Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 119/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 1718/118/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.119/AS
Ședința publică din data de 11 martie 2013
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. A.
Judecător J. Z.
Grefier C. D.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă L. E.- cu domiciliul în C., .. 5, împotriva sentinței civile nr. 5974 din 09 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C.- cu sediul în C., ., C. NAȚIONALĂ DE PENSII- București, ., sector 2, M. FINANȚELOR PUBLICE- București, ., sector 5, M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE- București, . nr. 2-4, sector 1 și C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE- cu sediul în București, .. 249, . 3, având ca obiect contestație calcul CAS.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dară, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru ca recurenta reclamantă să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11.03.2013, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. _ la Tribunalul C. – Secția de contencios administrativ, astfel cum a fost modificată, reclamanta L. E., în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Pensii C., C. Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Finanțelor Publice, C. Națională de Pensii și M. M., Familiei și Protecției Sociale, a solicitat instanței restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate, rezultate din calcularea și reținerea procentului de 5,5% ce reprezintă contribuția de asigurări de sănătate, numai asupra venitului din pensie ce depășește suma de 740 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, se solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele reținute.
În motivarea cererii se arată că reclamanta a fost pensionată prin decizia de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă. Se învederează că, începând cu luna ianuarie 2011, contribuția lunară pentru asigurări sociale de sănătate s-a calculat potrivit art.259 alin 2 din legea nr.95/2006 modificat prin OUG nr.107/2010. Algoritmul de calcul al contribuției, respectiv de aplicare a cotei CASS prevăzute de lege a vizat întregul cuantum al pensiei, cu condiția ca aceasta să nu fie mai mare de 740 lei.
Reclamanta susține că această modalitate de calcul este greșită, ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale menționate, împrejurare care a determinat ca pensia de care beneficiază și al cărei cuantum depășește suma de 740 lei, să fie calculată prin aplicarea procentului de 5,5%, reprezentând cota CASS, raportat la cuantumul total al pensiei și nu doar pentru câtimea ce depășește suma de 740 lei.
În drept, a fost invocată Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr.107/2010.
Pârâții C. Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Finanțelor Publice, C. Națională de Pensii și M. M., Familiei și Protecției Sociale au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit prevederilor art.267 din legea nr.95/2006 casele județene de asigurări colectează contribuțiile persoanelor fizice, gestionează bugetul aprobat, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local.
Pârâta C. Județeană de Pensii C., legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise formulate în cauză a solicitat respingerea cererii, susținând că acțiunea a rămas fără obiect.
Prin încheierea din 21.06.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis excepția necompetenței funcționale și s-a înaintat cauza la Secția I a Tribunalului C. pentru repartizare la un complet specializat în materia conflictelor de muncă.
Cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.5974/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Națională de Asigurări de Sănătate, C. Națională de Pensii, Ministerul Finanțelor Publice și M. M., Familiei și Protecției Sociale; s-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii C. ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Conform art. 2. din OUG nr.17/2012:” Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către C. Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și cele aparținând sistemelor proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii.”
În consecință, persoana obligată la calcularea și reținerea procentului de 5,5% ce reprezintă contribuția de asigurări de sănătate, precum și la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate este C. Județeană de Pensii C..
Astfel, C. Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Finanțelor Publice, C. Națională de Pensii și M. M., Familiei și Protecției Sociale nu sunt părți ai raportului de drept material dedus judecatii, aceste instituții neputând fi obligate la restituirea unor sume, care nu au fost colectate de catre aceste instituții.
Pentru aceste considerente, se constată că nu poate fi justificată calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți, iar excepțiile puse în discuție vor fi admise și acțiunea urmează a fi respinsă, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului cauzei
Instanța va înlătura apărarea reclamantei, potrivit căreia contribuția de asigurări sociale de sănătate a fost reținută abuziv având în vedere că este beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, întrucât este eronată. În conformitate cu prevederile art. 213 alin. 1) lit. с) din Legea nr. 95/1996. persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul - lege nr. 118/1990 sunt scutite de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi.
