Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 75/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 75/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 75/A/2016
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: D. ȚARINĂ
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta S. S. O. și de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ împotriva sentinței civile nr. 2116 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-reclamantă, lipsă fiind reprezentantul apelantei-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile au fost declarate în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, prin care se arată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, în data de 7 octombrie 2015 fiind depusă la dosar întâmpinare formulată de apelanta-intimată S. S. O..
Întrebată fiind, apelanta-reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității apelului declarat de reclamantă, prin care se contestă opinia separată a asistenților judiciari și pune în discuție excepția invocată.
Apelanta arată că nu are cunoștințe juridice, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Nemaifiind cereri în probațiune și nefiind invocate alte excepții, Curtea declară terminată cercetarea procesului și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul apelantei-reclamante asupra apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Cluj.
Apelanta-reclamantă solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat de pârâtă, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea Casei Județene de Pensii Cluj să ia în considerare grupa I de muncă, în procent de 50% și veniturile obținute în acord global, în perioada cuprinsă între anii 1976 -1991.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2116 din 17 iunie 2015 pronunțată cu opinia separată a asistenților judiciari de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. S.-O. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, și în consecință s-au anulat Deciziile nr. R16755/17.03.2014 și nr. R16755/12.05.2014.
Pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a grupei I de muncă, în procent de 50%, în perioada 01.06._91, conform adeverinței nr. 1066/01.03.2011 emisă de . a acordului global din adeverința nr. 1068/01.03.2011 emisă de .>
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că în urma cererii formulate de reclamantă la 21.01.2014, pârâta C. Județeană de Pensii Cluj a emis decizia nr. R16755/17.03.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, cu motivarea că din adeverința nr. 1068/01.03.2011 nu se acordă veniturile suplimentare deoarece nu sunt venituri cu caracter permanent, iar grupa I de muncă nu se acordă deoarece funcția de laboranta nu se încadrează în Ordinul nr. 50/90 punctele 3 și 5.
Reclamanta a contestat la 09.04.2014 decizia menționată, iar la 12.05.2014 pârâta C. Județeană de Pensii a emis Decizia nr._/12.05.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă cu mențiunea că s-a revizuit grupa de muncă pentru perioada 01.06._77, precum și că reclamanta „nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare: vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiții deosebite și legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute de lege”.
Reclamanta a contestat la data de 05.06.2014 și această ultimă decizie, însă Comisia Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P. nu a emis vreo hotărâre prin care să soluționeze contestația reclamantei.
S-a avut în vedere că atributul încadrării în grupa de muncă revine angajatorului reclamantei, și nu casei de pensii care nu este în măsură a cenzura mențiunile înscrise în adeverința emisă de angajator și nici a face abstracție de acestea.
Reclamanta, prin adeverința nr1066/01.03.2011 emisă de . făcut dovada desfășurării activității în grupa I de muncă în perioada 01.06._91 în procent de 50 %, conform nominalizării efectuate prin decizia nr. 65/24.05.1990 și a Deciziei nr. 8/21.02.1997, astfel că pârâta nu poate ignora actele emise de fostul angajator, impunându-se calcularea drepturilor de pensie ale reclamantei ținând cont activitatea desfășurată în grupa I de muncă pe tot parcursul acestei perioade, și nu doar a perioadei 01.06._77 care a fost luată în calcul de pârâtă prin decizia nr._/12.05.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă.
Reclamanta a mai solicitat și luarea în calcul a veniturilor obținute în acord global, aspect menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată și reiterat de reclamantă în ședința publică din data de 17.06.2015, solicitare în privința căreia pârâta a solicitat, prin întâmpinare, respingerea întrucât veniturile menționate în adeverința de care s-a prevalat reclamanta fiind excluse în mod expres de la calculul pensiei, conform Anexei nr. 15, pct. VI din Legea nr. 263/2010.
În ce privește acest petit, tribunalul a reținut Deciziile nr. 19/2011 și nr. 19/2012 date în soluționarea unor recursuri în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Textul legal din Legea nr. 19/2000 privind recalcularea pensiilor din sistemul public pe baza veniturilor realizate în acord global a fost preluat în conținutul Legii nr. 263/2010, astfel că statuările Î.C.C.J. sunt aplicabile și în cazul cererilor de recalculare a pensiei întemeiate pe venituri realizate în acord global, formulate sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 263/2010.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ și reclamanta S. S. O..
Prin apelul formulat pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ a solicitatrespingerea acțiunii.
