Recalculare pensie. Sentința nr. 2540/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2540/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 154/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.154/A/2016
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: S.-C. B.
GREFIER: D. ȚARINĂ
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta F. A. împotriva Sentinței civile nr. 2540 din 31 august 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelată, doamna avocat F. L. M., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, prin care se arată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, în data de 3 noiembrie 2015 fiind depusă la dosar întâmpinare formulată de intimată, iar în data de 12 noiembrie 2015 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare al apelantei.
Reprezentanta apelantei arată că nu mai are cereri de formulat și că este de acord să pună concluzii pe fond la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri în probațiune și nefiind invocate excepții, Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantei apelantei în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei arată că susține apelul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, conform argumentelor expuse în cuprinsul cererii de apel și a cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de 22.05.2015, reclamanta F. A. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE PENSII CLUJ a solicitat obligarea acesteia să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani și să îi plătească diferențele dintre pensia cuvenită în urma recalculării si pensia încasată începând cu data de 01.08.2011 până la data emiterii deciziei de recalculare, diferențe actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată..
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta susține că beneficiază de pensie în baza Legii nr. 567/2004, care a fost recalculată si revizuită si că în temeiul art. 8 alin.1 din Metodologia de calcul a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea nr. 119/2010, a solicitat pârâtei recalcularea pensiei prin împărțirea la 25 de ani ca stagiu de cotizare însă cererea a rămas fără efect.
Prin sentința civilă nr. 2540/31.08.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._ , a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. A., împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Cluj, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității a fost respinsă, întrucât s-a reținut că reclamanta nu contestă o decizie de pensie pentru a fi aplicabile prevederile art. 149 din Legea nr. 263/2010.
Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că reclamanta a beneficiat pensie de serviciu stabilită în baza Legii nr.567/2004.
Această decizie de pensie a fost recalculată si revizuită ca urmare a intrării în vigoare a HG nr. 737/2010 si a OUG nr. 59/2011.
Potrivit prevederilor art. 68 alin.1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție, beneficiază la împlinirea vârstei prevăzute de lege de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Reclamanta s-a pensionat la vârsta de 58 de ani conform Deciziei de pensionare nr._/19.05.2008 și a beneficiat de o pensie de serviciu prevăzută de Lega nr. 567/2004 calculată în modalitatea prevăzută de art. 68 alin.1, respectiv 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării si nu prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, așa cum susține reclamanta în motivarea cererii de chemare în judecată.
La data de 03.07.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 119/2010, care la art. 1 lit.c a prevăzut că pe data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, stabilite în baza legislației anterioare devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000.
Pensia de serviciu a reclamantei a devenit pensie pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/200 modificată si completată.
Potrivit prevederilor art. 3 alin.1 si 2 din Legea nr. 119/2010, pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată (la data de 03.07.2010 pensia de serviciu a reclamantei era în plată), se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 modificată si completată.
În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin.1, care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Conform prevederilor art. 41 alin.1 si 3 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza într-un termen de 13 ani, de la data intrării în vigoare a legii prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 ani pentru femei conform eșalonării prevăzute în Anexa 3.
Stagiul minim de cotizare pentru femei este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, conform eșalonării prevăzute în Anexa nr. 3.
Conform prevederilor art. 77 alin.1 din Legea nr. 19/2000, modificată si completată, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare, prevăzut în Anexa 3.
Reclamanta s-a pensionat la 19.05.2008. De la această dată se consideră, potrivit prevederilor legale arătate anterior îndeplinite condițiile de acordare si recalculare a pensiei prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Potrivit prevederilor art. 1 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile prevăzute la art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 care au făcut obiectul recalculării potrivit prevederilor acestei legi se revizuiesc potrivit prezentei metodologii.
Pensia reclamantei a făcut obiectul recalculării si a fost revizuită conform Metodologiei din Anexa la OUG 59/2011.
Potrivit prevederilor art. 8 alin.1 si 2 din Metodologia la Legea nr. 119/2010, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate la stagiul complet de cotizare. Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual conform prezentei metodologii este cel prevăzut în Anexa 1.
Vârsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare pentru reclamantă, care este născută la data de 27.07.1950 este de 58 de ani si 6 luni, respectiv 27 ani.
Punctajul mediu anual al reclamantei a fost stabilit prin raportare numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la stagiul complet de 27 de ani si nu la stagiul de 40 de ani, 5 luni si 24 zile cum susține reclamanta.
Potrivit prevederilor alineatului nr. 3 din art. 8 din Metodologia la Lega nr. 119/2010, prin excepție de la prevederile alin.2 arătat anterior, la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.
