Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2016

Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 80/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 80/A/2016

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M.

JUDECĂTOR: I.-R. M.

GREFIER: G. C.

S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ și de pârâții I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ, C. L. AL M. BAIA M. și apelul provocat declarat de pârâtul C. L. AL M. BAIA M. și împotriva sentinței civile nr. 471 din 7 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimata chemată în garanție DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. și pe intimații pârâți G. CU P. PRELUNGIT "I. C." BAIA M. - STRUCTURA G. CU P. PRELUNGIT "M. E." BAIA M., P. M. BAIA M., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-au depus la dosar din partea intimatei G. Cu P. Prelungit "I. C." Baia M. - Structura G. Cu P. Prelungit "M. E." Baia M. statele de plată aferente lunii decembrie 2009.

Se mai constată că deși apelantul pârât C. L. Baia M. a formulat în termen legal cerere de apel, a formulat ulterior și apel provocat.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererile de apel s-a solicitat judecarea și în lipsă.

CURTEA

Asupra cererii de apel de față:

Prin sentința civilă nr. 471 din 7 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. Baia M., invocată de acesta și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ Maramureș împotriva pârâților: Grădinița cu P. Prelungit „I. C.” Baia M. – Structura Grădinița cu P. Prelungit „M. E.” Baia M., C. L. Baia M., P. M. Baia M. și I. Școlar Județean Maramureș și, în consecință:

Pârâta Grădinița cu P. Prelungit „I. C.” Baia M. - Structura Grădinița cu P. Prelungit „M. E.” Baia M. a fost obligată la calcularea și la plata sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare în favoarea membrilor de sindicat: P. L., F. D., Vecian A., R. L. Z., P. D., Szigyarto A., O. A. A., R. M. și B. M., într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată acestora ca spor pentru condiții periculoase și vătămătoare pentru luna decembrie 2009 și astfel încât suma sporurilor individuale să nu depășească 30% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de pronunțării hotărârii, în măsura în care nu și-au schimbat funcția sau locul de muncă.

Pârâta Grădinița cu P. Prelungit „I. C.” Baia M. - Structura Grădinița cu P. Prelungit „M. E.” Baia M. a fost obligată la plata drepturilor bănești menționate actualizate cu indicele de inflație de la data plății.

Pârâții C. L. Baia M. și P. M. Baia M. au fost obligați la alocarea sumelor necesare pentru plata sporului.

Pârâtul I. Școlar Județean Maramureș a fost obligat la avizarea statelor de plată care cuprind sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare în condițiile în care a fost acordat.

S-a respins cererea formulată în numele membrei de sindicat M. G., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. Baia M., că potrivit art. 104 al. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 ,,finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;

b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;

c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;

d) cheltuielile materiale și pentru servicii;

e) cheltuielile cu întreținerea curentă.

Apoi, conform art. 1 al. 1 din H.G. 1274 din 21.12.2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.

Art. 4 din H.G. 1274/2011 stabilește că unitățile de învățământ cu personalitate juridică transmit la începutul anului bugetar ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale de care aparțin și inspectoratelor școlare numărul de elevi/preșcolari pe nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică, iar potrivit art. 5 al. 1 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ și le supun aprobării autorităților deliberative.

De asemenea, conform art. 6 din H.G. 1274 din 21 decembrie 2011 pentru finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și a contribuțiilor aferente acestora pentru unitățile de învățământ, autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele proprii ale acestora.

Potrivit art. 19 din Legea 273/2006 „bugetele locale și celelalte bugete prevăzute la art. 1 alin. (2) se aprobă astfel:

a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne și bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor, județelor și de C. General al M. București, după caz;

b) bugetele instituțiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcție de subordonarea acestora.

(2) Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar”, iar conform art. 21 al. 2 și 3 din același act normativ, primarii unităților administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.

Apoi, art. 4 din O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii stabilește că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții consiliu local și primar în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul – unitate de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat.

Conform art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 al. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.

În baza art. 63 al. 5 lit. c din Legea 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.

Legitimarea procesuală a acestor pârâți nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la prevederile legale evocate ce constituie temeiul pretenției formulate împotriva lor.

Fiind chemate în judecată raportat la calitatea lor de autorități publice locale, devin incidente dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. b din Legea 554/2004, atât consiliul local, cât și primarul având atât capacitate, cât și calitate procesuală.

Pe fond, instanța a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamant: P. L., M. G., F. D., Vecian A., R. L. Z., P. D., Szigyarto A., O. A. A., R. M. și B. M., sunt angajați ai unității de învățământ pârâte Grădinița cu program prelungit „I. C.” Baia M.-structura Grădinița cu program prelungit „M. E.” Baia M..

