Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 579/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 579/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 174/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.579/AS:
Ședința publică de la 01 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul contestator D. V., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1633/27.02.2013, pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect asigurări sociale contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant D. V., lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii Tulcea.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art.87 și urm.C.pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 06 august 2013 intimata pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei;
Fiind întrebat de către instanță, recurentul reclamant susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că potrivit susținerilor recurentului reclamant în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat de reclamantul D. G..
Având cuvântul, recurentul reclamant solicită admiterea recursului și rejudecând cauza să fie admisă cererea în sensul anulării deciziei nr._/24.09.2012, conform înscrisurilor depuse la dosar. Precizează că a depus concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Tulcea la data de 14 ianuarie 2013, contestatorul D. V. a chemat în judecată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII – TULCEA, solicitând anularea deciziei de pensionare nr._/24.09.2012.
In motivarea contestației, contestatorul a arătat că în decizie se menționează că „nu s-a valorificat sporul de personal de executare care lucrează peste programul de lucru din adeverința nr. 226/23.04.2010 întrucât funcția nu se regăsește în anexa la Decret 100/1979”, însă a făcut dovada că motivația pârâtei este nelegală, pârâta confundând sporul de vechime cu sporul de salariu, situație care se regăsește în Legea nr. 57/1974, Legea nr. 49/1992 și anexa Decret-Lege 100/1979 pentru perioada 10.11.1975.
La termenul de judecată din 20 februarie 2013, instanța a pus în discuția părților inadmisibilitatea contestației și prin sentința civilă nr.1633/27.02.2013 s-a respins contestația promovată de contestatorul D. V. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Tulcea, ca inadmisibilă.
Cu privire la această excepție, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, deciziile emise de Casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații.
In alineatul 2 al acestui articol se prevede că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, iar în alin. 4 se menționează că deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. 1 sunt definitive.
Din confirmarea de primire depusă la fila 20 din dosar rezultă că pârâta i-a comunicat contestatorul decizia de pensie nr._/24.09.2012, la data de 1.10.2012, în decizie făcându-se mențiunea că decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia de contestații competente conform legii.
Contestatorul D. V. a contestat decizia la data de 10.12.2012, cererea fiindu-i înregistrată la C. Județeană de Pensii – Tulcea sub nr._ (fila 19), recunoscând în cuprinsul contestației că nu a putut face contestație în termenul de 30 de zile din cauza unor probleme de sănătate.
In aceste condiții, contestatorul s-a adresat direct instanței de judecată cu o nouă contestație la data de 14.01.2013, însă cererea sa este inadmisibilă din moment ce procedura obligatorie instituită prin Legea nr. 263/2010 nu a fost parcursă.
Împotriva sentinței pronunțate de tribunal a formulat recurs reclamantul D. V., care a criticat soluția pentru următoarele motive:
Consideră că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile nu este o excepție de ordine publică, astfel încât nu poate fi invocată de către instanța de judecată din oficiu. Potrivit art. 109 alin. (3) in Codul de procedură civilă, „neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât „către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderi. Or "paratul arata in pagina a 11-a din sentința ca recurentul a recunoscut ca nu a depus in termen acțiunea "
Admiterea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului este rezultatul aplicării greșite a prevederilor art. 149 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010. Curtea nu poate să nu observe că răspunsul nr.142/12.2012 al Casei județene de Pensii Tulcea i-a fost dat de către instanța de fond caracter de decizie deși aceasta nu este si nu are stipulat termen pentru a fi contestata, prin urmare solicită a se lua act ca parata nu i-a comunicat o decizie si instanța in mod abuziv a interpretat-o.
Arată recurentul că are posibilitatea de a se adresa din nou către parat cu o adresa pentru a se emite o decizie care sa i-a in calcul adeverința nr.226/23.04.2010 eliberata de S.C. CONCRET SA Constanta, deoarece in mod greșit a reținut parata ca „funcția de dulgher nu se regăsite in Decretul nr.100/1979 sau . pentru ca recurentul a absolvit o scoală profesionala la data de 21.09.1971 si i s-a eliberat in acest sens diploma nr.2469/1970. insa instanța este suverana si poate aprecia conform rolului activ incidența dispozițiilor criticate in sensul de a i se admite recursul si pe cale de consecința acțiunea așa cum a fost formulata si motivata.
Prevederile sus-amintite ale legii noi nu pot stabili decât limitele și condițiile de exercitare a controlului jurisdicțional asupra deciziilor emise în temeiul acesteia. O atare concluzie este în acord și cu normele procedurale de drept comun reglementate de art. 725 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care, chiar dacă se referă la căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, îngăduie concluzia că legiuitorul a înțeles să mențină regulile de procedură cu privire la căile de atac și termenele de exercitare așa cum erau reglementate de legea sub imperiul căreia a fost emis actul atacat.
Cum excepția neîndeplinirii procedurii prealabile nu mai este, potrivit actualelor norme procedurale, o excepție de ordine publică, în mod greșit instanța i-a acordat eficiență, identificând-o nejudicios cu mijlocul de apărare al pârâtei, care a avut un alt obiect.
Curtea trebuie sa observe ca, procedând de o asemenea manieră, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor legale incidente în cauză și a omis să soluționeze fondul litigiului dintre părți, împrejurări ce atrag incidența motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, dar și a celui de casare a sentinței conform art. 312 alin. (3) și (5) din Codul de procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Recurentul apreciază ca excepția neîndeplinirii procedurii prealabile nu este o excepție de ordine publica pentru a putea fi invocata de instanța din oficiu, ci numai de pârât prin întâmpinare, invocând în acest sens disp. art. 109 alin.3 cod procedură civilă.
Însă, în cauza de față nu se aflam în situația aplicării unei norme cu caracter general ci al unei dispoziții dintr-o lege speciala cum este cea a sistemului unitar de pensii publice.
Astfel, în ceea ce privește jurisdicția asigurărilor sociale, art. 149 din Legea nr. 263/2010 prevede următoarele:
“ (1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
(3) Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP.
(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.”
Art. 150 din aceeași lege stabilește:
“(1) Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații sunt organisme de verificare, care examinează și hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmăresc aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice” iar la art. 151 se arată ca “
(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.”
Prin urmare nu este lăsată la latitudinea paratului sa invoce aceasta excepție deoarece procedura prealabila este obligatorie, Comisia de contestații fiind aceea care analizează decizia casei de pensii.
Instanța de judecata are rolul de a verifica legalitatea și temeinicia deciziei pronunțată de Comisia Centrală de Contestații astfel ca petentul nu se putea adresa direct instanței deoarece nu a parcurs procedura prealabila prevăzuta de norma speciala.
Pentru aceste motive Curtea apreciază ca în mod corect instanța de fond a analizat cu prioritate aceasta excepție, soluția fiind legala și temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de formulat de recurentul contestator D. V., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1633/27.02.2013, pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, M. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: M.P.
Redactare decizie, jud. M. B./16.10.2013
Tehnored.decizie gref.C.D./17.10.2013
2 ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 304/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 716/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
