Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 724/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 3146/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 724/CM
Ședința publică din 16 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător G. L.
Judecător J. Z.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., cu sediul în C., .. 89A, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V., cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 99C, ..C.A. „Calipetre și Asociații”, împotriva sentinței civile nr. 2423/20.05.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant, personal, și asistat de d-na avocat T. Calipetre în baza împuternicirii avocațiale nr. 1429/26.08.2013, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că nu s-au primit relațiile solicitate S.C. E. distribuție Dobrogea S.A. la termenul de judecată anterior.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța, reținând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru intimatul reclamant, apărătorul acestuia subliniază că înțelege să se folosească de toate argumentele din cererea introductivă, din notele de concluzii de la fond și prin întâmpinarea formulată în recurs, insistând asupra notelor de concluzii de la fond care punctează foarte clar motivele de nelegalitate și de netemeinicie a deciziei, motive care au fost practic susținute și de către instanță.
Se susține de către recurentă că hotărârea ar fi lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, dar nu există nici un motiv efectiv pe aceste considerente. Se insistă pe aprecierea subiectivă a instanței de fond, însă hotărârea este extrem de amplu motivată, sunt precizate în concret prevederile legale incidente în speță, prin urmare hotărârea este bine motivată și întemeiată în fapt și în drept. Mai mult decât atât, într-un asemenea litigiu instanța de fond are dreptul și obligația de a aprecia asupra gravității faptei și a proporționalității sancțiunii, prin urmare ceea ce a făcut instanța de fond se încadrează perfect în limitele cu care a fost învestită.
Recurenta, pentru a induce în eroare instanța de recurs, a prezentat și a insistat pe tot cazul Hotelului Histria. Solicită să se observe că reclamantul nu are nici o legătură cu faptul că o parte din acest hotel a fost construită fără autorizație, că ulterior analizei de către comisie s-a descoperit și un furt dintr-un branșament fraudulos, nu au făcut obiect al cercetării și sancționării disciplinare a intimatului aceste aspecte; nici mediatizarea cazului, care este ulterioară analizei în comisie de către intimat alături de restul comisiei, nu avea importanță și nu era nevoie să se aducă în vedere mediatizarea excesivă a acestui caz. Mai mult decât atât, se insistă și pe prejudiciul pe care îl invocă recurenta, el este aproape exclusiv prejudiciul rezultat din branșamentul fraudulos. Or, acest lucru nu poate fi imputabil intimatului reclamant, pentru că prejudiciul rezultat din furtul din contor a fost stabilit la maximul la care putea fi stabilit, la o sumă calculată pentru 6 luni anterioare, conform procedurii. Acesta este prejudiciul maxim care putea fi recuperat, iar recurenta nu a făcut dovada unui prejudiciu suplimentar creat din analiza cu întârziere a cazului. Or, nu poate fi intimatul vinovat pentru furt, ca să i se impute tot prejudiciul. Recurenta trebuia să dovedească prejudiciul suplimentar rezultat din fapta intimatului, oricare ar fi ea, reținută sau nereținută de către instanță. Prin urmare, din acest punct de vedere nu s-a făcut nici o dovadă a prejudiciului pe care se tot insistă.
Se arată apoi că în cazul în care angajații nu își îndeplinesc întocmai obligațiile, E. va fi sancționat până la retragerea licenței, invocându-se în acest prevederile legii energiei. De observat că nu există nicăieri în această lege stipulat ce acte trebuie să întocmească această comisie de analiză astfel încât neîndeplinirea acestor obligații să atragă vreo sancțiune pentru E. și mai mult decât atât, au trecut doi ani de la data presupuselor fapte și E. Energie nu a dovedit că vreo autoritate de reglementare în domeniu i-ar fi sancționat sau imputat ceva în acest sens. Prin urmare, ceea ce se susține, că lipsa procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor ar fi o neglijență de natură să atragă pentru E. sancțiunea retragerii licenței, nu poate fi reținut pentru că nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens. Nu s-a produs nici un prejudiciu pentru că acel proces-verbal de stabilire a despăgubirilor, așa cum arată și recurenta de altfel, era doar pentru ca să se emită factura a doua zi de la comunicarea documentelor. În speță factura este emisă a doua zi după data întrunirii comisiei de analiză. Comisia s-a întrunit în data de 16, consumatorul fraudulos a semnat toate documentele care conțineau exact recunoașterea faptei și prejudiciul și calculul estimat al prejudiciului, și factura a fost întocmită pe 17, deci a doua zi.
În ce privește data comunicării raportului de expertiză, instanța a făcut o adresă către recurentă, recurenta nu a înțeles nici măcar să răspundă la aceasta, dar dincolo de această atitudine a recurentei, solicită să se observe că această dată a comunicării este recunoscută de către recurentă ca fiind 24.10.2011 prin întâmpinare în două locuri – la fila 12 și la fila 19, care se regăsesc la filele 93 și 100 din vol.I al instanței de fond. Pe de o parte recunoaște data de 24.10.2011 și după aceea în recurs, raportat la prescripția de 6 luni, precizează că de fapt se analizează de la data constatării, că atunci trebuia să se facă cercetarea și că pe 11.07.2011 a fost comunicat raportul. Solicită să se observe că față de această
dată recunoscută de către pârâtă, este vorba despre un termen de nici 2 luni de la data comunicării raportului de expertiză și până la analiza în comisie, termen mai mult decât rezonabil. Insistă asupra faptului că sarcina probei revine pârâtei și că pârâta recurentă trebuia să facă dovada până la primul termen de judecată a tuturor susținerilor sale, inclusiv eventual a comunicării raportului pe data de 11.07.2011.