Prin acțiune au solicitat instanței obligarea angajatorului să le calculeze și să le acorde în continuare sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare de care au beneficiat până la data de 01.01.2011, susținând că sunt îndreptățiți să-l primească în temeiul art. 2 al. 1 lit. b din Legea nr. 284/2010 și art. 9 din Capitolul I anexa 5 a Legii nr. 63/2011.

Au învederat că sporul li s-a acordat în baza art. 8 lit. a din H.G. 281/1993 până în 2010, iar în anul 2010, în baza Legii 330/2009 conform căreia în anul 2010 salariul nu poate fi mai mic decât cel din decembrie 2009, în anul 2011, conform Legii nr. 285/2010 drepturile salariale se majorează cu 15% față de nivelul acestora din octombrie 2010. În anul 2012, conform Legii nr. 283/2011 drepturile salariale se mențin la nivelul avut în decembrie 2011, iar în anul 2013 se aplică aceleași măsuri. În anul 2014 drepturile salariale se mențin la nivelul din decembrie 2013 conform O.U.G. 103/2013.

Din cuprinsul statului de plată aferent lunii decembrie 2010 rezultă că sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase a fost acordat în cursul anului 2010 sub forma de compensații tranzitorii - în cuantum de 15% din salariul de bază salariatei P. L. și în cuantum de 10% a fost acordat salariatelor F. D., Vecian A., R. L. Z., P. D., Szigyarto A., O. A. A., R. M. și B. M..

Potrivit aceluiași stat de plată, salariata M. G. nu a beneficiat de o asemenea compensație tranzitorie.

Temeiul juridic al acordării acestui spor îl reprezintă art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997, conform căruia, „personalul didactic beneficiază de pensii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă”.

Or, art. 8 alin. 1 lit. a din H.G. nr.281/1993 prevede expres posibilitatea acordării sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, personalului din unitățile bugetare.

Prin . Legii nr.330/2009, au fost abrogate prevederile art. 50 alin. 12 din Legea nr.128/1997, care au constituit sporul legal al acordării sporului în discuție, însă noul act normativ a prevăzut prin art.17 al anexei nr. II că, în raport de condițiile în care își desfășoară activitatea, personalul didactic poate beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare.

Este real că ultima normă evocată prevede stabilirea printr-un regulament al ordonatorului principal de credite a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporurilor, precum și a condițiilor de acordare, însă un asemenea regulament nu a fost emis nici în baza Legii nr.330/2009, nici în aplicarea actelor normative ulterioare de salarizare.

Omisiunea ordonatorului principal de credite de a emite în condițiile legii regulamentul mai sus menționat în anul 2010 și nici chiar până în prezent nu poate constitui un impediment la recompensarea prestării activității în atare condiții.

Acest aspect rezultă din prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, art. 75, potrivit căruia Ordinele și instrucțiunile se vor elibera în termenul prevăzut de actul superior, sau după caz, într-un termen util care să facă posibilă aducerea lor la îndeplinire.

Contextul juridic al cauzei este întregit de prevederile art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, conform cărora „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, precum și de dispozițiile art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010, care instituie dreptul salariaților afectați de aplicarea Legii nr. 330/2009 de a beneficia de sume corespunzătoare cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența de salariu aferent lunii decembrie 2009, în măsura în care condițiile de desfășurare a activității se mențin.

Prin urmare, dispozițiile legale evocate enunță clar și expres imperativul păstrării în plată în anul 2010 a drepturilor salariale avute în luna decembrie 2009, în măsura în care condițiile de desfășurare a activității nu se schimbă și, desigur, sunt de acord cu exigențele noului cadru legal, care nu mai îngăduie prelungirea efectelor contractelor colective de muncă cu privire la acordarea unor drepturi salariale neprevăzute de lege, aspect care va fi analizat în legătură cu sporul pentru condiții nocive și penibile.

În speță, membrii de sindicat, cu excepția d-nei M. G., au beneficiat în decembrie 2009 de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase de 15%, respectiv 10% din salariul de bază și și-au desfășurat activitatea în anul 2010 (precum și în continuare) în aceleași condiții, după cum a rezultat din fișele postului, iar noul act normativ (Legea nr. 330/2009) recunoaște dreptul de a beneficia de act spor în condițiile unui regulament care, însă nu a mai fost emis nici până în prezent. De asemenea dispozițiile legale citate conferă dreptul salariaților de a beneficia de păstrarea în plată în cursul anului 2010 a salariului avut în luna decembrie 2009, prin acordarea unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, ce reprezintă în cauză chiar obiectul acțiunii.