Din analiza înscrisurilor depuse se constată că reclamanta, pe lângă veniturile realizate în baza Decretului - lege nr. 118/1990, realizează și venituri din pensie, pentru care trebuie să se rețină contribuția de asigurări sociale de sănătate.
După cum se poate observa din cupoanele de pensie depuse la dosar de reclamantă, contribuția de asigurări sociale de sănătate a fost reținută doar din veniturile realizate din pensie, nefiind calculată această contribuție și la veniturile realizate în baza legilor speciale, pentru aceste venituri reclamanta fiind scutită de plata contribuției.
Reclamanta este beneficiară unei pensii în cuantum mai mare de 740 lei.
După modificarea Legii 95/2006 prin OUG 107/2010, textul art. 259 alin.2 a devenit următorul: ”„Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.
Analizând logico-gramatical acest text de lege, trebuie observat că legiuitorul nu mai indică algoritmul de calcul al CASS prin raportare la diferența dintre pensia cuvenită și limita de 740 lei, ci se referă în mod generic la aplicarea cotei de 5,5% asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 lei. Prin urmare, procedând la calcularea procentului de 5,5%, reprezentând cota CASS, pârâta a interpretat textul de lege în sensul că toate aceste venituri, superioare plafonului fixat de lege, sunt supuse la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar nu doar partea din pensie care depășește cei 740 lei.
În același sens erau și dispozițiile OUG 117/2010, care la pct.99 prevăd modificarea art. 2969 Cod fiscal în sensul următor:„Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 și 5, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 de lei. Contribuția lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuție nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.
În consecință, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale aplicabile, precum și din analiza comparativă a textelor în vigoare după 01.01.2011 și a celor incidente până la această dată, pârâta C. Județeană de Pensii C. a apreciat că voința legiuitorului a fost ca pensiile ce depășesc plafonul de 740 lei să fie supuse cotei de contribuție la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 223 și nr.224 din 13 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, a constatat că dispozitiile care au format obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sunt constitutionale în masura în care se interpreteaza in sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei.
În considerentele acestor hotărâri, s-a reținut că prin decizii anterioare, Curtea a constatat ca principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contributiilor sa se faca in acelasi mod de catre toti contribuabilii, prin excluderea oricarui privilegiu sau oricarei discriminari, astfel încât la venituri egale contributia sa fie aceeași. Principiul mentionat presupune însă ca asezarea sarcinilor fiscale sa tina cont de capacitatea contributiva a contribuabililor, respectiv în așezarea obligațiilor fiscale să se tina seama de necesitatea protejarii păturilor sociale celor mai dezavantajate, luând in considerare elementele ce caracterizează situatia individuala si sarcinile sociale ale contribuabililor in cauza.
Curtea a reținut ca dispozitiile art. 259 alin. (2) din lege stabilesc ca pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei datoreaza o contributie de 5,5% aplicata asupra acestor venituri, dând de inteles ca aplicarea cotei de 5,5% se face numai pentru veniturile din pensii care depasesc 740 lei; teza a doua a textului criticat, prevăzând ca "prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei", creează o anumita ambiguitate la nivelul întregului alineat, aspect care a și determinat instituțiile statului, care aplică prevederile legii, să calculeze cota de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei.
De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, cele stabilite prin acestea urmează a se aplica de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanțele judecătorești vor aplica deciziile Curții Constituționale numai în cauzele pendinte la momentul publicării acestora, cauze în care dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus menționată, în această ultimă ipoteză deciziile pronunțate de Curtea Constituțională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă.
Așadar, raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate deja reținute până la data publicării deciziei Curții Constituționale constituie, din perspectiva deciziilor nr. 223 și nr. 224 din 13 martie 2012, facta praeterita și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestor decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.