Pentru ca o faptă să fie abatere disciplinară este necesar să se dovedească faptul că ea a fost săvârșită cu vinovăție. Nu este cazul în speță, întrucât recurenta nu a produs nici o probă în acest sens. Mai mult decât atât, pentru ca o abatere să justifice o concediere disciplinară trebuie să fie gravă, de natură să determine imposibilitatea continuării raporturilor de muncă, ceea ce iarăși nu este cazul. Intimatul a fost angajat al pârâtei timp de 14 ani, a fost președintele comisiei de analiză și pentru asemenea mărunte nerespectări ale procedurii, fără nici un prejudiciu pentru societate, să se dispună direct concedierea este o măsură evident disproporționată, care justifică argumentele că s-a dorit înlăturarea sa din această funcție și din calitatea de salariat al recurentei, în mod abuziv.
Se mai precizează în recurs că instanța a înțeles greșit situația de fapt atunci când a reținut că ar fi un simplu viciu de formă și că nu ar fi trebuit să se întrerupă la data controlului curentul electric. Or, instanța a înțeles perfect, a argumentat cu faptul că procedura nu impunea întreruperea curentului electric, deci a înlăturat ca abatere acea faptă de neverificare a salariaților din subordine. La fila 141 și la fila 169 din vol.2 sunt cele două variante ale procedurii interne, în varianta a treia modificările relevante pentru speță, fiind introduse termene care nu existau în procedura veche, termene pentru comisia de analiză, însă nici măcar în această procedură revizuită nu există prevăzut un termen în care, de la data se primește raportul să fie convocat consumatorul, pentru că este imposibil a se aprecia un asemenea termen. D asemenea, deși recurenta invocă, nu ne regăsim în situația menționată la pct. 5.4.2.3.6 din procedura internă; nu se aplică această situație întrucât la consumatorul Hotel Histria pentru că sigiliul părea intact, dar nu s-au putut verifica seriile contorului și acesta este motivul pentru care s-a dispus înlocuirea contorului și acest contor a fost expertizat.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 2423/20.05.2013, Tribunalul C. a luat act de renunțarea reclamantului P. V. la judecata capătului de cerere având ca obiect reintegrarea în funcția anterior ocupată.
A fost admisă contestația formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. C., anulându-se decizia nr. 21/17.02.2012. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi aferente calității de salariat, pentru perioada 24.02._13 (data pronunțării hotărârii), precum și la 2.480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de inginer specialist la activitatea verificări, având totodată calitatea de președinte al comisiei de analiză a abaterilor de la normele legale de consum al energiei electrice.
Prin decizia nr. 21/17.02.2012 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, reținându-i-se în sarcină o . abateri în legătură cu atribuțiile din cadrul comisiei de analiză.
Instanța de fond a înlăturat – sub un prim aspect – argumentele de nelegalitate referitoare la procedura cercetării disciplinare, dispozițiile art. 251 alin.2 Codul muncii fiind respectate în acest caz.
În privința modalității în care angajatorul a uzat de prerogativa disciplinară, judecătorul fondului a arătat că, pornind de la disp. art. 247 alin.2 Codul muncii și de la ceea ce i s-a imputat salariatului, nu putea fi dispusă sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
În general, reclamantului i-a fost reproșată instrumentarea necorespunzătoare, în comisia de analiză, a cazului de nerespectare a normelor legale de consum al energiei electrice privind pe consumatorul S.C. Bos per Scorillo Star S.R.L. (Hotel Histria – Mamaia), iar în concret s-a arătat de către angajator că: nu a verificat actele întocmite de salariații din subordine cât privește întreruperea alimentării cu energie electrică la hotel (astfel cum s-a menționat în nota de constatare nr. 631/06.06.2011, fără ca această întrerupere să se fi efectuat); nu a dispus, în termenele stabilite prin acte normative specifice și prin procedurile interne ale societății, întreruperea alimentării cu energie electrică, odată constatată intervenția asupra aparatului de măsură; nu a întocmit procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor prevăzut de art. 5.5.3.1.3. din procedura internă P-03-04; nu a respectat termenele stabilite prin aceeași procedură internă, în vederea înaintării documentației către reprezentantul furnizorului în teritoriu și către Direcția Juridică și Afaceri Corporatiste; nu a verificat pe secretarul comisiei de analiză cu privire la îndeplinirea sarcinilor care îi reveneau; a convocat cu întârziere pe reprezentantul legal al societății comerciale consumatoare de energie electrică, ceea ce a determinat continuarea consumului fraudulos de energie.
