Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1023/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 14933/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1023/CM/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,CFR MARFA S.A. cu sediul în C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1653/29.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat U. A. M., domiciliat în C., .. 17A, ., . obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic P. A. în reprezentarea intereselor recurentei-pârâte, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că faptul că recursul este declarat în termen legal și motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegația de reprezentare și procura judiciară autentificată sub nr. 475/07.03.2013, învederând instanței că nu are alte cereri de formulat.
Apreciind cauza în stare de judecată, Curtea, în acord cu prevederile art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentei pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepțiilor invocate, iar pe fond, respingerea în tot a acțiunii introductive, ca nefondată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul Uta A. M. a chemat în judecată S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea la plata următoarelor drepturi: prima de Paști/2010-2011, prima de C. pentru 2010; prima de Ziua Feroviarului pentru 2010 și 2011; salariul suplimentar pentru 2009-2011 și c/val. tichete de masa aferente perioadei aprilie_11, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii și dobanda legala.
Pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocand tototdata si excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată în temeiul disp.art.268 alin 1 lit.e din Codul muncii și pentru o parte din pretenții prescripția dreptului la acțiune întemeiată pe art. 268 alin.1 litera c) Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1653/29.03.2013, Tribunalul C. a respins excepția prescriptiei dreptului la acțiune întemeiată pe disp. art. 268 alin.1 litera e) Codul muncii; a admis excepția prescriptiei dreptului la acțiune întemeiată pe art. 268 alin. 1 litera c) Codul muncii și a respins ca prescrise pretentiile aferente perioadei aprilie 2009 – decembrie 2009.
A admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata drepturilor de natură salarială, reprezentând salariul suplimentar/2009-2010, prima de Ziua feroviarului/2010, Prima de Paste/2010, Prima de C./2009-2010 și și c/val tichete masa aferente perioadei 01.01._11 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-au respins restul ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
- Excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 litera e) Codul muncii s-a respins cu motivarea ca obiectul cererii il constituie plata unor drepturi salariale pentru care termenul de formulare a actiunii este reglementat de art. 268 alin.1 litera c) din Codul muncii și anume în termen de 3 ani.
- S-a admis excepția prescriptiei dreptului la acțiune întemeiată pe art. 268 alin.1 litera c) din Codul muncii cu referire la perioada anterioara datei de 01.04.2009 întrucât s-a depasit termenul de 3 ani calculat în raport de data formularii actiunii.
- Pe fondul cauzei s-a apreciat ca cererea este întemeiată în parte deoarece salariul suplimentar 2009-2010, Prima pentru Ziua feroviarului/2010, Prima de Paste/2010, Prima de C./2009-2010 trebuiau achitate având în vedere disp. din CCM la nivel de societate și cele din CCM la nivel de grup de unitati, dispoziții obligatorii pentru părțile contractante și de la care societatea nu se poate sustrage invocand lipsa disponibilitatilor financiare.
- Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei neprescrise, instanța de fond a analizat disp. art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, potrivit cu care începând cu data de 01.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Pentru anul 2009-2010 a fost înregistrat la M.M.F.P.S. contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sub nr. 2572/2009, însă în perioada respectivă era aplicabil si contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități transport feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin Actul adițional nr.370/20.06.2008 până în anul 2010.
S. pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.
Dispoziții similare s-au regăsit și în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în perioada 2009-2010, după cum a recunoscut pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar.
S-a apreciat astfel, ca cererea este întemeiată în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă pentru perioada 01.01._11.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâta SNTFM- CFR Marfa SA care a formulat următoarele critici:
Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, dar cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii.
Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura pricinii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Conform art. 3041 Cod procedură civilă, solicită instanței de recurs să examineze cauza sub toate aspectele, fără a se limita la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Cum prevederile contractuale din CCM la nivel de unitate au putere de lege, producând efecte juridice pentru toți salariații CFR Marfă, iar contractul colectiv legal și valabil încheiat la nivel de unitate are caracterul unei norme speciale în raport cu contractele colective încheiate la nivel superior, ținând cont și de abrogarea expresă a dispozițiilor art. 238–247 Codul muncii, prin Legea nr. 40/2011, concluzionează următoarele:
În temeiul art. 40 alin. 2 Codul muncii, raportat la art. 243 Codul muncii, art. 155 Codul muncii și art. 41 alin. 5 din Constituție, ce statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv aplicabil și contractele individuale de muncă, apreciază că în mod eronat, vădit nelegal pârâta a fost obligată să achite drepturi bănești ce nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, normă specială aplicabilă în raporturile de muncă între angajatorul CFR Marfă și salariatul reclamant.
În acest context, urmează să se reanalizeze probele administrate, urmând să se constate valabilitatea contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate, modificarea legală a acestor contracte prin acte adiționale înregistrate la ministerul muncii, conform legii și prevederilor contractelor colective de muncă ce au reglementat raporturile de muncă în perioada interesată.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și în soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. „e” Codul muncii, referitor la capetele de cerere privind executarea retroactivă a unor clauze prevăzute în contractul colectiv de muncă și acordarea retroactivă a unor drepturi bănești stipulate în contractele colective de muncă încheiate la nivel de angajator.
În mod nelegal, raportându-se la obiectul acțiunii, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. „c” Codul muncii, potrivit cărora cerințele în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă consta printre altele fie în plata unor drepturi salariale neacordate.
Solicită sprijinul instanței de control judiciar în interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale, raportat la obiectul pricinii.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. „e” din Codul muncii, cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește anii 2009 și 2010, urmează să se interpreteze prevederile contractului colectiv de muncă 2009/2010, notele de negociere, procesele-verbale încheiate anterior încheierii CCM 2009, actul adițional la CCM 2009/2010, înregistrat la Direcția de Muncă București sub nr. 1713/21.04.2010, potrivit cărora părțile dialogului social au stabilit de comun acord cu reprezentanții salariaților– federațiile sindicale semnatare, ca prevederile art. 64 alin. 1 și 2 să nu se aplice în anii 2009 și 2010.
Conform actului adițional la CCM 2009/2010 înregistrat la Direcția de Muncă București sub nr. 1713/21.04.2010, se prevede modificarea art. 30, 64 alin. 1 și 2 și art. 74 ce reglementa acordarea salariului suplimentar, ajutorului material de Paști și C. și Prima de Ziua Feroviarului, tichete de masă, în sensul că prevederile art. 30, 64 alin. 1 și 2 și art. 74 să nu se aplice în anul 2010. Având în vedere înțelegerea părților semnatare consemnată în contractul colectiv de muncă 2009/2010 și actul adițional la CCM, solicită să se rețină că voința părților semnatare a CCM a fost de a nu se aplica prevederile art. 64 în anul 2009, precum și art. 30, art. 64 și art. 74 în anul 2010 și deci, a nu se acorda premierele de Paști, C. și Ziua Feroviarului, salariul suplimentar, tichete de masă. Având în vedere voința părților dialogului social, astfel cum rezultă din redactarea CCM 2009 și a actului adițional nr. 1713/2010, solicită să se constate că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii contractuale a angajatorului, întrucât convenția încheiată de părți prezentată nu prevede acordul niciuneia din părțile semnatare a CCM la aplicarea art. 64 din CCM, această obligație nefiind asumată de angajator pentru anii 2009 și 2010.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificând sentința recurată, să se respingă, ca nefondate, toate capetele de cerere,având în vedere prevederile CCM 2009/2010 la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1713/21.04.2010, în care părțile au stabilit ca ajutorul material de P., C. și Prima de Ziua Feroviarului nu se acordă pentru anul 2010.
Solicita de asemenea, sa se dispuna intoarcerea executarii având în vedere ca s-a formulat cerere de executare.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul declarat de recurenta pârâta SNTFM- CFR Marfa SA este fondat pentru următoarele considerente:
- În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată ca în cauza de față s-a invocat încălcarea de către angajator a clauzelor din CCM care privesc plata unor drepturi salariale datorate cu ocazia unor evenimente cum sunt cele de Paste, C., de Ziua feroviarului sau plata salariului suplimentar astfel ca, în mod corect prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e) Codul muncii deoarece pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii potrivit cu care „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Recurenta pârâta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă,cererea este formulată în termenul de prescripție.
Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe disp. art. 283 lit. e) Codul muncii nu este întemeiată iar din acest punct de vedere recursul pârâtei este nefondat.
- Este nefondată și critica privind greșită aplicare a dispozițiilor din Contractele colective de munca având în vedere următoarele aspecte:
Din actele depuse la dosar reiese că la nivelul grupului de unități din transportul feroviar s-a încheiat contractul colectiv de muncă pentru anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede la art. 71:
“ În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paste și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare…
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare”
Acest contract și-a produs efectele pentru anii 2006-2008, însă prin actul adițional înregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului până la 31 ianuarie 2011.
Prin urmare, pentru anul 2009, izvorul normativ al pretențiilor reclamantei îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unități.
Contractul încheiat la nivel de grup de unități era aplicabil unității pârâte în anul 2009 deoarece aceasta este semnatară a acestui contract – conform anexei 4 punct 3 la acesta, astfel ca executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c) din Codul Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă.
Nu se poate reține susținerea pârâtei în sensul că prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept și nu o obligație, deoarece prevederile contractului sunt ferme, în acest sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariaților o premiere al cărui cuantum va fi stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”.
De asemenea faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administrație al societății de acordare a acestui drept nu poate fi interpretat în sensul solicitat de pârâtă, ca inexistența dreptului, deoarece existența lui rezultă din clauza contractuală în discuție, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestuia și nicidecum acordarea sau neacordarea lui.
Va fi înlăturată și apărarea conform căreia, aceste drepturi nu s-au acordat în anul 2009 deoarece așa s-a stabilit prin acordul încheiat între Sindicat și Patronat, întrucât aceasta înțelegere nu a îmbrăcat forma unui act adițional care să fie înregistrat la Ministerul Muncii, astfel că orice astfel de „acord” prin care părțile au stabilit „suspendarea” sau „neaplicarea” art. 64 din CCM este lipsit de relevanță.
Așadar sunt datorate sumele pretinse cu titlu de Prima de Paste/2010 și Prima de C./2009.
- În ceea ce privește capatul de cerere referitoare la plata salariului suplimentar/2009, criticile sunt de asemenea nefondate.
Potrivit art.32 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate și art. 30 din CCM la nivel de grup de unitati, din transportul feroviar 2006-2009, salariații vor beneficia pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit art.236 alin.4 din codul muncii „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Așadar, acordarea salariului suplimentar este obligatorie, nu este lasata la latitudinea angajatorului iar situatia economică precară pe care o invoca recurenta, nu face inaplicabila dispozitia din CCM pe care părțile semnatare au agreato în deplina cunostinta de cauza.
Potrivit Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si a dispozițiilor art.243 al.1 lit.b din Codul Muncii, contractul colectiv de munca la nivel de ramură are calitatea de izvor de drept, impunându-se parților ca si legea, astfel ca executarea obligațiilor care rezulta din acesta este prevăzută sub sancțiunea atragerii răspunderii părții care se face vinovata de neîndeplinirea acestuia.
În acest sens, prin art.40 alin.2 din Codul Muncii, raportat la art.243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr.130/1996, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constitutie, se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractelor individuale de munca, existența sau inexistența resurselor financiare neputând avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.
Apărările recurentei referitoare la incidența H.G. nr.142/2005 și H.G. nr.50/2006, prin care s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați, plafonarea fondului de salarii și numărului mediu de personal, fapt ce îi împiedică să efectueze alte plăți în afara celor aprobate, sunt lipsite de substanță întrucât la data adoptării contractelor colective de muncă incidente în cauză, aceste acte normative erau în vigoare și totuși contractele s-au negociat în sensul acordării primelor.
