Recalculare pensie. Decizia nr. 452/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 9445/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 452/AS
Ședința publică din 02 Iulie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurării sociale
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. A.
Judecător J. Z.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant R. A., domiciliat în C., ..3, ., apt.15, județul C., împotriva sentinței civile nr. 6036 din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C. și intimatul chemat în garanție S.C R. S. S.A., cu sediul în C., ..18, județul C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant R. A., personal și consilier juridic G. S. pentru intimata chemată în garanție S.C. R. S. S.A. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc.civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Recurentul reclamant R. A., având cuvântul, solicită proba administrarea probei cu interogatoriu, interogatoriul urmează a fi luat intimatei pârâte C. Județeană de Pensii C. și intimatei chemată în garanție S.C. R. S. S.A. Depune la dosar întrebările la care vor răspunde cele două intimate.
Curtea pune în discuția părților prezente admisibilitatea probei cu interogatoriu în recurs.
Recurentul reclamant R. A., având cuvântul, solicită proba cu interogatoriu și obligarea intimatelor să răspundă la întrebările formulate întrucât răspunsurile sunt esențiale pentru aflarea adevărului.
Reprezentantul intimatei chemată în garanție S.C. R. S. S.A., având cuvântul, consideră că nu se poate administra proba cu interogatoriu în recurs.
Deliberând, având în vedere prevederile art. 305 Cod proc.civilă, Curtea respinge proba cu interogatoriu întrucât în recurs nu se pot face alte probe decât înscrisuri.
Întrebați fiind de către instanță, recurentul reclamant R. A. arată că nu mai are alte cererii de formulat, iar reprezentantul intimatei chematei în garanție S.C. R. S. S.A. susține că înțelege să invoce autoritatea de lucru judecat, ca excepție în apărare față de dispozițiile art. 166 Cod proc.civilă, hotărârile la care va face referire au fost depuse astăzi la dosarul cauzei.
Astfel, arată că în ceea ce privește constatarea nulității deciziei de concediere nr.1285/10.10.2007, emisă ca urmare a deciziei de pensionare, aceasta a făcut obiectul a două dosare, și anume: dosar nr._ soluționat în fond prin sentința civilă nr.717 din 09.06.2006 a Tribunalului C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.50/ CM din 26.01.2010 a Curții de Apel C. și dosar nr._, care a fost disjuns din prezenta cauză pentru că au fost două cererii una pe litigiu de muncă și una pe asigurări, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1315 din 12.03.2012 a Tribunalului C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.588/CM din 04.09.2012 a Curții de Apel C..
Apreciază că este îndeplinită tripla identitate, în ceea ce privește constatarea nulității deciziei de concediere, fiind vorba de aceleași părți, același obiect. Tribunalul în decizia recurată a analizat și cererea de chemare în garanție și a respins-o ca nefondată. Însă, consideră că, cererea de chemare în garanție ar fi trebuit să o respingă ca autoritate de lucru judecat față de hotărârile anterior menționate. Mai arată că societatea nu a înțeles să formuleze recurs și de aceea a invocat excepția pe calea recursului.
Curtea pune în vedere recurentului reclamant ca în cadrul concluziilor pe recurs să facă referire și la autoritatea de lucru judecat invocată de intimata chemată în garanție.
Recurentul reclamant R. A. arată că luate în mod separat motivul deciziei de concediere, precum și motivul de pensionare, au aspect de legalitate, dar tocmai de aceea în acest dosar a prezentat o analiză unitară a acțiunilor angajatorului la acel moment, când a decis angajatorul pensionarea.
Mai arată că el nu a cerut niciodată pensionarea, existând numeroase dovezi în acest sens la dosar. Acesta este aspectul esențial, unitatea angajatoare l-a obligat să iasă la pensie, decizia de pensionare fiind semnată în urma unor somații din partea angajatorului, el exprimându-și opoziția în scris printr-o cerere olografă, care este prezentată la dosar. S.C. R. S. S.A. a folosit decizia de pensie pentru concediere.
Analizând unitar acest dosar, decizia de pensionare este utilizată de către societate pentru concediere; decizia de pensionare fiind emisă în urma unei multitudini de abuzuri. A fost abuziv obligat să semneze cererea de pensionare sub amenințare, că îl trimite în șomaj, nemaifiind primit la locul de muncă. Acesta a fost aspectul dosarului de pensionare.