Instanța de fond a procedat mai întâi la stabilirea cronologică a faptelor care, în derularea lor, făceau posibilă identificarea atribuțiilor specifice activității reclamantului și verificarea existenței abaterilor imputate.
Astfel, prin nota de constatare nr. 631/06.06.2011 întocmită de angajații societății pârâte cu prilejul controlului efectuat la consumatorul S.C. Bos per Scorillo Star S.R.L., în locația Hotel Histria - Mamaia, s-a stabilit (cu ocazia verificării sigiliului metrologic al contorului) că există o suspiciune de
intervenție neautorizată asupra contorului, echipa dispunând demontarea aparatului și depozitarea, în vederea expertizării metrologice.
Potrivit procedurii interne P-04-03, stabilirea măsurilor necesare într-o atare situație revenea în competența comisiei de analiză tehnică, al cărei președinte, la momentul 06.06.2011, era reclamantul.
Instanța de fond a arătat că deși reclamantului i s-a imputat ca abatere neverificarea actelor întocmite de salariații din subordine cât privește întreruperea alimentării cu energie electrică la acea locație (care conform notei de constatare nr. 631/06.06.2011 s-ar fi efectuat, deși ea nu a avut loc în realitate), nu există o culpă a salariatului devreme ce în documentația întocmită se bifase rubrica referitoare la întreruperea alimentării cu energie electrică, dar se și menționase înlocuirea contorului cu un altul nou, securizat prin sigiliu verificat metrologic, cu preluarea în custodie a contorului suspectat de intervenție neautorizată.
Instanța de fond a constatat că această măsură a fost dispusă în acord cu prevederile art. 5.4.2.3.1. din Procedura P-04-03, potrivit cu care în caz de intervenție neautorizată la grupul de măsurare, se înlocuiește contorul suspect cu unul verificat metrologic, urmând ca cel demontat să fie prezentat la comisia de analiză.
În privința momentului la care se putea dispune întreruperea furnizării de energie în cazuri precum cel din speță, instanța a reținut că acesta nu coincide cu cel al efectuării raportului de expertiză metrologică și nici cu cel al întocmirii procesului-verbal de analiză a abaterilor - astfel cum a reținut pârâta prin decizia contestată, ci este stabilit de art. 5.5.3.5 din procedura amintită, ca fiind data scadenței prevăzute în factura prin care se calculează contravaloarea consumului, dacă anterior consumatorul și-a însușit prin semnătură nota de constatare. Cum reprezentantul S.C. Bos per Scorillo Star S.R.L. a semnat fără obiecțiuni procesul-verbal de analiză a abaterilor din data de 16.12.2011, precum și fișa de calcul a energiei evaluate, debranșarea a fost solicitată la data scadenței facturii, emise la 17.12.2011. Prin urmare, nici cu privire la această pretinsă abatere nu s-a stabilit în instanță vreo culpă a reclamantului.
Pentru imputarea neîntocmirii procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor, potrivit art. 5.5.3.1.3. din Procedura P-03-04, judecătorul fondului a arătat că deși reclamantul a recunoscut inexistența actului, acest viciu de formă nu a afectat rezultatele activității în comisia de analiză tehnică din perspectiva acurateței verificărilor efectuate, precum și în ceea ce privește eventualele prejudicii cauzate societății pârâte. Astfel, din analiza dispozițiilor art. 5.5.3.1.3. din procedura internă rezultă că procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor este înscrisul prin care se calculează cheltuielile datorate de consumator, ca valoare a energiei electrice consumate și neînregistrate, precum și cu titlu de contravaloare a prejudiciilor cauzate instalațiilor de alimentare și a costurilor de reparații. Toate aceste mențiuni s-au regăsit în cuprinsul procesului-verbal de analiză a abaterilor nr._/10/16.12.2011 și al fișei de calcul a energiei evaluate, ambele înscrisuri fiind semnate de reprezentantul consumatorului.
Prin urmare, omisiunea comisiei de analiză tehnică și implicit a reclamantului, în calitate de președinte, de a întocmi procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor, nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, în lipsa oricărui rezultat păgubitor pentru societatea pârâtă, toate elementele acestui proces-verbal regăsindu-se în cuprinsul altor înscrisuri pe baza cărora consumatorul fraudulos a putut fi obligat la plată.
O altă abatere a vizat și nerespectarea termenelor stabilite prin Procedura internă P-04-03 cu privire la înaintarea documentației către reprezentantul furnizorului din teritoriu și către Direcția Juridic și Afaceri Corporatiste, pentru întocmirea actelor necesare în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin furtul de energie, a deconectării locului de consum și a rezilierii contractului de furnizare energie electrică.
După cum s-a detaliat în cuprinsul deciziei, angajatorul a constatat că în temeiul art. 5.5.3.4.1 și art. 5.5.3.6. din procedura menționată, în termen de două zile de la momentul constituirii comisiei de analiză (în speță, 16.12.2011), aceasta era obligată să înainteze către reprezentantul furnizorului din teritoriu și către Direcția Juridică și Afaceri Corporatiste, documentația completă în vederea luării măsurilor ce se impuneau pentru recuperarea prejudiciului suferit de societate prin furtul de energie electrică de la locul de consum Hotel Histria. Însă, această documentație a fost înaintată furnizorului S.C. E. Energie S.A. la data de 27.12.2011 și Direcției Juridice și Afaceri Corporatiste la data de 16.01.2012.