Prin Decizia nr. 60/31.01.2012, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010. În considerentele acestei decizii, Curtea a precizat că, de principiu, în privința grefierilor stagiul de cotizare de la alin.3 al art. 8 din Anexa 1 la OUG 59/2011 este mai favorabil datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privința lor se va putea aplica acest text legal.
Ulterior, prin Decizia nr. 297/27.03.2012, Curtea Constituțională a precizat că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci si deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului ci si considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii si se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.
În cazul de față, prin Decizia nr. 60/2012 Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a Legii nr.19/2010 și pentru instanță este obligatorie atât dispozitivul acestei decizii cât și considerentele pe care acesta se sprijină.
Statuarea de principiu în privința grefierilor referitoare la stagiul de cotizare mai favorabil și recomandarea făcută de Curte nu constituie un considerent decizoriu pentru a fi obligatoriu pentru instanță.
Având în vedere cele ce preced, cererea de chemare în judecată s-a apreciat ca fiind nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal apelanta F. A., solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Apelanta și-a motivat apelul, arătând că i s-a stabilit dreptul inițial de pensie, prin Decizia nr._/19.05.2008, în baza Legii nr. 567/2004, dar după apariția H.G. nr. 737/2010 și a O.U.G. nr. 59/2011, pensia i-a fost recalculată, respectiv revizuită, fiind emise noi decizii de pensionare.
Consideră că în ceea ce o privește sunt aplicabile prevederile art. 8 alin 3 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)—h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor aprobată prin OUG nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, dispoziții care fac trimitere la stagiul de cotizare mai favorabil la momentul deschiderii dreptului inițiale la pensie, cel din urmă fiind cel de 25 ani, conform art. 68 Legii nr. 567/2004.
Referindu-se comparativ la stagiul de 25 ani, stabilit de art. 68 din Legea nr. 567/2004 și cel de 35 ani prevăzut de OUG nr. 59/2011, reclamanta apelantă concluzionează că stagiul mai favorabil este cel de 25 ani.
De asemenea, critică interpretarea dată de prima instanță Deciziei nr. 60/2012 a Curții Constituționale, subliniind că în cuprinsul acesteia sunt evidențiate elemente care nu au fost avute în vedere la analiza inițială a dosarului de pensie, respectiv că aceasta stabilește că, de principiu, stagiul de cotizare ce trebuie avut în vedere în cazul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este de 25 ani.
În final, apelanta reafirmă nelegalitatea stabilirii pensiei în raport de un stagiu de cotizare de 33 ani, 11 luni și 16 zile, față de cel de 25 ani la care era îndreptățită.
Intimata C. Județeană de Pensii Cluj s-a opus admiterii apelului, arătând, în esență, prin întâmpinarea depusă la dosar că nu există temei legal pentru a utiliza stagiu complet de cotizare de 25 de ani, deoarece art. 68 nu se referă la stagiul complet de cotizare, ci la 25 de ani vechime în specialitate/funcție.
Mai mult decât atât nu este un stagiu de cotizare fix de 25 de ani pentru tot personalul auxiliar de specialitate, alineatul 3 al art. 68 din Legea nr. 567/2004 făcând referire la „ o vechime între 20 și 25 de ani în această funcție."
De asemenea, menționează că potrivit art. 1 din H.G. nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea „Pensia de serviciu se acorda, la cerere, la data îndeplinirii condițiilor de pensie pentru limita de vârsta, prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale...", or, stagiul complet de cotizare era una dintre condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, context în care nu se poate vorbi despre alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Apreciază că reclamanta face confuzie între noțiunea de "stagiu de cotizare" și noțiunea de "vechime în specialitate", neexistând un stagiu de cotizare fix de 25 de ani în cazul grefierilor, nici al celorlalte categorii de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea.
Solicită să se observe că nu e incident art. 8 alin. 3 din O.U.G. nr. 59/2011, întrucât nu a existat un stagiu de cotizare mai favorabil utilizat la deschiderea dreptului inițial de pensie.
În privința invocării Deciziei Curții Constituționale nr. 60/2012, arată că aceasta este una de respingere, pe de o parte, iar pe de altă parte că prin aceasta nu s-a produs vreo modificare legislativă, terminologia utilizată nefiind una imperativă.
Mai arată pârâta că Decizia de pensionare nr._ din data de 14.03.2012 putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare conform art. 149 alin 1 din Legea 263/2010, la Comisia Centrala de Contestații.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta reclamantă F. A. a reiterat aspectele evocate prin memoriul de apel, în plus subliniind că decizia nr. 60/2012 a Curții Constituționale este general obligatorie.
Nu au fost administrate probe noi.