În acest sens, prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut cu forță obligatorie pentru instanțele judecătorești că „la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.

Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.

În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei „salariu avut”, prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:

„Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.”

Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege”.

Trecând la analiza perioadei la care se referă pretențiile reclamantului, tribunalul a constatat că suma corespunzătoare acestui spor trebuia acordată sub forma sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, așa cum prevăd legile anuale de salarizare, respectiv art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 pentru anul 2010, art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011, art. II 1 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr.37/2008 (așa cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011) pentru anul 2012, respectiv art. 1 din O.U.G. nr. 74/2012 pentru anul 2013. art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 103/2013 pentru anul 2014 și art. 1 din OUG nr. 83/2014 pentru anul 2015.

Pentru anul 2013 sunt relevante pentru a concluziona că membrii de sindicat au dreptul la sporul în discuție, dispozițiile art. 6 cap. II al anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011 potrivit cărora până la aprobarea regulamentului prevăzut de alin. 2, sporurile pentru condiții de muncă aprobate în condițiile legii se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții, ceea ce reprezintă, în egală măsură și o recunoaștere de către legiuitor a dreptului personalului didactic de a beneficia de acest spor în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011.

Întrucât conform art. 166 alin. 4 din Codul muncii neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, a fost obligată unitatea de învățământ la actualizarea sumelor compensatorii cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective.

Raportat la dispozițiile legale care au legitimat calitatea procesuală pasivă a pârâților consiliu local și primar, pentru considerentele expuse la analiza excepției procesuale invocate, instanța a obligat pe pârâții C. L. Baia M. și P. M. Baia M. să aloce unității de învățământ sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.

Pârâtul I.S.J Maramureș a fost obligat la avizarea statelor de plată ce cuprind acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în condițiile prevăzute mai sus.

Instanța a respins cererea formulată în numele membrei de sindicat M. G. ca neîntemeiată, având în vedere că în privința acesteia nu s-a dovedit că a beneficiat în cursul anilor 2009 și 2010 de un spor pentru condiții de grele de muncă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ, pârâții I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ, C. L. AL M. BAIA M. și apel provocat pârâtul C. L. AL M. BAIA M..

Prin apelul declarat, reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ a solicitat modificarea în parte a sentinței apelate în ce o privește pe membra de sindicat M. G. și obligarea pârâților unitatea de învățământ la calcularea, și plata sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare de 10% cu actualizare în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, începând cu 01.01.2011 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, cu obligarea Consiliului L. și Instituția Primarului la asigurarea sumelor necesare pentru plata sporului mai sus menționat și a Inspectoratului Școlar Județean Maramureș la avizarea statelor de plată care cuprind acordarea sporului de condiții periculoase și vătămătoare.

Apelantul arată că a solicitat acordarea sporului pentru condiții vătămătoare începând cu 01.01.2011 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești. Prin urmare, pe această perioadă sunt incidente următoarele acte normative: în anul 2011, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010 conform căreia drepturile salariale se majorează cu 15% față de nivelul acestora din octombrie 2010 și Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care este în vigoare și aplicabilă și în prezent.

Astfel, conform actelor normative invocate mai sus în anul 2011 sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase se acordă persoanelor care au beneficiat de el în luna decembrie 2010 și nu decembrie 2009, cum a reținut instanța de judecată.

Membra de sindicat M. G. a beneficiat în luna decembrie 2010 de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase așa cum reiese din statul de plată aferent acestei luni.

Reclamantul a menționat că M. G. în luna decembrie 2009 era angajata altei unități de învățământ. În acest sens a depus copie a statului de plată aferent lunii decembrie 2009 și mai 2010.

Membra de sindicat M. G. ar fi trebuit să beneficieze de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase cel puțin în temeiul dispozițiilor din Buletinul de determinare emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, care prevedea posibilitatea acordării sporului numai celor care l-au avut în plată anterior și care lucrează în aceleași condiții, chiar dacă nu l-au avut efectiv în plată în decembrie 2009, respectiv decembrie 2010.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 96 punctul 2 și art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, pe art. 21 și Anexa II, Capitolul I lit. B din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 6 din Capitolul II și art. 9 din Capitolul I din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 12 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 268 alin. 1 lit. c) și art. 269 din Codul Muncii.

Prin apelul formulat pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ a solicitatadmiterea apelului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii, se arată că, odată cu apariția Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv la data de 01.01.2010, prin art. 48 pct. 2 din lege s-a abrogat art.8 din HG 281/1993, în baza căruia era acordat sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare.