În Monitorul Oficial al României a fost publicată la data de 18.05.2012 OUG nr.17/16.05.2012 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, care prevede în art.1 că:” Sumele reținute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra părții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, se restituie”. Prin acest act normativ au fost stabilite graficul și modalitatea de restituire a sumelor.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele:
C. Naționala de Pensii nu a formulat întâmpinare si nu a invocat vreo excepție.
Cu toate acestea, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei parate, sens în care consideră ca sunt incidente dispozițiile „art. 304 indice (1) pct. 4 si pct. 6 indice (3) Cod proc. civilă”. Pe cale de consecința solicită casarea hotărârii recurate.
In dispozitivul hotărârii recurate instanța, chiar daca a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice, totuși nu s-a pronunțat asupra cererii îndreptata împotriva acestui parat, sens in care, în opinia recurentei, sunt incidente dispozițiile art. 304 indice (1) pct. 7, 8 si 9 Cod proc. Civ.
Instanța, în considerentele hotărârii recurate menționează ca recurenta a invocat Legea nr. 95/2006 modificata prin OUG nr. 107/2010
Solicită instanței să aibă în vedere ca a invocat Legea nr. 95/2006 nemodificata. Mai mult, pe tot parcursul judecații a invocat nelegalitatea, atât a dispozițiilor OUG nr. 107/2010, cat si cele OUG nr. 117/2010, considerându-le un abuz:
Ordonanța de urgenta, este actul normativ care poate fi adoptat de Guvern in situații excepționale, conform dispozițiilor art. 114 din Constituție. Ordonanța de urgenta intra in vigoare numai după depunerea ei spre aprobare la Parlament. In speța, s-a realizat un abuz prin emiterea nejustificata a ordonatei de urgenta nr. 107/2010. Prin această practica Guvernul si-a acordat putere de legiferare pe domeniul care este în atributul de reglementare exclusiva a Parlamentului. Prin aceasta tactica puterea executivă se substituie puterii legislative, sporindu-si artificial puterea de reglementare. Ordonanțele de urgentă au putere de lege pentru perioada in care activează.
De asemenea, a învederat instanței ca propunerea legislativa privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, a fost respinsa de Comisii, iar la ședința Camerei Deputaților s-a dispus retrimiterea acesteia către Comisii.
Având in vedere acest aspect, consideră ca sunt incidente disp. art. 304 indice (1) pct. 8 Cod proc.civ.
În motivare, instanța a invocat Deciziile Curții Constituționale nr. 223 si nr. 224 din 13 martie 2012, reținând dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării in Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor.
Chiar daca aceste decizii „au putere numai pentru viitor", instanța a considerat ca sunt aplicabile si in dosarul cauzei. Cererea de chemare in judecata a fost înregistrata in data de 17.02.2012, deci înainte de 18 aprilie 2012, data la care acestea au fost publicate. Faptul ca dosarul a fost trimis secției civile pentru soluționare, nu modifica data înregistrării cererii de chemare in judecata.
Decizia nr. 223/2010 pronunțata de Curtea Constituțională se refera la dispozițiile art. I pct. 7 din OUG nr. 107/2010, iar Decizia nr. 224/2010 la dispozițiile art. :59 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din OUG nr. ¡07/2010.
Recurenta, pe tot parcursul judecații cauzei a invocat disp. art. 213 alin. (1) lit. c) si ale art. .57 din Legea nr. 95/2006 nemodificata.
Având in vedere ca instanța a interpretat greșit cererea, precum si faptul ca in motivarea hotărârii recurate a avut in vedere cu totul alte situații decât cea dedusa judecații, consideră ca sunt aplicabile disp. art. 304 indice (1) pct. 8 si 9 Cod proc. Civ.
Având in vedere aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate. In subsidiar, solicită modificarea in tot a sentinței civile nr. 5974/09.11.2012 pronunțata de Tribunalul Constanta, in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata si completata.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 304 indice (1) pct. 4, 6, 7, 8 si 9, art. 304 indice 1 si art. 312 indice (2) Cod roc. Civ., D-L nr. 118/1990, Legea nr. 95/2006 nemodificata.
