârâta să plătească reclamantei diferența dintre pensia recalculată și cea efectiv încasată, începând cu data de 01.03.2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Păstrează restul dispozițiilor.
Respinge apelul CASEI JUDEȚENE DE PENSII declarat împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII să plătească apelantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. G. S. C. B. D. ȚARINĂ
Red. D.G. /Tehn. D. B.
4 ex./ 28.01.2016
Judecător fond: P. U.
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 2540/2016. Curtea de Apel CLUJ | Recalculare pensie. Decizia nr. 138/2016. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