Mai mult dosarul de pensionare a fost întocmit în grabă de către S.C. R. S. S.A. și a fost trimis incomplet la C. Județeană de Pensii, lipsind o . adeverințe care au efect asupra punctajului de pensie. Adeverințele obținute ulterior au fost depuse la C. Județeană de Pensii dar nu au fost luate în considerare de CSJ. C. Județeană de Pensii C. avea obligația legală să recalculeze punctajul de pensie, luând în calcul toate adeverințele pe care angajatorul . nu le-a depus la dosarul administrativ de pensie, Precizează că, decizia de concediere a fost emisă abuziv de societate și a fost pusă în aplicare în timp ce se afla internat în spital, având certificat medical legal valabil în acest sens.
Concluzionând, recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei chemată în garanție S.C. R. S. S.A., având cuvântul, solicită respingerea recursului întrucât apreciază ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond.. Mai arată că decizia inițială de pensionare a fost revizuită, deci recurentul a fructificat adeverințele, iar adeverințele de care face vorbire recurentul proveneau de la alt angajator, respectiv S.C. Petrom S.A.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
R. A. a declarat recurs la data de 19 februarie 2013 împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În fapt:
Prin cererea dresata Tribunalului Constanta la data de 27.05.2011 si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr._, reclamantul R. A., in contradictoriu cu parata C. Judeteana de Pensii Constanta a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata la aplicarea corecta a legislatiei in materia pensiilor ce impune in cazul sau majorarea punctajului de pensie pentru stagiul prestat in grupe superioare de munca respectiv conditii speciale/deosebite de munca; obligarea paratei la plata de daune morale si la plata cheltuielilor de judecata.
In considerentele cererii reclamantul invedereaza instantei ca nu i s-au aplicat corect dispozitiile legii 226/2006 iar dreptul de pensie a fost stabilit in mod abuziv prin raportare la anexa 9 din Norme Metodologice si nu la anexa 3 din legea 19/2000.
Prin incheierea de sedinta din data de 17.10.2011 instanta a luat act de modificarea cererii de chemare in judecata sub aspectului obiectului (anularea deciziei nr. 1285/10.10.2007 de incetare a contractului de munca), precum si a cadrului procesual pasiv, in sensul completarii cu paratii S.C. R. S. S.A. si ITM Constanta ( precizari scrise – fila 13).
Prin incheierea de sedinta din data de 30.01.2012 instanta a dispus disjungerea cererii de chemare in judecata in contradictoriu cu paratii S.C. R. S. S.A. si ITM Constanta avand ca obiect litigiu de munca si continuarea judecatii cererii formulata de reclamant in contradictoriu cu C. Judeteana de Pensii Constanta.
Asupra obiectului cererii de chemare in judecata a Casei Judeteane de Pensii Constanta reclamantul a facut precizari esentiale solicitand anularea deciziilor de pensionare nr._/09.10.2007 si Decizia nr._/12.12.2007, ambele emise de C. Judeteana de Pensii Constanta - fila 40.
Reclamantul a susținut ca aceste acte au fost emise cu incalcarea dispozitiilor art. 953 raportat la art. 960 si 961 C.civ., prin folosirea unor mijloace dolosive.
In opinia reclamantului, sunt considerate ca evident dolosive somatiile nr. 1221/23.01.2007 si nr. 1366/26.01.2007 emise de S.C. R. S. S.A.prin care a fost obligat sa se inscrie la pensie contrar vointei sale, prin invocarea unei restrangeri a activitatii, care in fapt nu viza o singuara persoana ci implica o concedire colectiva.
S-a arătat că un alt act cu caracter dolosiv este si comunicarea nr._/10.09.2007 emisa de S.C. R. S. S.A. deoarece cererea pe care a adresat-o explicit patronului acestei firme angajatoare a fost calificata abuziv ca fiind cerere de pensionare, in realitate aceasta cuprindea un refuz explicit de a i se intocmi dosarul de pensionare.
