Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 725/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 725/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 2524/118/2010
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 725/CM
Ședința publică din 16 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - G. L.
JUDECĂTOR - J. Z.
Grefier - C. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F. „CFR”S.A. prin SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C.F. C., cu sediul în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 213/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât ȘUȚOIU L., cu domiciliul în C., ., ., ., jud. C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă d-na consilier juridic P. D., pentru recurenta reclamantă, conform delegației f.n. din 13.09.2013, depusă la dosar, și dl. avocat D. C., pentru intimatul pârât, potrivit împuternicirii avocațiale f.n./16.09.2013, depusă la dosar.
S-a făcut referatul grefierului de ședință prin care s-a învederat că procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și urm. C. pr. civ., că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru, după care:
Cu privire la cadrul procesual, instanța solicită lămuriri din partea reprezentantului C.N. C. F. S.A., respectiv să se precizeze dacă este vorba despre una sau două entități care au calitate procesuală pasivă în fond, și anume C.N. C. F. CFR Sucursala Regională sau și Sucursala.
Se arată de către reprezentantul recurentei că este vorba doar despre C.N. C. F. CFR S.A. prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C.. Noua titulatură a Sucursalei Companiei Naționale de C. F. CFR este generată de reorganizarea companiei naționale.
Instanța pune în discuție o eventuală lipsă de procedură cu intimatul pârât, în sensul că prin întâmpinare se invocă la fond că locuiește pe . și în toată procedura a fost citat în ..
Apărătorul intimatului pârât precizează că adresa intimatului este în C., ..
Față de această precizare instanța constată că viciul de procedură a fost acoperit și, reținând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de discutat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă reprezentantul acesteia pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței și obligarea intimatului pârât la plata sumei de 10.821,50 lei reprezentând contravaloarea lipsei în gestiune.
Pentru intimatul pârât, apărătorul acestuia, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, întrucât acele bunuri nu se aflau în gestiunea acestuia. Intimatul a preluat gestiunea în anul 2004 așa cum a fost predată de gestionari și comisia de inventariere, acele bunuri regăsindu-se și în inventarierea din 2009, iar în 2009 i se impută ceva ce nu a existat la momentul preluării gestiunii.
Solicită obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei pentru judecata în fond și 1500 lei pentru recurs, potrivit chitanțelor anexate împuternicirii avocațiale.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C. pr. civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 08.03.2010, reclamanta C.N. CFR S.A.-Sucursala Regională C.F. C. a solicitat în contradictoriu cum pârâtul Șuțoiu L., obligarea acestuia la plata sumei de 10.821,50 lei reprezentând lipsă în gestiune .
În motivarea cererii sale, reclamanta a relevat faptul că, în urma inventarierii anuale a patrimoniului domeniului public al districtului 8 MOL pe anul 2009, s-a constatat lipsa unor materiale de calea, a căror contravaloare este de 10.821,50 lei. Din actele emise cu ocazia inventarierii, a rezultat că vinovat de această lipsă este pârâtul care, în calitate de șef district 8 Mol V, deținea gestiunea mijloacelor fixe din cadrul acestui district din anul 2004.
La 22.04.2010, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, la momentul preluării inventarului districtului, predarea a fost făcută de A. P. - fostul șef de district și de la P. A., ocazie cu care a fost numită o comisie de inventariere compusă din R. V. și A. Sain; la acel moment a preluat gestiunea așa cum a fost predată de foștii gestionari și de comisia de inventariere, aceleași bunuri primite pe gestiunea din anul 2004 regăsindu-se și la inventarierea din anul 2009.
În apărare, s-a mai învederat că această comisia de inventariere din anul 2009 îi impută o pagubă în sensul că o linie de cale ferată pe o porțiune de 300 m. liniari demontată în anul 2003 nu mai există în gestiunea lui, dar nu mai avea cum să mai existe în gestiunea sa, deoarece a fost dezafectată anterior preluării gestiunii.
În temeiul art. 8 din decret 167/1958, pârâtul a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune considerând trecut termenul de 3 ani de prescripție, dat fiind faptul că din anul 2004 până în anul 2009 reclamanta nu a făcut nici un demers pentru aflarea împrejurărilor în care au dispărut din gestiune elementele de cale ferată, deși putea și trebuia să cunoască acest lucru prin comisiile de inventariere care au făcut inventarul anual.
De asemenea, pârâtul i-a chemat în garanție pe numiții P. A., R. V. și A. Sain, angajații reclamantei, P. A. fiind gestionarul în perioada căruia a fost demontată șina de cale ferată ale cărei componente îi sunt imputate pârâtului, iar ceilalți chemați în garanție fiind membrii comisiei de inventariere care au făcut inventarul în anul 2004 la momentul la care pârâtul a primit inventarul conform art. 30 din legea 22/1969, fiind considerați ca cei direct răspunzători de faptul că la acel moment nu au verificat existența componentelor, a reperelor de cale ferată care nu mai existau în gestiune.