În motivarea apelului, apelanta a arătat, în esență, că sporurile menționate de reclamantă, din adeverința nr. 1068/01.03.2011 nu constituie bază de calcul pentru stabilirea/recalcularea pensiei, cu influență asupra punctajului mediu anual, întrucât anexa nr.15, pct. VI din Legea nr.263/2010 le exclude expres din calculul pensiei.
Adeverința nr. 1068/01.03.2011, nu indică dacă pentru sumele respective s-au plătit contribuții de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară atât de către angajat cât și de către angajator.
Venitul realizat în acord nu este un spor la salariu, astfel că potrivit art. 165 al. 2 din Lega nr. 263/2010 nu poate fi luat în calcul la determinarea punctajelor lunare.
Pentru a se putea aplica principiul contributivității reclamantul trebuia sa facă dovada expresă că s-a plătit contribuția de asigurări sociale și pensia suplimentară atât de către angajat cât și de către angajator.
Grupa I de muncă, in procent de 50%, nu poate fi valorificată întrucât meseria/funcția avută și activitatea specifică acestei funcții, în perioada 01.06._91 (adeverința nr. 1066/2011), nu se încadrează în activitățile prevăzute în anexa nr. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990.
Prin apelul formulat reclamanta S. S. O. a solicitatînlăturarea integrală a opiniei separate a celor doi asistenți judiciari ca vădit nelegală și vădit netemeinică și menținerea sentinței integral, fără opinia separată, care tinde să modifice dispozitivul sentinței.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că „tempus regit actum!" este principiul pe care se întemeiază sentința. În anii 1976 -1991 întreprinderea plătea toate obligațiile către stat, inclusiv cota de 15% cât e bugetul asigurărilor sociale, nu putea plăti și ea, întrucât nu erau prevederi legale în acest sens, considerând că acest prim aspect din opinia separată a fost elucidat.
Reclamanta a arătat că în opinia separată s-a mai arătat în alin. 8 și 9 (care fac referire la adeverință nr. 1068/2011 emisă de S.C MINESA S.A.) că :„În această adeverință nu se arată că s-a achitat de către angajator și angajat, contribuția de asigurați sociale de stat și pentru pensia suplimentară pentru sumele realiste în acord global de către reclamantă", ori, prin adeverința nr. 1068/11)3.2011, existentă la dosar, se arată acest lucru în mod clar în alin. 3 „Pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului conform: Decret nr.389/1972, Legea nr.65/1965, Decret nr.232/1986, Legea nr. 19/1992, O.U.G. nr. nr. 31/1998, Legea nr. 19/2000 și O.U.G. nr. 147/2002." Din această adeverință rezultând că instituția la care a lucrat a achitat și sumele cuvenite pentru pensia suplimentară.
De altfel, însăși intimata C. Județeană de Pensii Cluj, în cartea ei de muncă care se află în copie la dosar, la pagina 12, în mențiunea de la punctul 19, a confirmat prin semnătură și ștampilă cele ce sunt cuprinse în sentință. În prezent C. Județeană de Pensii Cluj nu se poate dezice de cele inserate la poziția 19 din cartea de muncă (perioada 01.06._91), care sunt în conformitate cu legile în vigoare la acea dată, aceasta deoarece C. Județeană de Pensii Cluj este urmașa în drept a persoanei juridice C. de Pensii Cluj, care a făcut respectiva mențiune în cartea de muncă.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă ca neîntemeiat, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, exceptând opinia separată a asistenților judiciari și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.(f.15-17)
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de apel și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Apelul pârâtei este nefondat.
Prin cererea înregistrata sub nr._/21.01.2014 la C. Județeană de Pensii Cluj reclamanta a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă în baza prevederilor Legii nr. 263/2010.
Prin decizia nr. R_ din 17.03.2014, contestată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, motivat de faptul că perioada în care reclamanta a lucrat ca laborant nu a fost valorificată în grupa I de muncă. De asemenea, pârâta nu a luat în calcul solicitând veniturile consemnate în adeverința nr. 1068/01.03.2011 eliberată . în acord global.
Ulterior, pârâta a emis o nouă decizie nr. R_ din 12.05.2014, prin care a valorificat perioada 01.06.1976 – 01.04.1977 în grupa I de muncă, dar a menținut soluția de respingere a cererii de pensionare.
Curtea reține că, potrivit Decretului-Lege nr. 68/1990 și HG nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și II de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, fapt concretizat prin Ordinul MMPS nr. 50/1990.
La punctul 6 din acest ordin se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau II de muncă se face de către conducerea societăților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Rezultă așadar că instituția pârâtei nu a avut și nu are nici o competență în a stabili grupa de muncă din care a făcut parte activitatea desfășurată de un angajat potrivit normelor legale mai sus menționate, astfel că nu poate să facă abstracție de existența unei astfel de încadrări în grupa de muncă.