In aparare, parata, C. Judeteana de Pensii Constanta a formulat intampinare prin care a invocat: exceptia autoritatii de lucru judecat in raport cu litigiul ce a facut obiectul dosarului nr._/118/2007 solutionat prin sentinta civila nr. 147/17.03.2009; exceptia tardivitatii formularii cererii intrucat termenul de 45 de zile, de contestare a deciziilor de pensionare nr._/09.10.2007 si nr._/12.12.2007 este cu mult depasit in cauza; exceptia prescriptiei dreptului material la actiune prin raportare la prevederile Decretului 167/1958.
Prin incheiera de sedinta din data de 27.02.2012 instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat intrucat nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de lege, obiectul prezentului litigiu (anulare decizii de pensie pentru dol - viciu de consimtamant) este diferit de cel care a facut obiectul dosarului_/118/2007 solutionat prin sentinta civila nr. 147/17.03.2009 ( contestatie decizii pensie).
De asemenea, a fost respinsa si exceptia tardivitatii formularii cererii intrucat, in raport de obiectul precizat al cererii nu devin incidente dispozitiile art. 87 din Legea 19/2000, instanta nu a fost investita cu contestatie impotriva deciziilor de pensie emise in anul 2007, ci cu actiune in anularea acestor acte administrative cu caracter special.
In acord cu dispozitiile art. 137 alin.1 C.pr.civ. instanta a soluționat cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ce a fost unita cu fondul prin incheierea de sedinta din data de 27.02.2012.
Prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act juridic pentru violenta, incepe sa curga de la data cind aceasta a incetat.
In caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cind cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tirziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului – art. 9 din Decretul 167/1958.
In speta, nu se poate stabili cu exactitate data la care reclamantul a cunoscut pretinsa cauza a anularii, situatia reala a firmei angajatoare, astfel ca, termenul de prescriptie se va calcula prin raportare la ultima ipoteza a dispozitiilor legale citate.
F. de aceste dispozitii legale, s-a reținut faptul ca actele atacate s-au emis in octombrie/decembrie 2007, termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga la jumatatea anului 2009, iar actiunea reclamantului a fost depusa la data de 27.06.2011, in cadrul termenului de prescriptie, urmand a fi respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocate de parata.
Prin sentința civilă nr. 6036/12.11.2012, Tribunalul C. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă.
S-a respins cererea formulată de reclamantul R. A. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., ca nefondată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul R. A., în contradictoriu cu S.C. R. S. S.A. ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut:
Dosarul de pensionare al reclamantului a fost depus la C. Judeteana de Pensii Constanta la data de 06.09.2007 fiind inregistrat sub nr._/06.09.2007. Prin cererea nr._/06.09.2007 reclamantul radu A. a solicitat inscrierea la pensie pentru limita de varsta, cererea purtand semnatura reclamantului ( nu a fost contestata semnatura) / fila 171.
Parata a emis decizia nr._/09.10.2007 prin care s-a stabilit in favoarea reclamantului o pensie pentru munca depusa si limita de varsta, cu deschiderea dreptului la data de 06.09.2007. Ulterior, decizia initiala de stabilre a dreptului de pensie a fost revizuita prin Decizia_/12.12.2007.
Prin cerere reclamantul a solicitat instantei sa dispuna anularea acestor decizii pentru dol – viciu de consimtamant, invocand manopere dolosive folosite de angajatorul S.C. R. S. S.A. pentru a-l determina, contrar vointei sale sa solicite pensionarea.
Tribunalul a apreciat ca cererea nu este intemeiata, in baza urmatoarelor considerente:
Deciziile de pensionare a caror anulare se solicita au natura juridica a unui act administrativ cu caracter special care se bucura de prezumtia de legalitate si validitate, decurgând din interpretarea prin coroborare a dispozitiilor art. 86-88 din Legea nr. 19/2000. Or, rasturnarea acestei prezumtii trebuie facuta de catre persoana care contesta legalitatea deciziilor, aceasta având obligatia de a lua masurile necesare administrării de probe pertinente, concludente si utile cauzei.
Pentru existenta dolului trebuie probate indeplinirea cumulativa a doua conditii - sa fie determinant pentru incheierea actului juridic - sa provina de la cealalta parte. dolul poate sa provina si de la un tert, dar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare (un fel de complicitate la dol).