Intimații Ministerul Finanțelor Publice și M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, sens în care au reiterat susținerile privind lipsa calității procesual pasive.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
§1. Cu privire la modul în care Tribunalul a soluționat cauza:
Mai întâi, se are în vedere că Tribunalul putea și trebuia să analizeze calitatea procesual pasivă a pârâților chiar dacă aceștia nu invocă această excepție, fiind vorba de o problemă de ordine publică.
În consecință, în mod corect s-a reținut lipsa calității procesual pasive a Casei Naționale de Pensii, întrucât instanța trebuie să verifice dacă între părțile litigiului există un raport juridic în care pârâtul este titularul unei obligații corelative dreptului a cărui realizare se cere.
În ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, se reține că potrivit art. 2812a Cod.pr.civ. (introdus de pct. 25 al art. I din Legea nr. 202/2010) îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812.
Se constată că, în realitate, pe calea recursului formulat, recurenta solicită completarea sentinței pronunțate de Tribunalul C., criticând omisiunea acestei instanțe de a se pronunța asupra cererii sale formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, cerere care nu poate fi formulată pe această cale.
Recurenta avea la dispoziție procedura completării hotărârii judecătorești pe care o poate exercita în condițiile și termenele prevăzute de art. 2812 Cod.pr.civ. .
Astfel cum a arătat în mai multe cauze Curtea Europeană a Drepturilor Omului, „dreptul de acces la o instanță nu este absolut. El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăși natura sa o reglementare din partea statului. În elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. Mai mult decât atât, ele nu se conciliază cu art. 6 § 1 decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat„(printre altele, F.E. împotriva Franței, Hotărârea din 30 octombrie 1998, Culegere de hotărâri și decizii 1998-VIII, p. 3.349, § 44, și Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, § 23, CEDO 2001-XII).
În concret, în prezenta cauză, prevederile art. 2812a Cod.pr.civ. nu prejudiciază pe reclamantă care avea alte căi legale la dispoziție. Înlăturarea posibilității de a solicita completarea hotărârii pe calea recursului fiind justificată de necesitatea eliminării suprapunerii unor mijloace procesuale de valorificare a drepturilor care poate crea incertitudine cu privire la mijlocul ce trebuie ales precum și pentru evitarea sesizării instanțelor de control judiciar cu soluționarea unor cereri care nu au legătură cu acest tip de control ci constituie cereri ce pot fi soluționate de instanțele de fond într-o manieră mai rapidă și mai eficientă în folosul părților prin înlăturarea unor omisiuni în soluționarea cauzei.
Pe de altă parte, admițând excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice soluția nu putea fi decât de respingere a acțiunii față de acest pârât. Această soluție se regăsește în minuta întocmită în dosar, rezultând că nu este vorba decât de o omisiune care poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art.281 Cod.pr.civ. iar nu pe calea recursului.
Chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (cauza Albina contra României, paragraful 33).
Așa cum a mai arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale implică în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (paragraful 30).
Așadar, prin prisma art. 6 din Convenție, instanța poate și trebuie să analizeze mai întâi pertinența motivelor invocate de părți și dacă le consideră pertinente să le analizeze în fond. Dacă constată însă că anumite motive nu sunt pertinente în cauză, analiza pertinenței acestora este suficientă și nu există nici o obligație pentru instanță de a analiza motive care a constatat că nu sunt pertinente cauzei.
Pe de altă parte, considerentele prezentei decizii vin să suplinească acolo unde este cazul argumentele soluției primei instanțe.
În plus, motivarea în sinteză sau omisiunea instanței de fond de a analiza unele argumente ale părților nu constituie o încălcare a dreptului la apărare de natură a afecta însăși dreptul de acces la o instanță sau dreptul la un proces echitabil garantate de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale întrucât în materie civilă nu este garantat accesul la un dublu grad de jurisdicție, iar recurenta reclamantă a avut posibilitatea să își prezinte în fața instanței de recurs susținerile iar aceste susțineri au fost analizate de instanța de recurs așa cum se va arăta în continuare, având în vedere caracterul devolutiv al recursului în această materie, impus de prevederile derogatorii ale art. 3041 Cod.pr.civ.. În acest mod, dreptul la un proces echitabil este realizat, reclamanta având posibilitatea de a-și expune argumentele în fața unei instanțe care în mod efectiv le-a analizat.