Conform dispozițiilor Ordinului comun nr._ /2011, inspectoratele școlare avizează statele de personal și statele de plată ale unităților de învățământ doar dacă corespund modului de calcul legal.

Pentru avizarea statelor de plată care cuprind sporul de condiții periculoase și vătămătoare, trebuie mai întâi să se stabilească dacă acest spor este unul legal sau nu, respectiv dacă în acest moment acest spor poate fi acordat sau nu.

Astfel, până la data de 31.12.2009 sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare era prevăzut și acordat în baza art. 8 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare au fost stabilite de Ministerul Sănătății împreună cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin Regulamentul nr._ de acordare a sporurilor la salariile de bază și prin avizele transmise de Ministerul Muncii și Protecției Sociale împreună cu Ministerul Finanțelor.

Conform Anexei II/1.2 din Legea nr.330/2009 care stabilește salarizarea personalului din învățământul preuniversitar pentru anul 2010 și în baza Anexei I, Secțiunea a 2-a, art. 5 din același aci normativ, "sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, putea fi acordat personalului salarizat potrivit anexelor nr. I/1-I/4, iar "locurile de muncă, mărimea concretă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, categoriile de personal, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc având la baza buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, prin regulament aprobat de către ordonatorul principal de credite cu consultarea sindicatelor sau, dună caz, a reprezentanților salariaților, avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice."

În cursul anului 2010 nu a fost elaborat, aprobat și avizat nici un fel de Regulament în consecință, unitatea de învățământ nu a putut stabili care sunt locurile de muncă, care este mărimea concretă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, care sunt categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, precum și condițiile de acordare a acestuia, atâta timp cât nu au putut fi întocmite buletine de determinare, datorită faptului că nu exista un Regulament în acest sens, aprobat de ordonatorul principat de credite.

Reclamantul a afirmat că persoanele reprezentate au beneficiat de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, au avut continuitate în acordarea acestor sporuri și în anul 2010 deși, așa cum a dovedit, acest lucru nu era posibil datorită dispozițiilor legale în vigoare la acea dată.

Astfel, dacă se va face o comparație între statele de plată din decembrie 2009 și statele de plată din ianuarie sau decembrie 2010 ale persoanelor reprezentate de reclamant, se va releva cu ușurință faptul că în decembrie 2009 apăreau pe statele de plății sporul pentru condiții vătămătoare de 15%, dar din ianuarie 2010 aceste sporuri nu au mai apărut.

Or, în condițiile în care nu a existat o continuitate și în anul 2010 în acordarea sporurilor către persoanele reprezentate de reclamant, nu au putut fi reținute ca legale și aplicabile prevederile art.9 alin. 3 din Anexa 5 a Legii nr. 63/2011, respectiv prevederile legale care dispun acordarea acestor sporuri persoanelor care beneficiau de aceste sporuri la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011.

Mai mult decât atât, stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care s-au acordat începând cu 01.01.2010 s-a făcut în baza unei decizii de stabilire a drepturilor salariale, emisa de conducerea unității de învățământ, în calitate de ordonator de credite, decizie care putea fi contestată în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a conținutului acelei decizii, așa cum prevede art. 34 din Legea 330/2009; la dosarul cauzei nu există dovada contestării deciziilor de salarizare a persoanelor reprezentate de reclamant.

Începând cu data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care stabilește, la art. 14 din Anexa II, Capitolul I, litera B faptul că, "(1) în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de pană la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrai la locurile de muncă respectiv, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din prezenta lege, elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens. "

Art. 21 prevede că "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I - V., precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetarii - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranța națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate."

Nici în anii 2011-2013 nu a fost elaborat un Regulament care să fie aprobat prin hotărâre de Guvern așa cum dispune legea și, în consecință, nici începând cu 01.01.2011 sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare nu a putut fi acordat.

În cursul lunii iunie 2011, Ministerului Educației, Cercetării, Tinerelului și Sportului, i-a informat, prin adresa nr._/26.05.2011, înregistrată la I. Școlar Județean Maramureș cu nr. 4389/14.06.2011 că, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 284/2010 și cu prevederile art. 9 alin (2) din Anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, acordarea sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare se poate face numai pe baza Regulamentului de acordare a sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, aprobat prin hotărâre de Guvern.

Nu în ultimul rând, art.8 alin.1 din OUG nr.103/2013 dispun ca „ prevederile art.21 din Legea nr.284/2010 se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2015”.