In ceea ce priveste dovada dolului, potrivit art.960 al.2 Codul civil "Dolul nu se presupune" ceea ce inseamna ca persoana care-l invoca trebuie sa-l dovedeasca. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori sau prezumtii simple.
In speta, nu sunt indeplinite aceste conditii intrucat reclamantul invoca manopere viclene/mijloace frauduloase ca fiind folosite de angajator, S.C. R. S. S.R.L si nu de C. judeteana de Pensii Constanta, emitenta a actului contestat. Mai mult, nu s-a probat situatia de fapt expusa de reclamant si anume: hartuirea psihica, mașinatii dolosive parcticate timp de circa 1 an de catre conducerea firmei angajatoare, astfel cum se susține în cuprinsul precizărilor scrise depuse la dosar.
Prin precizări multiple la acțiune, reclamantul nu a invocat niciunul din motivele de nulitate absolută susținând că actul contestat s-a emis prin viclenie (dol).
Dolul - viciu de consimțământ, constând în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuințarea de mijloace viclene, în scopul de a o determina astfel să încheie un act juridic, constituie o cauză de nulitate relativă a actului juridic .
Nulitatea relativă are menirea de a ocroti numai interese individuale. De aceea, legiuitorul i-a oferit persoanei interesate, prin reglementările codului civil, posibilitatea să renunțe valabil la dreptul de a invoca nulitatea relativă dacă apreciază că aceasta este în interesul său.
Acest act juridic unilateral prin care se renunță la dreptul de a invoca nulitatea relativă se numește "confirmare". Ea poate fi expresă sau tacită și, fiind un act unilateral de voință, este valabilă independent de acceptarea celeilalte părți.
Confirmarea tacită rezultă din fapte ale persoanei interesate din care se poate deduce fără echivoc intenția sa de a acoperi nulitatea relativă.Un exemplu de confirmare tacită este când o persoană execută voluntar și în cunoștință de cauză un act juridic sancționabil prin nulitatea relativă și a cărei cauză o cunoaște.
În speță reclamantul încasează pensie în baza deciziilor a căror anulare se solicită din anul 2007, iar legalitatea și temeincia acestor acte a fost supusă controlului judecătoresc la cererea reclamantului, fiind invocate critici în strânsă legătură cu modalitatea de aplicare a legislației speciale în domeniul pensiilor, fără nicio referire la cauze de anulare/nulitate a acestor acte.
In situația în care reclamantul a înțeles să reclame manopere dolosive utilizate de angajator, de natură a-i altera consimțământul și a-l determina să accepte înscrierea la pensie, acestea puteau fi invocate drept cauze de nulitate a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, în cazul procedurii speciale a contestației, reglementată de codul muncii. Din analiza documentației ce compune dosarul administrativ nu rezultă indicii care să susțină afirmația reclamantului, în sensul cunoașterii de către pârâta C. Județeană de Pensii C. a împrejurărilor în care reclamantul a consimțit la încetarea raporturilor de muncă prin pensionare.
La termenul de judecată din data de 24.09.2012 reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a firmei angajatoare S.C. R. S. S.R.L .
În cuprinsul cererii de chemare în garanție, reclamantul a învederat instanței că între decizia de concediere și decizia de pensionare există o strânsă legătură întrucât decizia de concediere este emisă în exclusivitate pe baza deciziei de concediere. Reclamantul susține că, a fost hărțuit și constrâns prin mașinații dolosive înclisiv violență să completeze cererea de ieșire la pensie, în contra voinței sale.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție ca nefondată.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Cererea de chemare în garanție formulată de reclamant nu poate supune analizei instanței decât un raport juridic între reclamant și chematul în garanție, S.C. R. S. S.R.L.
Raportul juridic conflictual din sfera dreptului muncii, între reclamantul R. A. și firma angajatoare S.C. R. S. S.R.L. privind legalitatea și temeincia deciziei de încetare raporturilor de muncă ale acestuia prin inscrierea la pensie, a fost dedus judecății și soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.717/09.06.2009 pronunțată în acel dosar, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 50 din 26.01.2010 a Curții de Apel C..
Astfel, prin sentința civilă nr. 717/09.06.2009, s-a respins ca nefondată acțiunea prin care reclamantul R. A. a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 1285/10.10.2007. Recursul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 50 din 26.01.2010 a Curții de Apel C..