Astfel, în mai multe ocazii, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art.21 din Constituție, interpretate în spiritul pe care Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale îl conferă principiul liberului acces la justiție prin art.6 pct.1, exceptând situația cauzelor penale, nu prevede în mod explicit dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească dar nici implicit din aceste prevederi nu rezultă acest drept. Curtea Constituțională a invocat în sprijinul acestei soluții faptul că, pe de o parte, art.21 din Constituție nu prevede un asemenea drept, iar pe de altă parte că, potrivit prevederilor constituționale ale art.125 alin.(3) și art.128, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege căreia părțile interesate și M. Public trebuie să i se supună în exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești (Decizia nr.73 din 4 iunie 1996). În același sens, Curtea Constituțională a mai arătat că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate căile de atac și instanțele judecătorești prevăzute în Constituție. (Decizia nr.66 din 14 aprilie 1997).
Aceste soluții de principiu se mențin în referire la textele constituționale corespunzătoare, care au primit o nouă numerotare după modificarea și republicarea acesteia.
Ca urmare, aceste motive de recurs nu sunt întemeiate.
§2. Cu privire la fondul cauzei:
Pe de o parte, în cauză se pune problema dacă recurenta era sau nu scutită de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.
Într-adevăr, textul art. 213 al.1 lit.c) din Legea nr. 95/2006, invocat de reclamantă în cererea introductivă, stabilea anterior beneficiul scutirii de plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de sănătate pentru persoanele care nu realizau alte venituri decât veniturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și venituri din pensii.
Dar, prin OUG nr.107/2010, acest text legal s-a modificat astfel încât din categoria veniturilor care nu înlătură beneficiul scutirii de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate a fost înlăturat venitul din pensie, legea menținând acest beneficiu numai pentru persoanele care realizează venituri exclusiv din indemnizația stabilită de Legea nr. 309/2002.
Astfel, potrivit art. 213 litera c) din Legea nr. 95/2006 modificata prin OUG nr. 170/2008 și OUG nr. 107/2010 se arată ca beneficiază de asigurare, fără plata contribuției, persoanele care beneficiază de drepturi stabilite de DL 118/1990, (persoanele persecutate politic) dacă nu realizează alte venituri decât cele acordate în baza legii.
Persoanele care au și alte venituri, inclusiv venituri din pensii, pierd acest beneficiu al scutirii de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
În această privință, trebuie avut în vedere că în considerentele deciziei nr. 750 din 26 octombrie 2006, Curtea Constituțională a arătat că „scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu este un drept constituțional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situații obiective sau subiective, este lăsată la opțiunea liberă a legiuitorului”.
De asemenea, în considerentele deciziei nr. 934 din 14 decembrie 2006, Curtea Constituțională a arătat că „obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității; astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate”.
În Decizia nr.255 din 24 februarie 2009 Curtea Constituțională a arătat din nou că „scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu este un drept constituțional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situații obiective și raționale, este lăsată la opțiunea legiuitorului”.
Prin urmare, intră în marja de apreciere a legiuitorului de a stabili care categorii de persoane sunt scutite de la plata contribuției de asigurări sociale și condițiile în care are loc o astfel de scutire, prin stabilirea regulilor corespunzătoare, cum este cazul de față.
Ca urmare, reclamanta datora contribuția de asigurări sociale de sănătate întrucât realiza și venituri din pensie (asupra cărora de altfel s-a calculat această contribuție).
Pe de altă parte, se pune problema modului de calcul a acestei contribuții.
Potrivit pct.7 din OUG 107/2010, alineatul (2) al articolului 259 din Legea nr.95/2006, s-a modificat astfel: "Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”.
Anterior acestei modificări acest text legal stabilea în mod expres că „Pentru pensionari contribuția datorata de aceștia se aplica numai la veniturile din pensiile care depășesc limita supusa impozitului pe venit, se calculează pentru diferența intre cuantumul pensiei si aceasta limita si se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”.