Instanța a avut în vedere în acest context că textele citate de către angajator nu stabileau sarcini de serviciu ale președintelui, ci ale secretarului comisiei de analiză, astfel că nu se poate vorbi despre o obligație personală a reclamantului; în egală măsură, art. 5.5.3.4.1 vizează două ipoteze, în cazul de față fiind incidente dispozițiile din teza a II a articolului respectiv, care se referă la situațiile în care există un contract de furnizare în vigoare. Strict cu privire la această situație menționată, textul stabilește obligația secretarului comisiei de analiză de a transmite documentația către reprezentantul furnizorului din teritoriu, fără a relua mențiunea referitoare la termenul prevăzut prin teza I a articolului și fără a mai stabili obligația de înaintare a documentației și către consilierul juridic.
În ce privește reglementarea din art. 5.5.3.6, aceasta privește demersurile necesare rezilierii contractului de furnizare a energiei electrice, stabilind în acest sens obligația înaintării documentației complete către reprezentantul furnizorului din teritoriu, fără indicarea vreunui termen în acest sens.
Judecătorul fondului a conchis în sensul că textele respective nu instituiau obligația înaintării documentației către departamentul juridic și nici nu stabileau un termen înăuntrul căruia această documentație să fie transmisă către reprezentantul în teritoriu al furnizorului; pe de altă parte, finalitatea acestor norme procedurale este aceea a recuperării prejudiciului cauzat prin consumul fraudulos de energie electrică, iar în cazul consumatorilor cu contract de furnizare încheiat, competența în acest caz revine furnizorului care emite factura
pentru un interval de recalculare de 6 luni, anterior datei la care s-a constatat intervenția asupra contorului.
Cum în speță a fost vorba despre un contor care a necesitat expertizare metrologică și despre un consumator cu contract care nu a contestat abaterile reținute de reprezentanții furnizorului, respectarea procedurii a impus începerea demersurilor pentru recuperarea prejudiciului și întreruperea furnizării energiei electrice abia după data scadenței facturii emise (sumele datorate de consumator fiind cuprinse în factura emisă la data de 17.12.2011, cu scadență la 27.12.2011, documentația necesară fiind înaintată de comisia de analiză imediat după întocmirea procesului-verbal de analiză a abaterilor din 16.12.2011).
În ce privește imputarea analizării cu întârziere, în comisia de analiză, a cazului Hotel Histria – fapt care ar fi permis continuarea consumului fraudulos de energie și ar fi determinat tergiversarea procedurilor legale privind tragerea la răspundere a consumatorului și recuperarea prejudiciului creat – instanța a avut în vedere lipsa oricăror termene stabilite prin Procedura P-04-03 Rev.2 referitoare la convocarea consumatorului în fața comisiei, înaintarea contorului spre expertizare și stabilirea măsurilor necesare pentru restabilirea legalității; procedura internă modificată ulterior evenimentului analizat, prin care se instituie termene clare înăuntrul cărora trebuie să își exercite atribuțiile comisia de analiză, nu își găsește însă în speță aplicabilitatea.
S-a avut deopotrivă în vedere că deși pârâta a susținut că raportul de expertizare metrologică a contorului ridicat a fost înaintat E. în luna iulie 2011, nici o probă nu a fost administrată spre a dovedi acest fapt și pentru a combate înscrisurile ce atestă că, abia după finalizarea concediului legal de odihnă derulat în perioada iulie-august 2011 reclamantul a solicitat S.C. Elster Rometrisc S.R.L. trimiterea raportului, acesta fiind pus la dispoziția comisiei de analiză abia la data de 24.10.2011. Prin urmare, împrejurarea că în luna septembrie 2011 reclamantul a solicitat transmiterea raportului de expertiză metrologică nu se circumscrie unei conduite culpabile în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu; pe de altă parte, ambii martori audiați au confirmat volumul mare de muncă din comisie, în condițiile în care aceasta avea minim 3 membri, ce exercitau și alte atribuții de serviciu, ședințele în comisie având loc o dată pe săptămână.
Or, în lipsa unor termene exprese stabilite prin procedurile interne și în condițiile unui volum de muncă ce exceda numărul mic al membrilor comisiei de analiză, pârâta nu a dovedit că termenul de 2 luni acordat pentru finalizarea demersurilor legate de debranșarea unui consumator ilegal este excesiv de lung.
Pârâta nu a prezentat dovezi privind durata obișnuită a procedurii în cadrul comisiei de analiză și nici o eventuală atenționare anterioară a membrilor comisiei referitoare la termenele de soluționare a cazurilor.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a considerat că decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nu este legală, dispunând anularea ei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. C., care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației reclamantului.