Repunerea în discuție a împrejurărilor în care reclamantul și-a manifestat voința de a se înscrie la pensie, și care a stat la baza emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă, ar echivala cu o încălcare a puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești indicate anterior.
Considerentele expuse dar și faptul că, acțiunea dolosivă, în raport de obiectul cauzei, trebuie raportată la acțiuni ale emitentului deciziilor și nu ale unor terțe persoane, conduc la respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată.
S-a respins de asemenea și cererea de obligare a pârâtei la plata de daune morale.
Reclamantul nu a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor cerute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale a pârâtei. Astfel, pe langa fapta ilicita, savarsita cu vinovatie de catre pârâtă, era necesara dovedirea existentei unui prejudiciu de natura morala, cauzat reclamantului tocmai prin fapta ilicita a pârâtei. Față de imprejurarea ca nu au fost dovedite elementele mentionate, desi această obligație incumba reclamantului, Tribunalul a apreciat ca acest capat de cerere este neintemeiat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență nelegalitatea din următoarea perspectivă:
C. Județeană de Pensii C. avea obligația legală să recalculeze punctajul de pensie, luând în calcul toate adeverințele pe care angajatorul . nu le-a depus la dosarul administrativ de pensie, precum și luarea în calcul a sporurilor aferente grupelor I și II de muncă (0,5% - 0,25%) începând cu anul 2008. În cazul său, real și concret punctajul de pensie corect, trebuie să fie peste 5 puncte de pensie.
Obligarea legală a . la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv concedii, ajutor de vacanță și drepturi salariale suplimentare (Paști, C., Ziua Petrolistului, Aprovizionare Toamnă Iarnă) conform cu obligațiile consemnate în C.I.M. nr._/17.01.2002 încheiat între el și societate, a contractului colectiv de muncă aplicabil nr. 2/2002 și a contractului de prestări servicii nr._/14.12.2011, toate aceste drepturi legitime urmând să fie calculate începând cu data concedierii abuzive, respectiv 10.10.2007 și cel puțin până la împlinirea vârstei standard de pensionare de 65 de ani, respectiv 19.01.2013, cu precizarea de a fi calculate majorările și penalitățile legale de la data dobândirii drepturilor (10.10.2007) și până la data plății efective . Decizia de concediere nr. 1285/10.10.2007 a fost contestată prima dată la 31.10.2007, prin cerere scrisă înregistrată la societate cu nr._.
Nimic nu justifică monumentala superficialitate practicată atât sun aspect legal, cât și moral de către instanța de judecată legal investită care a pronunțat sentința civilă nr. 6036/12.11.2012 în dosarul nr._ al Tribunalului C., astfel:
- Referitor la I.T.M. C. – acesta a fost eliminat din cauză în mod total neechitabil și nelegal, cu toate că rolul și atribuțiile acestuia sunt esențiale, fiind reglementate prin Ordinul Ministrului nr. 1685/06.12.2010. Era necesar ca instanța să solicite orice lămuriri esențiale pentru aflarea adevărului conform art. 129 cod pr.civilă ținând cont de atribuțiile ITM consemnate la lit.h punctele 1,2,4,13, dar și altele. Scopul și efectul eliminării ITM este contrar disp. art. 129 cod pr.civilă vizând aflarea adevărului în cauză.
- Referitor la C.J.P.C. se observă faptul că instanța de judecată a procedat neechitabil făcând totul pentru a nu responsabiliza în nici un fel această entitate juridică publică. Responsabilitatea acesteia vizând pensionarea sa, evident abuzivă, este una majoră, concretizată într-o evidentă complicitate cu angajatorul care a întocmit dosarul administrativ de ieșire la pensie. Atribuțiile C.J.P.C. nu se opresc doar la faptul de a constata semnarea de către titularul dreptului a cererii de ieșire la pensie, ci implică și o verificare minimală a modului și scopului urmărit prin pensionare. Trebuie înțeles faptul că dreptul de a ieși sau nu la pensie este un drept exclusiv unilateral al oricărei persoane titulare a dreptului.