Prin Deciziile nr. 223 și 224 din 13 martie 2012 pronunțate de Curtea Constituțională s-a constatat că „dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, care au format obiectul excepției de neconstituționalitate […] sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei”.
Având în vedere aceste decizii și în considerarea dispozițiilor art. 147 din Constituție, care impun Parlamentului sau Guvernului, după caz, un termen de 45 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor Curții Constituționale să pună de acord prevederile legale cu textele constituționale, a fost adoptată OUG nr. 15/2012.
Prin art.I s-a modificat articolul 2969 alineatul (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, urmând a avea următorul cuprins:
"Pentru persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei, prevăzute la art. 2933 lit. f) pct. 4 si 5, baza lunara de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care depășește nivelul de 740 lei”.
În conformitate cu art. III din același act normativ, prevederile art. I se aplica începând cu veniturile din pensii aferente lunii mai 2012.
Ca urmare, se constată că începând cu luna mai 2012 nu mai operează o reținere a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii ce depășesc 740 de lei, la data pronunțării cererea privind obligarea pârâtei de a nu mai proceda la această reținere în viitor rămânând fără obiect.
Pe de altă parte, tot ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziilor nr. 223 și 224 din 13 martie 2012, s-a adoptat OUG nr.17/2012 privind stabilirea unor masuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate (publicată în M.Of. nr.336/18.05.2012), astfel cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ.
Potrivit art. 1 din acest act normativ, sumele reținute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra parții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, se restituie astfel:
a) pentru sumele reținute în perioada ianuarie-martie 2011, restituirea se realizează în tranșe lunare egale în perioada iunie-august 2012;
b) pentru sumele reținute în perioada aprilie 2011-aprilie 2012, restituirea se realizează până la data de 31 decembrie 2013, urmând ca până la data de 25 august 2012, Guvernul să aprobe prin hotărâre graficul și modalitatea de restituire a acestor sumelor.
Prin HG nr.850/2012 s-a stabilit acest grafic de restituire.
În conformitate cu art.2 din același act normativ, restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către C. Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și cele aparținând sistemelor proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii. Plata către titularii drepturilor de pensii a sumelor care se restituie se efectuează împreuna cu drepturile de pensii aferente fiecărei luni.
Acest text legal justifică în cauză calitatea procesual pasivă a pârâtei C. Județeană de Pensii C. și, pe de altă parte, exclude calitatea procesual pasivă a celorlalți pârâți astfel cum corect a reținut și Tribunalul.
Așadar, prin acest act normativ, Statul Român a recunoscut obligația sa de a restitui sumele încasate de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra parții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, hotărând ca expresie a voinței suverane să restituie aceste sume după o anumită procedură, etapizat, prin intermediul caselor de pensii.
Tot din expunerea de motive a OUG nr. 17/2012 rezultă că adoptarea acestui act normativ a fost determinată și de împrejurarea că un număr mare de pensionari s-au adresat instanțelor de judecata solicitând restituirea sumelor reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, blocând activitatea acestor, rezultând cu evidență că Statul a urmărit în acest mod să stingă litigiile astfel generate prin recunoașterea pretențiilor reclamanților și restituirea sumelor reținute din pensie în urma interpretării considerate contrară Constituției de Curtea Constituțională a prevederilor legale incidente.
Curtea nu poate ignora acest cadru legislativ și împrejurarea că acesta stabilește o eșalonare a restituirii sumelor plătite în plus de beneficiarii de pensie de asigurări sociale.
Ca urmare, față de situația particulară a evoluției cadrului legislativ în mod corect Tribunalul a respins acțiunea, urmând ca restituirea sumelor încasate în plus de pârâtă cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate corespunzător parții din pensie care depășea nivelul de 740 lei începând cu 01.01.2011 să se realizeze în temeiul OUG nr. 17/2012 și potrivit eșalonării stabilite de acest act normativ. Reclamanta nu a invocat de altfel împrejurarea că pârâta nu ar fi respectat acest act normativ.