Chemata în garanție P. Nuța a solicitat respingerea cererii de formulate împotriva sa ca nefondată, motivat pe faptul că pârâtul a preluat fără nici o obiecțiune gestiunea de la chemata în garanție conform procesului verbal din data de 15.03.2004, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea chematei în garanție în locul pârâtului, pentru modul în care a înțeles să preia și să deruleze o gestiune de o asemenea amploare.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 20.04.2011 pe considerentul că momentul de la care se calculează termenul stabilit prin art. 8 din decret 167/1958, este acela al ultimului inventar, respectiv din anul 2009, față de care acțiunea înregistrată la data de 08.03.2010, este formulată în cuprinsul termenului legal de 3 ani; la 12.09.2012 pârâtul a renunțat la judecata cererilor de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr. 2116/16.01.2013, Tribunalul C. a respins acțiunea, reținând că în gestiunea de mijloace fixe a Districtului 8 Mol V nu există lipsă și că materialele respective provenite din dezafectarea liniei nu au fost preluate de pârât de la data preluării gestiunii anul 2004 până în anul 2009, ceea ce conduce la concluzia că nu există lipsă în gestiunea pârâtului și, ca efect al acestei constatări, nu poate fi antrenată răspunderea materială a pârâtului .
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că pârâtul nu a preluat în gestiunea sa, în anul 2004, materialele de cale provenite din dezafectarea căii ferate 300 ml, raportul privind analiza lipsurilor constatate în districtul 8 MOL V relevând faptul că, la data de 12.10._, linia 6 Chimpex era dezafectată pe o lungime de 360 ml, membrii comisiei de inventariere au constatat că materialele care compuneau linia 6 Chimpex pe porțiunea de 360 ml sunt cele enumerate în tabelul aflat la fila 5 a dosarului, cu mențiunea că pentru aceste materiale de cale lipsă din linia 6 Chimpex, s-a întocmit bon de recâștigare nr. 27/01.07.2004 - care nu a fost depus la dosarul cauzei - pentru cantitatea de 26 tone de fier vechi, în evidențele contabile nefiind documente de recâștigare a materialului mărunt fier vechi și a șinei tip 49 fier vechi.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, prin care a criticat hotărârea instanței de apel primei instanțe pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., solicitând ca, prin reaprecierea probelor, să se admită recursul, să se modifice în tot sentința recurată, în sensul obligării intimatului pârât la plata sumei de 1.0821,50 lei reprezentând contravaloarea lipsei în gestiune.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece instanța de fond a reținut că expertul nu a putut stabili lipsa din gestiune a mijlocului fix, fiindcă materialele nu au fost preluate la data de 15.02.3005; de asemenea, nici nu au fost semnalate intrări de materiale în perioada de la data preluării și până la data inventarului din anul 2009.
Recurenta a învederat că, astfel, instanța de fond a admis că materialele nefiind consemnate în evidența contabilă și cea tehnic-operativă, nici comisia nu avea cu ce să compare situația faptică, deci nu se poate certifica faptul că există această lipsă; însă, nu s-a avut în vedere și răspunsul la obiecțiunile formulate de către reclamantă la obiecțiunile de la raportul de expertiză contabilă judiciară, prin care expertul contabil Z. M. admite existența mijlocului fix INF_ „după cum se poate observa din listele de inventariere editate în perioada 2003-2009 se identifică în evidențele contabile ale Companiei Naționale de C. F. CFR S.A. (…) fiind confirmată de comisiile de inventariere numite în perioada 2003-2009 (conform proceselor-verbale întocmite)”.
Mai mult, recurenta solicită a se observa că intimatul pârât, în calitate de șef district al Districtului 9 Mol V, preluând și gestiunea mijloacelor fixe din cadrul acestui district, prin atribuțiile funcției deținute, își asumă răspunderea privind gestionarea bunurilor, deci achitarea lipsurilor constatate, motivație ce a stat și la baza acțiunii inițiale, prin care s-a solicitat recuperarea lipsurilor constatate în valoare de_,50 lei.
În dezvoltarea criticilor din recurs apel, reclamanta solicită să se aibă în vedere atât dispozițiile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 22/1969 - privind răspunderea gestionarului: „Încălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz” și „Angajații răspund material, potrivit codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni”, coroborate cu dispozițiile art. 254 alin.1 – privind răspunderea patrimonială.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, după cum a constatat și prima instanță, prin decizia nr. 9/320/01.03.2004 emisă de reclamantă (ce lipsește de la dosar) numitul Șutoiu L. a fost desemnat gestionar al Districtului 10 Mol 5; pentru primirea-predarea bunurilor din această gestiune s-a constituit o comisie de inventariere prin decizia nr. 1365/15.03.2004 (și acest document lipsește dintre înscrisurile dosarului, dar este menționat în procesul-verbal din 15.03.2004 – fila 17 dosar Tribunal).