Se observă faptul că C.J.P.Pensii a dat o asemenea interpretare legii care să permisă pensionarea sa excesiv de abuzivă cu circa 5 ani și 4 luni înainte de împlinirea vârstei standard de 65 ani. Alt abuz constă în faptul că reducerea vârstei de pensionare corespunzătoare grupelor I și II de muncă, s-a aplicat doar pentru a fi pensionat înainte de împlinirea vârstei standard, fără a i se aplica majorarea proporțională punctajului de pensie începând cu anul 2008, respectiv cu 0,5% pentru grupa I și 0,25% pentru grupa II.
Față de cele prezentate, ținând cont și de dovezile scrise existente la dosar, se impune pronunțarea unei soluții care să oblige C.J.P. la recalcularea punctajului de pensie legal cuvenit, ținând cont de toate adeverințele, inclusiv sporurile aferente pe care angajatorul nu le-a depus la dosarul administrativ.
- Referitor la . – din motivarea sentinței civile nr. 6036/12.11.2012 a Tribunalului C., reiese cu certitudine că instanța nu s-a raportat minimal la principiul contradictorialității, echitabilității și legalității în raport de dovezile scrise depuse la dosar, instanța nefăcând nimic în sensul de a obține și alte dovezi care exced competențelor sale legale. A invocat în scris la instanța de fond reglementările art. 953 cod civil aplicabil cu referire expresă atât la existența dolului cât și a violenței. Cu toate acestea instanța s-a rezumat doar la o analiză foarte superficială a situației dolului, reținând eronat în raport cu dovezile scrise că reclamantul ar fi presupus existența situației de dol.
Privitor la excepțiile analizate de instanța de judecată, formulează următoarele critici:
Decizia de concediere nr. 1285/10.10.2007 emisă de . a fost contestată, solicitându-se anularea acesteia la data de 31.10.2007, cererea fiind înregistrată la societate la 31.10.2007 sub nr._, însă societatea nu a răspuns în vreun fel nici până în prezent.
Precizează că decizia de concediere abuzivă a societății a fost pusă în aplicare excesiv în timp ce se afla internat în spital, având certificat medical legal valabil în acest sens.
Referitor la respingerea cererii de chemare în garanție a ., instanța a procedat total neechitabil dându-se o interpretare superficială, eronată și evident nelegală cu privire la raporturile juridice existente între părți, astfel nu pot fi responsabilizate în aceeași proporție ITM sau CFP C. pentru faptele săvârșite de ., chiar dacă există un anumit grad de vinovăție și a celor două entități publice juridice, în sensul de a nu fi acționat în vreun fel pentru a verifica modul de lucru și legalitatea actelor emise de societate sau din dispoziția acesteia.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din prisma criticilor formulate va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Recurentul prefigurează o culpă a Casei Județene de Pensii C. în emiterea deciziei de pensionare pe considerentul că aceasta nu a luat în calcul înscrisuri doveditoare ce atestă sporuri și grupe de muncă, însă învederează că aceste înscrisuri nu se află în posesia acesteia, ci se află în posesia unei alte persoane juridice respectiv fostul angajator ..
Evident că având în vedere această stare de lucruri nici o culpă nu se poate reține în sarcina Casei Județene de Pensii, care la emiterea deciziei de pensionare nu putea avea în vedere decât acele înscrisuri ce erau în posesia ei în dosarul administrativ, înscrisuri care atestă traseul profesional, stagii de cotizare, grupe de muncă și sporuri în baza cărora s-a calculat punctajului mediu anual.
Pretențiile de a fi luate în considerare la calculul pensiei a unor drepturi salariale ipotetice de care ar fi beneficiat în perioada 10.12.2007 (data concedierii) și până la data pretinsei împliniri a vârstei standard de pensionare 19 ianuarie 2013 nu au nici o argumentație legală întrucât ele nu sunt materializate într-o hotărâre judecătorească pe de o parte, iar pe de altă parte aceste pretinse drepturi salariale cuvenite nu se află în dosarul administrativ.
În atare condiții administrarea probei cu expertiză contabilă nu ar fi fost o probă utilă și pertinentă cauzei întrucât în cuprinsul ei ar fi fost avute în vedere calcule ipotetice și nu întemeiate pe înscrisuri doveditoare.