De aceea, indiferent de efectele produse în cauză de deciziile nr.223 și 224 din 2010 pronunțate de Curtea Constituțională, actul normativ care reglementează restituirea acestor sume, ulterior deciziilor Curții Constituționale, este OUG nr. 17/2012.
De altfel, în legătură cu eșalonarea plății unor sume datorate de către stat, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri, stabilind că nu contravine Constituției nici eșalonarea pe o perioadă mai mare decât cea stabilită de 17/2012 a plății unor obligații stabilite chiar prin hotărâri judecătorești irevocabile ceea ce nu este cazul de față (de ex. prin Decizia nr.188/2010 sau Decizia nr.815/2012 și deciziile citate în cuprinsul său).
În ceea ce privește plata dobânzii legale pentru sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale până la restituirea acestora potrivit graficului de eșalonare stabilit, se constată că nici această cerere nu este întemeiată.
Astfel, trebuie avut în vedere că restituirea sumelor reținute se face potrivit unui act normativ special prin care Statul și-a asumat o obligație de plată față de toți asigurații cărora li s-au reținut aceste sume iar nu numai față de cei față de care ar fi produs efecte Deciziile pronunțată de Curtea Constituțională la care s-a făcut referire potrivit Deciziei nr.319 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea Constituțională (publicată în Monitorul Oficial nr.274 din 25.04.2012), nefiind vorba de o obligație stabilită potrivit dreptului comun. În aceste condiții, plata sumelor se face în condițiile stabilite în mod expres de OUG nr.17/2012 care nu prevede plata dobânzii legale. În acest sens este relevant că în alte cazuri de eșalonare a plății unor sume datorate de către stat, s-a prevăzut în mod expres și o formă de compensare pentru devalorizarea monedei naționale respectiv actualizarea cu rata inflației cum ar fi în cazul OUG nr.71/2009. În acest sens, rezultă că legiuitorul a avut în vedere în aceste cazuri intervalul de timp stabilit pentru eșalonarea plății care în cazul OUG nr.71/2009 este unul semnificativ mai mare în timp ce în cazul eșalonării plății potrivit OUG nr.17/2012 perioada de eșalonare este una mai redusă.
Susținerile recurentei privind neconstituționalitatea unor acte normative cu putere de lege (OUG nr.107/2010 și OUG nr.117/2010) nu pot fi primite întrucât nu intră în competența instanței.
Trebuie avut în vedere că, în considerentele Deciziei nr. 838/27.05.2009 pronunțată de Curtea Constituțională (publicată în Monitorul Oficial nr.461 din 03.07.2009), s-a stabilit că „potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională. Prin urmare, nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în vigoare”.
Trebuie avut în vedere că prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/17.01.1995 s-a stabilit că „puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluția este aceeași și pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale”.
Ca urmare, instanța nu poate avea în vedere motive care se referă la existența unei încălcări a prevederilor Constituției în adoptarea unor acte normative cu putere de lege în sensul că nu poate verifica constituționalitatea acestora.
De altfel, așa cum s-a arătat, Curtea Constituțională a analizat actele normative respective, instanța fiind obligată să respecte cele stabilite în deciziile pronunțate cu ocazia controlului de constituționalitate.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta reclamantă L. E.- cu domiciliul în C., .. 5, împotriva sentinței civile nr. 5974 din 09 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C.- cu sediul în C., ., C. NAȚIONALĂ DE PENSII- București, ., sector 2, M. FINANȚELOR PUBLICE- București, ., sector 5, M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE- București, . nr. 2-4, sector 1 și C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE- cu sediul în București, .. 249, . 3, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.03.2013.
Președinte, R. A. | Judecător, M. A. | Judecător, J. Z. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: R.I.S.
redactat jud. A. R. 11.04.2013
Tehnored. Decizie gref.C.D./17.04.2013
2 ex.
| ← Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 557/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Încheierea nr. 11/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