Pentru aceste considerente, statele de personal sau cele de plată care ar cuprinde și sporul pentru condiții de muncă, nu puteau fi avizate de inspectoratul școlar deoarece nu ar corespunde modului de calcul legal.

În drept, se invocă dispozițiile HG 281/1993, Ordinului comun nr._ /2011, Legii nr.330/2009, Legii nr.284/2010, Legii nr. 63/2011.

Prin apelul formulat pârâtul C. L. AL M. BAIA M. a solicitatadmiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterea cererii de chemare în garanție a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj-N..

În motivarea apelului, pârâtul a arătat că instanța care a judecat fondul a apreciat greșit că membrii de sindicat în cauză au beneficiat în anul 2010 de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase și de asemenea în mod greșit a apreciat ca valabile, ulterior apariției Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, buletinul privind exportarea locurilor de muncă emise în baza H.G. 281/1993.

Odată cu apariția Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv la data de 01.01.2010 prin art. 48 pct. 2 din lege s-a abrogat art. 8 din H.G. 261/1993, în baza căruia era acordat sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare.

Conform Anexei II/1.2 din Legea nr.330/2009 care stabilește salarizarea personalului din învățământul preuniversitar pentru anul 2010 și în baza Anexei I Secțiunea a 2-a, art. 5 din același act normativ, "sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, putea fi acordat personalului salarizat potrivit anexelor nr. I/1 -I/4", iar "locurile de muncă, mărimea concreta a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, categoriile de personal, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, prin regulament aprobat de către ordonatorul principal de credite cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice."

În cursul anului 2010 nu a fost elaborat, aprobat și avizat nici un fel de Regulament, în consecință, unitatea de învățământ nu a putut stabili care sunt locurile de munca, care este mărimea concreta a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, care sunt categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, precum și condițiile de acordare a acestuia, atâta timp cât nu au putut fi întocmite buletine de determinare, datorită faptului că nu exista un Regulament în acest sens, aprobat de ordonatorul principal de credite.

Reclamantul nu a făcut și nici nu putea face dovada existenței buletinului de determinare emis în baza Legii nr.330/2009, respectiv a Regulamentului privind acordarea sporurilor.

Buletinul de Determinare prin expertizarea a locurilor de muncă emise în baza H.G nr.281/1993 nu întrunește condițiile necesare emiteri unui buletin de determinare în conformitate cu Legea nr.330/2009 întrucât nu are la baza un regulament aprobat de către ordonatorul principal de credite cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu Anexei I, Secțiunea a 2-a, art. 5.

Pârâtul a învederat că în cursul anul 2010 au fost sectoare bugetare care au elaborat, aprobat și avizat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, amintind în acest sens Ordinele Ministerului Sănătății nr. 546/2010 și nr. 547/2010.

Începând cu data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care stabilește, la art. 14 din Anexa II, Capitolul I, litera B faptul că:

"(1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respectiv, cu respectarea prevederilor legale în vigoare (2) Locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din prezenta lege, elaborat potrivit prezentei legi, având la baza buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens."

Art. 21 prevede că "locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut fi anexele nr. I - VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetara - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publica șl siguranța naționala, precum și de către autoritățile publice centrate autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publica și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate."

Nici în anul 2011 nu a fost elaborat un regulament care să fie aprobat prin hotărâre de Guvern așa cum dispune legea și, în consecința, nici începând cu 01.01.2011 sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare nu a putut fi acordat.

În cauză nu s-a făcut dovada faptului că persoana reprezentată a beneficiat de spor pentru condiții de muncă stabilit în baza Legii cadru 330/2009, ci doar de spor stabilit în baza HG nr.281/1903.

Apelantul a mai precizat faptul că stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care s-au acordat începând cu 01.01.2010 s-a făcut în baza unei decizii de stabilire a drepturilor salariale, emisă de conducerea unității de învățământ, în calitate de ordonator de credite, decizie care putea fi contestată în termen de 5 zile de la data luării la cunoștința a conținutului acelei decizii, așa cum prevede art. 34 din Legea 330/2009; la dosar neexistând dovada contestării deciziei de salarizare.

C. L. Baia M. a înțeles să se îndrepte împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj-N. întrucât acesta are personalitate juridică potrivit art. 13 din H.G. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrație Fiscală.

A apreciat că soluția instanței de fond este greșită pentru că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a obligat P. M. Baia M. și C. L. Baia M. să asigure sumele necesare pentru plata diferențelor drepturilor salariale.

Întrucât angajator este unitatea de învățământ obligația de a asigura sumele necesare rezultă din același tip de raport juridic și pentru Ministerului Finanțelor Publice precum și pentru P. M. Baia M. și C. L. Baia M..