Lucrările comisiei s-au concretizat într-un proces-verbal și liste de inventariere, în care s-a concluzionat că „nu s-au constatat diferențe” după ce s-au menționat, în pag. 1 a listelor la nr. 1-11 mai multe mijloace fixe sub denumirea „linii” (între care și cel cu nr. de inventar INF_, bun care s-a regăsit în toate fișele de inventar din anii 2004 – fila 105 dos. Tribunal, fila 99 sau 2008 – fila 102).
În anul 2009, în urma inventarierii periodice s-a constatat că linia 6 Chimpex (cu nr. de inventar INF_) este dezafectată pe o porțiune de 360 ml; dată fiind această situație, s-a întocmit un „Raport” (filele 5-6, dosar Tribunal), în care s-a stabilit contravaloarea materialelor ce compuneau acest mijloc fix la valoarea de fier vechi, determinându-se că ar fi rezultat 42.534 kg. fier vechi, din care 26 t. reprezintă „recâștigări fier vechi” conform unui „bon de recâștigare” nr. 27/01.07.2004 pentru 26 t. șină fier vechi.
În „Raport” – care conține reperele tehnice ale liniei șină tip 49, șină 54 și obiecte de montare/fixe – s-a mai indicat că „în evidențele contabile nu există documente de recâștigare a materialului mărunt de fier vechi și a șinei tip 49 fier vechi”.
Într-adevăr, analizând raportul și în lipsa oricărei poziții contrare a reclamantei, Curtea constată că s-a înregistrat în patrimoniul reclamantei sub forma „bon de recâștigare”, 26 tone de șină fier vechi ceea ce corespunde cantității de 280 m cale ferată șină tip 54 în cantitate de 25.704 kg; rezultă astfel că se încearcă imputarea pârâtului a contravalorii – la starea de fier vechi – a unor obiecte mici (șuruburi, eclise, inele etc.) și a 80 m cale ferată tip 49 – pozițiile 1-10 din Raport.
Deși, în obiecțiunile la raportul de expertiză, reclamanta invocă – aparent justificat – faptul că pârâtul ar fi preluat în gestiune obiectul de inventar cu nr._ și că inventarierea din 15.03.2004 s-ar fi făcut prin numărarea liniilor pe fiecare zonă, fără a se observa că linia 6 Chimpex este dezafectată, iar acest mijloc fix a fost înscris în toate fișele de inventar din perioada 2004 – 2009, acesta nu este de natură să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Aceasta, pentru că expertul a stabilit că, după ce pârâtul a devenit gestionar, s-a contractat o lucrare de consolidare a liniei CF6 Chimpex (pe baza unor înscrisuri care i-au fost puse la dispoziția doar acestuia, fără a se regăsi la dosarul cauzei, dar instanța acceptă concluziile specialistului, dat fiind că reclamanta nu le contestă în nici un fel).
Astfel, prin contractul nr. 1290/08.04.2003 s-a convenit cu S.C. Consal Trade S.R.L. consolidarea liniei; apoi s-au demarat lucrările, astfel încât, la 26.11.2009, s-a predat linia 6 Chimpex către antreprenor (conform procesului-verbal nr. 235/26.11.2003 amintit de expert) în care s-a prevăzut că materialele rezultate din înlocuirea celor 355 m. ai liniei vor fi depoziteate și stivuite în magazia de materiale a Districtului 10 MOL 5 de către executant.
După cum afirmă chiar reclamanta în adresa nr. 104/2010 (fila 155 dosar Tribunal), „constructorul nu a respectat termenele de finalizare a lucrărilor iar contractul a fost reziliat … fiind efectuate doar lucrările de demontare a materialelor de cale pentru care s-a înregistrat în evidența contabilă bonul de predare nr. 27/01.07.2004 pentru 26.000 kg. fier vechi șină” despre care s-a afirmat că „a rezultat din dezmembrarea liniei 6 Chimpex”, toate celelalte lucrări ale constructorului neconstituind obiectul unor înregistrări contabile.
În aceste condiții, deși din 2004 până în 2009 s-a efectuat anual inventar în care apare și lina 6 Chimpex la nr. inventar 1-_, în realitate, pentru cei 360 m linie (respectiv 355 m linie conform procesului-verbal de predare nr. 235/26.11.2003) nu mai existau, în fapt fiind demontați, iar cantitatea de fier vechi rezultată de 26 t. fiind predată reclamantei.