S-a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a analiza circumstanțele săvârșirii de către reclamant a abaterilor disciplinare reținute prin decizia contestată, precum și gravitatea acestor abateri. A fost astfel criticat considerentul reținut de tribunal privitor la împrejurarea că reclamantului nu îi revenea nici o obligație legată de verificare a punerii în aplicare a măsurii întreruperii alimentării cu energie electrică la Hotel Histria din Mamaia; s-a apreciat că instanța a ,,omis intenționat’’ să ia în considerare cadrul ilegal, de notorietate, în care a fost desfășurată activitatea în această locație, ceea ce a condus la un prejudiciu exorbitant pentru furnizorul de energie electrică.
Recurenta a arătat în continuare că în iarna anului 2011 hotelul a fost parțial demolat, fiind totodată inițiate proceduri penale în legătură cu activitatea reprezentanților legali ai unității hoteliere.
S-a susținut deopotrivă că instanța de fond a ,,lansat afirmații care exced cadrului speței’’, ignorând apărările intimatei cu privire la importanța reglementării strice a activităților desfășurate de salariați în cadrul societății.
Recurenta a reiterat argumentele privitoare la includerea, în cadrul procedurii interne P-03-04, a obligației întocmirii de către președintele comisiei de analiză a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor; că reclamantul însuși recunoaște că procesul-verbal nu a fost întocmit, dar instanța a constatat că omisiunea aceasta nu întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare grave, în absența unui rezultat păgubitor pentru societatea pârâtă.
S-a susținut că instanțele nu se pot substitui operatorului de distribuție în aprecierea gravității urmărilor faptelor săvârșite de salariați, câtă vreme nu cunosc complexitatea activității desfășurate și natura obligațiilor stabilite de autoritatea de reglementare. Între acestea din urmă se regăsesc și cele specifice prevenirii și detectării nerespectării normelor legale de consum de energie electrică (furt, intervenție neautorizată în instalații, blocarea funcționării, deteriorarea sau distrugerea componentelor instalațiilor electrice).
Recurenta a susținut și că instanța de fond a ,,exagerat în manifestarea rolului activ’’, ajungând la o atitudine subiectivă în aprecierea modalității de aplicare a procedurilor interne și a obligațiilor asumate de către salariat prin contractul de muncă și fișa postului. În decizia de sancționare au fost menționate prevederile legale și regulamentele încălcate, norme care stabileau o anumită conduită de urmat și care prin faptele reclamantului au fost încălcate.
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că salariatului nu îi revenea ca obligație specifică verificarea activității celor din subordine (sub aspectul întreruperii efective a alimentării cu energie electrică a respectivului consumator), precum și că fapta privind neîntocmirea actelor de către comisia al cărei președinte era nu întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare grave. Că în cauză nu era vorba de întreruperea alimentării cu energie electrică la momentul întocmirii notei de constatare nr. 631/06.06.2011 (document în care
s-a bifat greșit faptul că a fost întreruptă), ci de faptul că documentele întocmite pe teren – nota de constatare și bonul de mișcare contor – trebuiau analizate de comisia reclamantului în cel mai scurt timp posibil pentru a dispune întreruperea alimentării cu energie electrică, în scopul de a evita majorarea prejudiciului deja produs prin furtul de energie electrică de către acest consumator, fapt devenit evident odată cu comunicarea raportului de expertiză metrologică.
Recurenta a reiterat apărările legate de comunicarea acestui raport la 11.07.2011 (cum a arătat S.C. Elster Romketriks S.R.L.) și de întrunirea comisiei abia la 16.12.2011, perioadă în care societatea deținătoare a complexului hotelier a beneficiat de energie electrică, deși E. se afla în posesia tuturor documentelor care confirmau ilegalitatea. Neîntocmirea la timp a procesului-verbal de analiză a abaterilor și a fișei de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate a permis societății menționate să consume în mod nelegal energie electrică o perioadă de timp semnificativă, fapt confirmat prin întocmirea de către salariații din subordinea recurentului a unei a doua note de constatare, datată 29.12.2011 (prin care s-a constatat că la Hotel Histria exista un cablu de alimentare poziționat înainte de grupul de măsură).
Recurenta a arătat că împotriva reprezentanților legali ai S.C. Boss per .. s-a formulat la 26.01.2012 o plângere penală, înregistrată sub nr. 645 la P. de pe lângă Tribunalul C., constituindu-se parte civilă cu suma de 1.191.588 lei fără TVA, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.
A fost deopotrivă criticat considerentul instanței de fond potrivit cu care procedura internă nu instituia obligația înaintării documentației către departamentul juridic și nu stabilea un termen înăuntrul căruia aceasta să fie transmisă reprezentantului din teritoriu al furnizorului; din acest punct de vedere, arată recurenta, a fost ignorată procedura P-04-03, revizia 2, în vigoare la acea dată. Prevederile acesteia, susține recurenta pârâtă, au fost interpretate vădit subiectiv de către instanța de fond, câtă vreme nu se indică faptul că întocmirea unora sau altora dintre documente de către comisia de analiză ar fi opțională, iar termenul de două zile lucrătoare pentru înaintarea de către secretarul comisiei a actelor întocmite către consilierul juridic, pe bază de proces-verbal, era de asemenea reglementat.