Apelul este parțial fondat.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației, în conformitate cu art. 248 Cod de procedură civilă, Curtea constată că această este neîntemeiată, reclamanta nesolicitând recalcularea pensiei, ci revizuirea ei, cea din urmă operațiune juridică nefiind supusă niciunui termen.
În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile OUG nr. 59/2011, pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute de art. 1 lit. c-h din Legea nr. 119/2010, în raport de efectele deciziei nr. 60/2012 a Curții Constituționale.
În acest sens, notează că pensia de serviciu de care reclamanta a beneficiat anterior a fost recalculată potrivit Legii nr. 119/2010, iar ulterior revizuită, conform OUG nr. 59/2011.
Cel din urmă act normativ, în baza căruia a fost revizuită pensia reclamantei, prevede la art. 8 al. 2 și 3 că „(2) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual conform prezentei metodologii este cel prevăzut în anexa nr. 1. (3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.”
Cuantumul pensiei revizuite și aflat în plată la data sesizării instanței a fost determinat prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 26 ani și 6 luni, conform art. 8 al. 2 din OUG nr. 59/2011.
Curtea reține, pe de o parte, că în cazul reclamantei sunt incidente prevederile art. 8 al. 3 din Normele metodologice ale OUG nr. 59/2011, iar nu cele ale al. 2 ale aceluiași articol, cum greșit a reținut instanța fondului și pârâta intimată, iar pe de altă parte că primele prevederi conferă posibilitatea stabilirii pensiei în raport de stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, însă numai în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.
Deși pârâta intimată se apără, susținând că sigurul stagiu de cotizare existent la data pensionării reclamantei era cel stabilit de Legea nr. 19/2000, subliniind în acest sens că art. 68 al. 3 Legea nr. 567/2004 (în baza căreia a fost pensionat inițial reclamanta) se referă la „ o vechime între 20 și 25 de ani în această funcție" iar nu la un stagiu de cotizare, Curtea apreciază că, în ceea ce o privește pe reclamantă, pensia acesteia trebuia stabilită prin raportare la un stagiu de cotizare de 25 ani.
În acest sens, amintește, pe de o parte, că prin prevederile art. 3 al. 1 lit. b din anexa la OUG nr. 59/2011, însuși legiuitorul a stabilit expres că „constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii „…vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor…”.
Chiar dacă prevederile arătate se referă la o altă categorie de beneficiari de pensii speciale, nu trebuie ignorat că raționamentul de asimilare a vechimii în specialitate cu stagiul de cotizare a fost statuat chiar de către legiuitor.
Prin urmare, susținerea de către reclamantă a unui raționament similar nu poate fi apreciat ca având semnificația unei confuzii, cum eronat menționează pârâta.
Pe de altă parte, Curtea consideră ca fiind relevante în cauză considerentele deciziei nr. 60/2012, prin care Curtea Constituțională a reținut că stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor de pensie îl reprezintă vechimea în specialitate care era necesară pentru acordarea pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, conform art. 68 alin. 1 din Legea 567/2004, respectiv 25 de ani, cel din urmă fiind considerat stagiul mai favorabil. De remarcat, că aceeași poziție a fost reiterată de către Curtea Constituțională și prin decizia nr. 720/2014.
De asemenea, consideră că alegațiilor pârâtei privitoare la lipsa caracterului normativ al deciziilor Curții Constituționale, li se opune Decizia nr. 1/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate”.
Mai arată pârâta că terminologia utilizată în cuprinsul deciziei nr. 60/2012 a Curții Constituționale nu este una obligatorie, apărări care însă, față de argumentele arătate anterior, vor fi înlăturate.
Pentru toate considerentele expuse și constatând că Tribunalul nu a pronunțat o soluție legală, în conformitate cu art. 480 al. 2 Cod de procedură civilă va admite în parte apelul declarat de reclamantă și va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta C. Județeană de Pensii Cluj să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a unu stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 01.06.2013 și să plătească reclamantei diferențele dintre pensia astfel stabilită și pensia efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Față de prevederile art. 453 al. 1 Cod de procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei, reprezentând onorariu avocațial parțial(f. 36).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamanta F. A. împotriva sentinței civile nr. 2540 din 31.08.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a unu stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 01.06.2013 și să plătească reclamantei diferențele dintre pensia astfel stabilită și pensia efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Păstrează restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. G. S. C. B. D. ȚARINĂ
Red. D.G. /Tehn. D. B.
4 ex./ 29.01.2016
Judecător fond: P. U.
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 2110/2016. Curtea de Apel CLUJ | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 150/2016. Curtea... → |
|---|