În mod corect a reținut Tribunalul că Inspectoratul Teritorial de muncă C. nu are nici un rol în această cauză întrucât obiectul dedus judecății îl vizează în concret contestarea unei decizii de pensionare în acest mecanism, I.T.M. C. neavând nici un rol administrativ întrucât între această instituție și C. Județeană de Pensii nu exista nici un raport instituțional în ceea ce privește emiterea deciziei de pensionare și contestarea acesteia, precum și în verificarea elementelor inserate în acesta.
În ceea ce privește C. Județeană de pensii nici o culpă nu se poate reține în sarcina acesteia în ceea ce privește emiterea deciziei de pensionare întrucât acest demers este rezultatul emiterii deciziei de concediere de către angajator, decizie care fiind supusă controlului judiciar a rămas definitivă reținându-se caracterul legal al emiterii acesteia prin Decizia 50/26.01.2010 a Curți de Apel C..
Trebuie menționat în mod expres că dosarul de pensionare al recurentului a fost depus la C. Județeană de pensii C. la data de 06.09.2007 fiind înregistrat sub nr._/06.09.2007 urmare cererii nr._/06.09.2007 prin care reclamantul recurent R. A. a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta cererea purtând semnătura ce nu a fost contestată (fila 171 dosar Volum I).
Dreptul de a ieși la pensie este un drept exclusiv drept ce a fost exteriorizat prin manifestarea proprie de voință nealterată în nici un mod, voință ce s-a finalizat cu depunerea cererii de pensionare mai sus arătate. Nu s-a dovedit nici un mijloc dolosiv sau violent exercitat de către angajator sau C. Județeană de Pensii cu ocazia formulării și depunerii cererii de pensionare de către recurent.
Pretenția recurentului de obligarea Casei Județene de Pensii în emiterea unei decizii de recalculare bazată pe o situație ipotetică excede posibilității oferite de legiuitor în cadrul acestui demers judiciar judiciar.
Fără indoială că recurentul are posibilitatea că în urma obținerii unor înscrisuri doveditoare care să ateste o altă situație în privința stagiului de cotizare și a gupelor de muncă de muncă decât cele existente în dosarul administrativ să solicite Casei Județene de Pensii recalcularea pensiei.
Toate susținerile și criticile recurentului referitoare la lipsa de rol activ a instanței în raport de conduita . sunt nefondate întrucât angajatorul nu are și nu poate avea nici un rol în cadrul litigiului având ca obiect anularea sau recalcularea unor decizii de pensionare, el fiind un terț în raport de acest demers judiciar.
Rezultă așadar că toate alegațiile referitoare la derularea și încetarea raportului de muncă sunt exterioare operațiunii de recalculare a deciziei de concediere și scapă controlului judiciar în cadrul acestui litigiu al cărui obiect bine precizat este în legătură cu anularea unor decizii de pensionare și nu în legătură cu anularea unor decizii de concediere, cererea de chemare în garanție care vizează raportul juridic conflictual din sfera dreptului muncii fiind soluționat anterior în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 717/09.06.2009 devenită irevocabilă prin decizia nr.50/26.01.2010 a Curții de Apel C..
Prin urmare acest raport juridic nu ar putea fi repus în discuție decât cu încălcarea puterii de lucru judecat atașată hotărârii judecătorești rămase irevocabilă, ceea ce ar contraveni principiilor care guvernează procesul civil, iar împrejurarea că angajatorul nu a dat nici un răspuns solicitărilor formulate de salariat prin cererea nr._ din 31.10.2007 putea face obiectul analizei în cadrul clarificării raportului juridic conflictual de dreptul muncii.
Iată deci că instanța nu a procedat superficial atunci când a dezlegat cererea de chemare în garanție prin respingerea acesteia ca nefondată, ci având în vedere tocmai elementele mai sus redate pe care le-a evidențiat în mod judicios în considerentele sentinței civile.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant R. A., domiciliat în C., ..3, ., apt.15, județul C., împotriva sentinței civile nr. 6036 din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C. și intimatul chemat în garanție S.C R. S. S.A., cu sediul în C., ..18, județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud.fond:V.T.
Red.dec.jud.M.A./05.07.2013
Tehnored.gref.MG/2ex/09.07.2013.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 146/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