S-a arătat că procedura instituie și alte termene care trebuie respectate (fiind făcută trimiterea corespunzătoare la art. 5.4.3.1., 5.5.1.1. și 5.5.3.3.).
Recursul a solicitat să se înlăture și argumentele reținute în primă instanță în legătură cu inexistența unor termene stabilite prin procedura P-04-03 pentru convocarea consumatorului în fața comisiei, înaintarea contorului spre expertizare și stabilirea măsurilor necesare restabilirii legalității. Recurenta a solicitat să se ia act de faptul că în cuprinsul notei de constatare trebuie menționată cu claritate data la care consumatorul trebuie să se prezinte la comisia de analiză, de care acesta din urmă ia cunoștință cu ocazia înmânării notei constatatoare.
În speță, este evident că acest consumator urma a fi convocat imediat după primirea raportului de expertiză metrologică, în cel mai scurt timp urmând a fi înaintate în prealabil și contorul, pentru măsurători metrologice.
În consecință, recurenta a solicitat să se modifice soluția atacată, în sensul respingerii contestației reclamantului și menținerii deciziei de sancționare nr. 21/17.02.2012.
Intimatul reclamant a reluat, în cuprinsul întâmpinării depuse, argumentele pentru care a apreciat că recursul este nefondat.
Analizând criticile formulate, care din perspectiva art. 304 pct. 9 cod proc. civilă vizează interpretarea și aplicarea greșită a legii (în privința atragerii răspunderii disciplinare), dar și incorecta raportare la probatoriul administrat (împrejurare ce pune în discuție incidența art. 3041 cod proc. civilă), Curtea va reține că recursul este vădit nefondat.
Ceea ce instanța de fond a avut de analizat s-a raportat strict la atribuțiile care îi incumbau reclamantului intimat din perspectiva funcției deținute, precum și la modalitatea de exercitare a acestora în contextul identificării unui caz de posibilă fraudă în domeniul consumului de energie electrică – astfel cum a fost ea relevată ca situație de fapt.
Mediatizarea cazului Hotelului Histria, precum și faptul că asupra acestei unități hoteliere s-au luat măsuri legate de disciplina în construcții nu au nici o relevanță în speță, fiind irelevante în raport de conduita echidistantă cerută într-o asemenea situație salariaților E. și de aspectele pentru care au fost chemate instanțele să se pronunțe – sancționarea disciplinară a intimatului reclamant cu cea mai gravă sancțiune, respectiv, desfacerea contractului de muncă.
Pornind de la această premisă, Curtea constată că societatea recurentă ignoră jurisprudența constantă, fondată pe o raportare doctrinară bine definită în privința dreptului instanțelor judecătorești de a verifica existența abaterii disciplinare imputate, precum și a respectării de către angajator a proporționalității dintre gravitatea abaterii săvârșite și sancțiunea aplicată.
Această îndrituire, în virtutea căreia judecătorul este obligat să își exercite pe deplin rolul activ, este dată de însăși Legea nr. 53/2003, care prin art. 247 alin. 1 statuează că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, dar dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi se exercită potrivit legii.
Prin urmare, aserțiunile legate de ,,amestecul’’ instanței de fond - printr-o exercitare excesivă a rolului activ - în atributul exclusiv al angajatorului de a stabili ce și cât sancționează disciplinar urmează a fi înlăturate, rolul activ consacrat prin art. 129 alin. 5 cod proc. civilă fiind o obligație impusă judecătorului, menită să conducă la corecta stabilire a situației de fapt și la aflarea adevărului.
Un al doilea considerent al instanței de recurs, pentru care urmează a fi înlăturate o parte din criticile din recurs, vizează extrapolarea artificială a conduitei salariatului reclamant pe posibilele implicații asupra întregului sistem energetic (,,perturbarea procesului de decontare în piața de energie electrică’’) și asupra ipoteticei sancțiuni vizând suspendarea ori retragerea licenței EDD
pentru distribuția energiei electrice, de către autoritatea de reglementare în domeniu. Aceste susțineri, care au drept scop exacerbarea gravității faptelor imputate salariatului, nu vor fi însă reținute drept critici întemeiate, devreme ce situația de fapt nu a fost de natură să genereze asemenea consecințe deosebite pentru activitatea furnizorului de energie electrică.
Așadar, Curtea va analiza aspectele ce decurg din raportarea corectă – prin soluția recurată – a faptelor imputate ca abateri disciplinare, la atribuțiile de serviciu ale intimatului reclamant, astfel cum erau stabilite prin fișa postului și regulamentele interioare.
O primă critică a vizat, în recurs, că instanța de fond a înlăturat nejustificat abaterea legată de lipsa verificării activității desfășurate de echipa de pe teren, operațiune care i-ar fi permis intimatului să constate că eronat pe nota de constare nr._/06.06.2011 s-a strecurat mențiunea deconectării consumatorului din BMPT, prin bifarea greșită a formularului tip.
Din această perspectivă, în recurs se va reține că potrivit fișei postului, intimatul reclamant avea doar atribuția coordonării activității echipei de verificatori, precum și a activității de depistare a abaterilor de la normele de consum de energie electrică, urmărind prin urmare aplicarea de către salariații subordonați a prevederilor legale și a instrucțiunilor specifice. Intimatul nu avea așadar o obligație de verificare efectivă a activității de pe teren, ci doar de coordonare în exercitarea activităților conform procedurii, inclusiv sub aspectul întocmirii documentației necesare intervențiilor efectuate.