- În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata salariului suplimentar/2010, Prima de C./2010 și Prima de ziua feroviarului /2010 Curtea constată ca aceasta este nefondată, astfel ca sub acest aspect recursul formulat de SNTFM- CFR Marfa SA este intemeiat.
Astfel, prin actul aditional nr.1713/21.04.2010, părțile semnatare ale CCM la nivel de unitate au stabilit ca prevederile din CCM referitoare la aceste drepturi, nu se aplica în anul 2010 ceea ce înseamnă ca după data înregistrării acestui act aditional, cererea pentru acordarea drepturilor stabilite inițial este lipsita de temei legal.
- Criticile referitoare la c/val tichetelor de masa, sunt în parte intemeiate.
Recurenta pârâta arată ca pentru perioada indicata nu a fost prevăzuta alocația bugetară și în acest condiții nu poate fi obligata la plata tichetelor de masa deoarece Legea nr. 142/1998 nu prevede acordarea tichetelor de masa ca pe o obligație ci numai în condițiile îndeplinirii criteriilor prevăzute de art. 1 alin.2.
O astfel de aparare nu poate fi primita deoarece în CCM la nivel de unitate, s-a negociat de către părțile semnatare și că salariații beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, părțile stabilind și modalitatea de acordare a acestor tichete.
Aceste prevederi contractuale, după încheierea si . a se executa, având putere de lege între părțile contractante.
Pe de alta parte, în aceasta perioada era în vigoare și CCM la nivel de grup de unități care prevedea la art.81 ca angajații au dreptul al un tichet de masa pentru fiecare zi lucrătoare din luna în condițiile legislației în vigoare.
Aceste contracte constituie legea părților în condițiile art. 236 alin.4 Codul muncii și sunt aplicabile tuturor salariaților ai căror angajatori fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Din moment ce părțile semnatare ale acestor contracte nu au înțeles sa condiționeze achitarea acestor drepturi de îndeplinirea altor criterii, nici recurenta nu se poate prevala de ele.
Însă începând cu data de 21.04.2010, prin acordul părților s-a sistat acordarea acestui drept prin act adițional nr. 1713/21.04.2010, dispunându-se modificarea art. 74 din CCM la nivel de unitate pe anii 2009/2010 în sensul că, ,, drepturile decurgând din aplicarea acestui articol ( tichete de masă) nu se aplică pentru anul 2010.
Prin urmare, după 21 aprilie 2010 cererea pentru plata c/val. tichetelor de masa nu mai are temei legal astfel ca urmează a fi admis recursul pârâtei și respinsă cererea pentru plata c/val tichetelor de masa aferente perioadei 22.04._10 mentinandu-se obligația pentru restul perioadei mentionata în dispozitivul sentinței atacate inclusiv pentru luna ianuarie 2011 intrucât contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități – semnat și de recurenta, a fost prelungit până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va fi admis recursul pârâtei și va fi modificata sentința recurată în sensul respingerii capatului de cerere care privește obligarea pârâtei la plata c/val salariului suplimentar aferent anului 2010, primei pentru Ziua feroviarului aferenta anului 2010, Primei de C. pentru 2010, precum și a tichetelor de masa aferente perioadei 22.04._10, fiind mentinute restul dispozitiilor sentinței atacate.
- În ceea ce privește cererea de intoarcere a executarii, Curtea nu poate dispune în lipsa unor dovezi certe din care sa rezulte ca s-a executat în totalitate sentința recurata cu atat mai mult cu cat suma asupra careia poarta titlul executoriu trebuie calculata de recurenta sau de un executor în cadrul executarii silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,CFR MARFA S.A. cu sediul în C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1653/29.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimat U. A. M., domiciliat în C., .. 17A, ., .> Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondate pretențiile privind salariul suplimentar pentru anul 2010, prima pentru Ziua Feroviarului din anul 2010, ajutorul material pentru C. din anul 2010 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 22.04._10.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2013.
Președinte, J. Z. | Judecător, R. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. B. |
Tehnoredactare decizie, jud. M. Badulescu/05.12.2013
Judecător prima instanță:R.I. S.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 555/2013. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 192/2013.... → |
|---|