Soluția instanței este nelegală întrucât face abstracție de prevederile art.4 lit.b) și art.5 alin.3 și 5 din Legea 5/2013, art.4 lit.b) și art.5 alin.3 și 5 din Legea nr.356/2013, art.4 lit.b) și art.5 alin.3 și 5 din Legea nr.186/2014 și ale art. 62 Hotărârii Guvernului nr.1395/2010 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011.

Se mai invocă art. 62 H.G nr. 926/2011 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.395/2010, art.104 alin.2, 3, 5, 51, 53, 54 din Legea nr. 1/2011 și art.4 alin.3, art.5 alin.4 și 6, art.6 din H.G. nr.1274/2011.

Distribuirea sumelor primite de la bugetul de stat din taxa pe valoarea adăugată putea fi efectuată de Direcția Generale a Finanțelor Publice Maramureș.

În prezent Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj-N. este continuatorul în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Maramureș potrivit art. 23 alin. 1 și 4 din H.G. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

C. local al municipiului Baia M. nu are calitatea de angajator și nu poate aloca fonduri unităților de învățământ decât în limitele fondurilor care le-au fost acordat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș.

În privința alocării fondurilor necesare plății diferențelor salariale precizează că obligația de plată a salariilor revine angajatorului care este unitatea de învățământ. În situația în care aceasta din urmă nu deține fondurile necesare ea se adresează primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unității administrativ teritoriale care la rândul lui apelează la Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș.

C. L. AL M. BAIA M. a formulat și apel provocat în cauză, solicitând ca, în situația schimbării sentinței atacate și a admiterii acțiunii, să se admită și cererea de chemare în garanțiea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-N., cu obligarea chematului în garanție la alocarea fondurilor necesare plății primei de vacanță aferente anului școlar 2010.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.473 și următoarele Cod.proc.civilă.

Intimații DGFP Cluj-N., C. L. al M. Baia M. și SLI Maramureș au formulat întâmpinări în cauză.

Analizând apelurile formulate de reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ, în numele și pentru membra de sindicat M. G., și de pârâții: I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ și C. L. AL M. BAIA M., precum și apelul provocat formulat de C. L. AL M. BAIA M. prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Temeiul juridic al acordării sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare l-a constituit art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, care a prevăzut în mod expres posibilitatea acordării sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de până la 15% din salariul de bază, personalului care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

Acest spor a fost acordat până în luna decembrie 2009 sub forma de spor condiții grele, personalului care, potrivit buletinelor de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, își desfășura activitatea într-un climat nefavorabil.

Prin . Legii nr. 330/2009, au fost abrogate prevederile din HG nr. 281/1993, care au constituit temeiul legal al acordării sporului în discuție, însă noul act normativ a prevăzut prin art. 17 al Notei de la Anexa nr. II că, în raport de condițiile în care își desfășoară activitatea, personalul salarizat din învățământ poate beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare.

Este real că ultima normă evocată prevedea stabilirea printr-un regulament al ordonatorului principal de credite a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporurilor, precum și a condițiilor de acordare, însă un asemenea regulament nu a fost emis nici în baza Legii nr.330/2009, nici în aplicarea actelor normative ulterioare de salarizare. Ca atare omisiunea ordonatorului principal de credite de a emite în condițiile legii regulamentul mai sus menționat în anul 2010 și nici chiar până în prezent nu putea constitui un impediment pentru plata activității prestate în atare condiții.

În fapt, în luna decembrie a anului 2009 membrii de sindicat reprezentați în cauză de către sindicat, cu excepția membrei de sindicat M. G., au beneficiat de acordarea acestui spor, împrejurare care rezultă din statele de plată depuse la filele nr.98-101 dosar apel.

În același timp, se impun a fi avute în vedere prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, precum și de dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, care instituie dreptul salariaților afectați de aplicarea Legii nr. 330/2009 de a beneficia de sume corespunzătoare cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența de salariu aferent lunii decembrie 2009, în măsura în care condițiile de desfășurare a activității se mențin.

Prin urmare, dispozițiile legale mai sus indicate enunță clar și expres imperativul menținerii în anul 2010 a cuantumului drepturilor salariale avute în plată în luna decembrie 2009, în măsura în care condițiile de desfășurare a activității nu se schimbă.

Conform statelor de plată depuse la fila nr.21 dosar de fond rezultă că membra de sindicat M. G., administrator patrimoniu în cadrul unității de învățământ pârâte, nu a beneficiat nici în luna decembrie 2010 de compensații tranzitorii care să includă sporul pentru condiții vătămătoare.