Ceea ce trebuie subliniat este aceea că, prin procesul-verbal 235/26.11.2003 (semnat de șeful de District, A. P.), linia 6 Chimpex a ieșit definitiv din gestiunea pârâtului Șuțoiu L., fiind preluată de S.C. Consal Trade S.R.L. pentru lucrările de consolidare (rămase la stadiul demontării ale cărei operațiuni, inclusiv depozitarea și stivuirea erau în sarcina antreprenorului).
De aceea, indiferent de consemnările din fișele de inventar anuale în care apărea mijlocul fix cu nr. de inventar 1-_, după predarea liniei 6 Chimpex către constructor, bunul nu se mai afla în gestiunea pârâtului, iar cantitatea de fier vechi rezultată din dezafectarea liniei de asemenea nu a intrat în gestiunea pârâtului (abia atunci, dacă pârâtul ar fi preluat totalitatea bunurilor indicate în raportul nr. 4/1/1/505/15.02.2010, reclamanta ar fi putut solicita angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului său pentru lipsa fierului vechi; cum, în raport nu se vorbește despre o cantitate reală de fier vechi, ci de una pur ipotetică, rezultată din caracteristicile tehnice ale liniei dezafectate, pentru pretinsa încălcare a obligației antreprenorului S.C. Consal Trade S.R.L. de a preda Companiei Naționale C. F. CFR S.A. întreaga cantitate de rezultă din demontarea liniilor, singurul responsabil era firma care se angajase la renovarea liniilor).
Potrivit art. 254 Codul muncii alin. 1, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raportului juridic de muncă. Salariatul are o răspundere individuală exclusiv pentru fapta personală ilicită, aflată în legătură cu munca acestuia, săvârșită în culpă, care a produs angajatorului un prejudiciu, existând un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În accepțiunea art. 254 al. 1 Codul muncii, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii susceptibilă de a atrage răspunderea patrimonială a salariatului este orice acțiune sau inacțiune săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu atribuțiile de serviciu ale salariatului astfel cum acestea rezultă din fișa postului normale, legale sau regulament intern.
Elementele răspunderii patrimoniale trebuie dovedite, integral - în conformitate cu art. 272 Codul muncii -, de angajator, care va trebui să probeze neîndeplinirea de către salariat a unei obligații ce-i revenea, vinovăția acestuia în comiterea faptei și prejudiciul produs (care poate consta într-o diminuare a activului sau majorare a pasivului).
În cazul de față, chiar dacă pârâtul nu a respectat atribuțiile de gestionar, respectiv verificarea cantitativă și calitativă a produselor din gestiune, respectiv ținerea unei evidențe corecte și permanente a stocurilor, acesta nu a condus la crearea unei prejudiciu reclamantei.
Astfel, condiția existenței unui prejudiciu real și cert nu este îndeplinită. În vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul trebuie să fie real, efectiv, nu doar nominal; apoi prejudiciul trebuie să fie cert, atât sub aspectul întinderii, al posibilității de evaluare cât și sub aspectul existenței sale; nu este cert și, deci, un este susceptibil de reparare un prejudiciu eventual.
Față de această constatare este evident că acțiunea reclamantei a fost corect respinsă, neputându-se obliga pârâtul la plata unui prejudiciu eminamente fictiv (în lista de inventar valoarea bunului era de 3.728.002,70 lei, iar conform raportului doar de 23.393,7 lei și aceasta, oricum, una calculată prin considerarea elementelor pe care ar fi trebuit să le aibă linia și nu cele reale).
Având în vedere disp. art. 274 C. pr. civ., potrivit cărora, partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, față de împrejurarea că recursul a fost respins și având în vedere situația că pârâtul a suportat onorariul avocatului ales în sumă de 1.500 lei (chitanța . AVO nr._– fila 21 dosar recurs) va fi obligată reclamanta la plata către intimatul pârât a acestei sume reprezentând onorariul plătit în recurs, fără a fi acordat onorariul aferent prestațiilor din fața primei instanțe pe care pârâtul îl poate cere doar tribunalului, având în vedere că acțiunea a fost respinsă, iar salariatul ar fi trebuit să utilizeze art. 274 C. pr. civ. la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE C. F. „CFR” S.A. prin SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., cu sediul în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 213/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârât ȘUȚOIU L., cu domiciliul în C., ., .. C, ., jud. C. ca nefondat.
Obligă recurenta către intimatul pârât la 1.500 lei cheltuieli de judecată recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. G. L. J. Z.
Grefier
C. M.
Jud.fond S.M.Teșa
Red.dec.jud. L.G. 09.01.2014
Tehnored.gref.M.C. 09.01.2014/2 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 724/2013. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 953/2013.... → |
|---|