Curtea reține că societatea angajatoare și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în carnetul de muncă al reclamantei la poz. 19 (f. 8 dosar primă instanță), iar aceste mențiuni se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, care însă nu a fost făcută în cauză.
Cum toate aceste aspecte au fost dovedite cu actele depuse atât la instituția pârâtă odată cu cererea de pensionare, cât și la dosar, și cum pârâta și-a depășit atribuțiile prin refuzul recunoașterii pentru reclamantă a duratei vechimii în muncă corespunzătoare grupei I de muncă pentru perioada 01.06.1976 – 15.07.1991 în procent de 50%, Curtea constată că în mod corect s-a dispus anularea deciziilor atacate prin care a fost respinsă cererea de pensionare.
În ceea ce privește veniturile realizate în acord global, într-adevăr, potrivit dispozițiilor cuprinse în anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Însă, în ceea ce privește sumele realizate cu titlu de acord global, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilind că: ”În interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că: Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
În mod corect s-a reținut de către prima instanță că dispozițiile cuprinse în OUG nr. 4/2005 și Legea nr. 19/2000, care au fost interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost preluate cu același conținut în legislația privitoare la sistemul unitar de pensii publice, astfel încât Curtea apreciază că aspectele avute în vedere cu ocazia pronunțării Deciziei nr. 19/2001 nu pot fi ignorate cu ocazia soluționării cererilor de recalculare formulate după data de 1.01.2011.
Din modul de redactare a adeverinței eliberată de către fostul angajator reiese că s-a virat contribuția individuală de asigurări sociale, astfel încât Curtea apreciază că nu există temeiuri pentru a nu fi luate în considerare la calculul pensiei veniturile obținute în acord global.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie, astfel cum a fost dispusă de către instanța de fond, se constată că este corectă, în condițiile în care se impune reanalizarea de către C. Județeană de Pensii Cluj a cererii de pensionare cu luarea în calcul a întregii perioade în care activitatea reclamantei a fost încadrată în grupă de muncă și a veniturilor în acord global.
Apelul reclamantei este inadmisibil.
Completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
Potrivit prevederilor art. 55 alin. 2 din același act normativ, asistenții judiciari participa la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate, iar opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
Curtea reține că sentința civilă prin care a fost soluționat litigiul în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, a fost pronunțată cu opinia separată a celor doi asistenți judiciari, a cărei motivare se regăsește în partea finală a hotărârii.
În prezenta cale de atac reclamanta nu critică soluția adoptată prin dispozitivul hotărârii, dar nici considerentele ce au stat la baza acestei soluții, ci contestă opinia separată a asistenților judiciari.
Însă, potrivit art. 461 alin. 1 C.proc.civ. calea de atac a apelului se îndreaptă împotriva dispozitivului hotărârii, care cuprinde soluțiilor pronunțate asupra cererilor deduse judecății primei instanțe.
De asemenea, potrivit art. 461 alin. 2 C.proc.civ. apelul mai poate fi formulat împotriva considerentelor hotărârii, prin acestea înțelegând motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, respectiv motivele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.
Curtea apreciază că nu poate constitui obiect al apelului opinia separată a asistenților judiciari, deoarece aceasta nu reprezintă nici dispozitivul hotărârii judecătorași, respectiv partea din hotărâre care urmează să se execute, dar nici motivația soluției date asupra cererilor cu care a fost investită instanța.
Curtea apreciază că indicarea distinctă a opiniei separate, urmată de motivarea acesteia, a fost necesară întrucât opinia asistenților judiciari nu a coincis cu aceea a judecătorului, însă opinia separată nu poate face obiectul controlului judiciar. Într-o asemenea situație, motivarea distinctă a opiniei separate reprezintă o modalitate procedurală ce permite a se cunoaște că între opinia judecătorului și aceea asistenților judiciari, au existat diferențe, iar în același timp reprezintă justificarea legală a opiniei asistenților judiciari, astfel încât solicitarea reclamantei de a fi înlăturată în întregime opina separată, nu poate fi primită.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat apelul declarat de instituția pârâtă și ca inadmisibil apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ cu sediul în Cluj-N., ..2, jud. Cluj și ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta S. S. O. CNP_, domiciliată în Cluj-N., ., ., jud. Cluj împotriva sentinței civile nr. 2116 din 17.06.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. C. B. D. G. D. ȚARINĂ
Red.SCB
Dact. VR/4 ex.
21.01.2016
Jud. fond:V. B.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 158/2016. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 20-01-2016,... → |
|---|