Potrivit adeverinței depuse la fila nr.13 dosar de fond, membra de sindicat M. G. a fost angajată în calitate de administrator în cadrul unității de învățământ pârâte, începând cu data de 1 august 2010.

S. apelant a depus la fila nr.7 dosar de apel un stat de plată pe luna mai 2010 (când membra de sindicat M. G. reprezentată în prezenta cauză nu era încă angajata unității de învățământ pârâte), care privește o altă salariată cu numele de M. G., care lucra în calitate de îngrijitor.

În ceea ce privește prima parte a anului 2011, dispozițiile cuprinse în Legea Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 au constituit, începând cu data de 1 ianuarie 2011, temeiul plății sporului pentru membrii de sindicat personal din cadrul unității de învățământ pârâte, dispoziții care practic au menținut cuantumul sporului cuvenit la nivelul lunii decembrie 2009, bineînțeles cu luarea în considerare a dispozițiilor Legii nr. 118/2010 prin care au fost reduse drepturile salariale cu 25%, și a reîntregirii ulterioare de 15%.

Începând cu data de 13 mai 2011 sunt relevante dispozițiile art. 9 din cap. I și art. 6 din cap. II ale Anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011, potrivit cărora până la aprobarea regulamentului ce stabilește condițiile de acordare prevăzut de alin. 2, sporurile pentru condiții de muncă aprobate în condițiile legii se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții, ceea ce reprezintă, în egală măsură și o recunoaștere de către legiuitor a dreptului personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ de a beneficia de acest spor pentru condiții periculoase și vătămătoare în perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011.

Curtea apreciază că suma corespunzătoare acestui spor trebuia acordată și în continuare, așa cum prevăd legile anuale de salarizare: art. 1 alin. 2 și 3 al art. II din OUG nr. 80/2010 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011) pentru anul 2012, respectiv art. 1 din OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și art. 1 alin. 3 din OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea reține că în mod temeinic și legal prima instanță a admis acțiunea formulată de către sindicat, în numele membrilor de sindicat: P. L., F. D., Vecian A., R. L. Z., P. D., Szigyarto A., O. A. A., R. M. și B. M. și a respins acțiunea formulată în numele membrei de sindicat M. G., în contradictoriu cu unitatea de învățământ pârâtă.

Față de dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 4576/2011 emis de Ministrul Educație Naționale privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat, Curtea reține că în mod corect pârâtul I. Școlar Județean Maramureș a fost obligat să avizeze statele de plată aferente, având în vedere rolul acestuia în procesul de validare a statelor de plată.

În ceea ce privește apelul formulat de C. L. al M. Baia M., respectiv, motivele de apel prin care se solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj-N. precum și apelul provocat formulat de C. L. al M. Baia M., se reține că există autoritate de lucru judecat, conform disp.art.430 Cod procedură civilă.

Astfel, prin încheierea civilă din data de 13.05.2014 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, au fost respinse în principiu cererile de chemare în garanție a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj-N. formulate de pârâții C. L. Baia M. și P. M. Baia M., apreciind, raportat la dezlegările din cuprinsul Deciziei nr. 10/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, că între C. L. Baia-M., P. M. Baia-M. și persoana chemată în garanție, nu există o obligație de despăgubire sau de garanție, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 72 alin. 1 C.pr.civ..

Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. L. al M. Baia M., solicitând admiterea apelului și modificarea încheierii atacate în sensul admiterii în principiu a cererii de chemare în garanție a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj-N. formulată de C. L. Baia M. și P. M. Baia M., iar prin decizia civilă nr. 744/A/10.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ /a1 s-a respins acest apel, reținându-se următoarele:

„D.G.F.P. Maramureș fiind o structură organizatorică subordonată Ministerului Finanțelor Publice, corect a reținut Tribunalul Maramureș că sunt aplicabile considerentele pentru care s-a pronunțat Decizia în interesul legii nr. 10/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se stabilește că în aplicarea art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și a art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaților de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la care cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.

Aparent, pârâtul C. L. al M. Baia M. a invocat noi dispoziții legale care să întemeieze cererea de chemare în garanție, în comparație cu cele reținute în decizia în interesul legii invocată.

Se constată însă că, în fapt, prin aceste prevederi legale, citate în cuprinsul cererii de apel (art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010, art. 62 H.G nr. 926/2011 pentru completarea HG nr. 1.395/2010), nu se reglementează decât posibilitatea ca direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităților de învățământ.

Prin urmare, tot în cadrul bugetului aprobat la nivel de județ se fac aceste redistribuiri, or, se arată în decizia în interesul legii citată că „Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță (…). Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 315/2006”.