Pe de altă parte, așa cum corect a stabilit și instanța de fond, bifarea greșită a unei mențiuni din formularul tip nu a produs efecte de natura încălcării procedurii interne, câtă vreme la data verificării și a întocmirii notei de constatare arătate exista doar o suspiciune, nu o certitudine a existenței unei intervenții neautorizate, caz în care se aplicau prevederile art. 5.4.2.3.1. din Procedura internă P 04-03: contorul suspect a fost demontat și ambalat sub sigiliu, pentru a fi trimis la verificare metrologică, fiind montat un contor nou, verificat metrologic, indicat în nota de constatare cu sigiliile aferente și care urma să înregistreze de la acea dată consumul de energie electrică la locația verificată.
Înlocuirea contorului suspect cu unul verificat metrologic era de altfel regula în cadrul procedurii interne, după cum reiese din art. 5.4.2.3.2., 5.4.2.3.3., 5.4.2.3.5., 5.4.2.3.6., 5.4.2.3.7.
Întrucât echipa a procedat în această modalitate, angajatorul nu-i putea imputa intimatului că nu a verificat conformitatea mențiunilor din documentație cu activitatea desfășurată pe teren, atribuțiile de coordonare implicând exclusiv controlul asupra respectării metodologiei (ceea ce în speță s-a realizat).
În același context urmează a fi înlăturate criticile referitoare la prejudiciul exorbitant suportat de furnizorul de energie electrică prin faptul nedebranșării consumatorului de la rețea, câtă vreme prin montarea noului contor s-a înlăturat incertitudinea creată de contorul suspect și s-au creat premisele înregistrării, de la acea dată, în mod corect, a consumului la locația verificată. Susținerea că în absența debranșării s-a generat în continuare un consum fraudulos, cu consecința
unui prejudiciu ce ar fi putut fi altfel evitat, este vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât – așa cum a arătat și instanța de fond – procedura internă stabilește cu claritate în ce mod se calcula retroactiv contravaloarea energiei electrice pentru agenții economici depistați cu nereguli (art. 5.5.3.2. lit. b - 6 luni calculate pe baza notei de constatare).
Un ultim argument îl constituie, în același context, faptul că debranșarea de la rețea a consumatorului agent economic nici nu putea fi făcută mai înainte ca verificarea metrologică să certifice intervenția neautorizată asupra contorului, astfel că aserțiunile recurentei privind culpa intimatului sunt neîntemeiate.
Cu privire la abaterea vizând tergiversarea analizării documentației întocmite cu ocazia verificărilor făcute la Hotel Histria (nota de constatare și bonul de mișcare contor), Curtea va achiesa asupra considerentelor dezvoltate în primă instanță, referitoare la faptul că procedura internă în vigoare la acea dată nu prevedea nici un termen, imperativ ori de recomandare, pentru întrunirea comisiei de analiză; trimiterile recurentei la alte termene indicate în procedură sunt irelevante și superflue, câtă vreme proba contrară, în sensul că exista obligația comisiei de a se întruni ,,în cel mai scurt timp posibil’’, nu a fost făcută. De altfel, așa cum a arătat și judecătorul fondului, societatea a inserat asemenea termene prin procedura revizuită ulterior, recunoscând așadar implicit că ele nu existau în vechea reglementare.
Recurenta face referiri în recurs la chestiunea înaintării ,,în ce mai scurt timp’’ a contorului spre expertizare, ca element prealabil necesar constituirii comisiei și la luarea măsurilor necesare restabilirii legalității, ca act decizional al comisiei, cu toate că și în acest caz nu indică reglementarea precisă a unor termene pentru aceste operațiuni (prima nefăcând de altfel obiect al cercetării disciplinare).
Pe de altă parte, sunt corect raportate la situația de fapt concluziile primei instanțe legate de momentul la care comisia de analiză a cunoscut conținutul raportului de expertizare metrologică. Societatea nu a prezentat dovada transmiterii prin curierat, în cursul lunii iulie 2011, a acestui document, astfel că retransmiterea lui de laborator la data de 24.10.2011, la solicitarea intimatului reclamant, după epuizarea concediului său de odihnă și revenirea la serviciu, exclude orice culpă legată de eventuala tergiversare a cazului.
În recurs Curtea a pus în vedere angajatorului să prezinte o asemenea dovadă, însă acest demers a rămas fără răspuns, împrejurare care confirmă că raportul de verificare metrologică (act care atesta intervenția neautorizată și care declanșa verificarea în comisie a documentației întocmite pe teren) a fost înaintat E. abia la finele lunii octombrie 2011.
Prin urmare, în mod corect tribunalul a înlăturat culpa intimatului reclamant în legătură cu activitatea comisiei, luarea în discuție a cazului în ședința din 16.12.2011 fiind una obișnuită pentru procedura de lucru și neavând nici o consecință de ordin patrimonial asupra furnizorului (câtă vreme la locația verificată fusese montat un contor nou, iar termenul de stabilire a despăgubirilor nu depindea de momentul constituirii comisiei).
Nu constituia, așa cum a decis și judecătorul fondului, atributul exclusiv al reclamantului, ci al comisiei, de a întocmi procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor (art. 5.5.3.1.3. din procedura internă), după cum nu îi incumba acestuia sarcina verificării activității secretarului comisiei, care potrivit art. 5.5.3.4.1. din procedura internă era unicul desemnat să transmită documentația reprezentantului furnizorului din teritoriu.
Pe de altă parte, recurenta nu explică în ce constă ,,imposibilitatea recuperării prejudiciului în lipsa documentelor întocmite cu respectarea procedurii interne’’, din moment ce procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor constituia, conform art. 5.5.3.3. din procedură, baza emiterii facturii de către E. Energie, factură care însă a fost emisă la 17.12.2011 pe baza fișei de calcul a energiei electrice evaluate ca fiind consumată și neînregistrată, datată 16.12.2011. Această situație a fost posibilă datorită însușirii de către consumator a faptelor consemnate și a cuantumului prejudiciului tradus prin fișa de calcul întocmită conform art. 5.5.3.2., caz în care societatea responsabilă cu emiterea facturilor către consumator a acceptat documentația întocmită în această modalitate și a facturat consumul, cu suma datorată și acceptată.
Corect a interpretat tribunalul și textul art. 5.5.3.5. privind ,,întreruperea furnizării energiei electrice’’, în speță fiind operat termenul de 24 de ore de la data hotărârii comisiei de analiză când aceasta constată consumul fraudulos cert, ,,în cazul refuzului clientului de a semna documentele elaborate de comisie sau în cazul neprezentării consumatorului în fața comisiei’’. Or, în cauză aceste ipoteze nu s-au împlinit, întrucât reprezentantul legal al unității hoteliere s-a prezentat în fața comisiei și a achiesat asupra constatărilor efectuate, cât și asupra obligației de plată a contravalorii energiei electrice calculate retroactiv.
Recurenta pretinde că în acest caz reprezentantul legal al agentului economic verificat conform notei din 06.06.2011 ar fi trebuit convocat în fața comisiei prin chiar nota de constatare încheiată. Fără a mai relua logica procedurii interne privind suspiciunea de intervenție neautorizată, instanța de recurs înlătură aceste susțineri fără acoperire în metodologie, devreme ce consumatorul nu putea fi convocat fără dovada certă a intervenției în sistem, cerință îndeplinită doar prin comunicarea raportului de verificare metrologică, nu și prin documentația întocmită la preluarea contorului suspect.
Împrejurarea invocată de recurentă, a constatării ulterioare a unei noi fraude la aceeași locație, nu are nici o relevanță în măsura în care intimatul nu a fost cercetat disciplinar cu privire la aceste noi aspecte (identificate cu mult după încheierea notei de constatare din luna iunie, respectiv, la 29.12.2011), iar susținerea că persistența agentului economic în fraudarea sistemului dovedea că ar fi trebuit debranșat încă de la început nu are nici o acoperire în planul procedurii interne aplicabile.
De altfel, însăși recurenta pârâtă a confirmat inițierea procedurii penale după acest incident și constituirea sa ca parte civilă pentru furt de energie electrică, aspecte care însă nu au nici o legătură cu modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, pentru care a fost sancționat disciplinar intimatul; trimiterile făcute la constatările organelor de cercetare penală urmează așadar a
fi înlăturate, din moment ce ele nu privesc o faptă penală săvârșită de către salariat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, ci o infracțiune produsă de consumator, pentru care furnizorul era obligat să se adreseze parchetului. Instanța de fond nu a înlăturat de plano ideea de prejudiciu produs furnizorului de energie electrică, în pofida prevederilor Legii nr. 13/2007 (cum a afirmat recurenta), ci doar a negat existența raportului de cauzalitate între fapta pretins culpabilă a salariatului intimat și prejudiciul generat prin frauda consumatorului.
Așadar, critica din recurs, privind pronunțarea hotărârii fără analizarea în concret a circumstanțelor săvârșirii de către intimat a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa este nefondată, judecătorul fondului analizând punctual și obiectiv toate faptele imputate salariatului și stabilind, în acord cu dispozițiile art. 250 Codul muncii, inexistența unei proporționalități între acestea și sancțiunea agravă aplicată de angajator.
În raport de toate aceste considerente, constatând că printr-o motivare amplă, fondată pe probatoriul administrat și pe temeiurile în drept incidente, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat, făcând deopotrivă aplicarea prevederilor art. 274 cod proc. civilă și obligând recurenta la plata, către intimatul reclamant, a 1.860 lei – cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., cu sediul în C., .. 89A, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V., cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 99C, ..C.A. „Calipetre și Asociații”, împotriva sentinței civile nr. 2423/20.05.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 1.860 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. G. G. L. J. Z.
Grefier,
C. M.
Jud.fond A.C.
Tehnored.dec.jud. M.G. 03.10.2013
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 725/2013.... → |
|---|