Se constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și cererii de chemare în garanție îndreptată împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Maramureș, chiar întemeiată pe noile dispoziții legale invocate, întrucât acestea nu instituie o obligație în ce privește redistribuirea, ci o facultate de a o dispune, evident, condiționat de existența unor excedente la alte unități de învățământ, așa cum reiese din partea finală a dispozițiilor art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010: „(…) pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație”, coroborat cu prevederile introduse de H.G. nr. 926/2011, anume, alin. 61: „în situația în care cazurile prevăzute la alin. (6) se identifică între unități de învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ-teritoriale, redistribuirea sumelor se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar. (6^2) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) și (6^1), va conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost”.

Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.

Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.

Curtea reține însă că, pentru ca direcțiile generale ale finanțelor publice județene, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 5 din Legea nr. 1/2011, să poată repartiza pe comune, orașe, municipii finanțarea necesară unităților de învățământ, se impunea, în prealabil, ca, la fundamentarea acestei finanțări, toate instituțiile cu atribuții în domeniu să aibă inițiativa și să colaboreze în vederea aplicării tuturor actelor normative din domeniul salarizării personalului din învățământ, astfel cum acestea au fost adoptate, respectiv să solicite fondurile ce acopereau plata tuturor acestor drepturi.”

Curtea mai reține că în mod corect pârâții C. L. Baia M. și P. M. Baia M. au fost obligați la alocarea sumelor necesare pentru plata sporului.

Astfel, se reține că, potrivit art.94 din Legea nr.1/2011,Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și al resurselor umane din sfera educației, colaborând în acest sens, potrivit disp.art.103 din același act normativ, cu autoritățile locale.

Potrivit art.5 din H.G.nr.1274/2011:

(1) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ, pe baza numărului de elevi/preșcolari și a standardelor de cost prevăzute în anexele nr. 2 și 5, și le supun aprobării autorităților deliberative.

(3) Plata cheltuielilor cu salariile stabilite conform legii și a contribuțiilor aferente acestora se face pe baza statelor de plată ale unităților de învățământ verificate și validate de către inspectoratele școlare județene, respectiv de inspectoratul școlar al municipiului București, potrivit precizărilor aprobate prin ordin comun al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice.

(4) În cazuri excepționale, inclusiv cele prevăzute la art. 4 alin. (6), atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale prevăzute la art. 1 alin. (2) sau nu asigură plata cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (4) la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate județului/municipiului București prin legea bugetului de stat pe anul 2012, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.

(5) În situația prevăzută la alin. (4) redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ-teritoriale se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.

(6) Redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (4) și (5), conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.

(7) Aprobarea redistribuirii sumelor pentru cheltuielile prevăzute la art. 1 alin. (2) si (4) în cadrul unității de învățământ care solicită suplimentarea sumelor alocate se va face după verificarea de către inspectoratul școlar a modului de angajare și utilizare a cheltuielilor alocate pe baza standardelor de cost, care fac parte din finanțarea de baza.

Curtea reține însă că, pentru ca direcțiile generale ale finanțelor publice județene, potrivit disp.art.104 alin.5 din Legea nr.1/2011, să poată repartiza pe comune, orașe, municipii finanțarea necesară unităților de învățământ, se impunea, în prealabil, ca, la fundamentarea acestei finanțări, toate instituțiile cu atribuții în domeniu să aibă inițiativa și să colaboreze în vederea aplicării tuturor actelor normative din domeniul salarizării personalului din învățământ, astfel cum acestea au fost adoptate, respectiv să solicite fondurile ce acoperau plata tuturor acestor drepturi.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp.arzt.480 alin.1 Cod.proc. civilă, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ, în numele membrei de sindicat M. G. și de către pârâți:i I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ și C. L. AL M. BAIA M., precum și apelul provocat declarat de C. L. AL M. BAIA M. și se va păstra sentința pronunțată de către prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ, în numele membrei de sindicat M. G. și cu sediul în Baia M., ., jud. Maramureș și de către pârâții: I. ȘCOLAR JUDEȚEAN MARAMUREȘ cu sediul în Baia M., .. 14-16, județul Maramureș și C. L. AL M. BAIA M., împotriva sentinței civile nr. 471 din 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Respinge apelul provocat declarat de C. L. AL M. BAIA M. împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. M. I.-R. M.

GREFIER

G. C.

Red.C.M.

Tehnored: C.M./V.R.

8 ex./25.01.2016.

Jud.fond:Tribunalul Maramureș-B. G.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 181/2016....  Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 127/2016.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel CLUJ