Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 192/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 14369/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.192/CM
Ședința publică din data de 12 martie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte – M. B.
Judecător – J. Z.
Judecător – M. A.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți C. L. MEDGIDIA și P. M. MEDGIDIA, ambii cu sediul în municipiul Medgidia, ., județ C., împotriva sentinței civile nr.5081/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M. domiciliată în . Satu Nou, ., județ C., intimații pârâți: I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ..11, județ C.,ȘCOALA CU C. I-VIII S. HARET MEDGIDIA cu sediul în Medgidia, ..44, județ C. și intimații chemați în garanție: M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, ..28-30, sector 1 și M. FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., . nr.18, județ C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut in ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.88 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată învederează următoarele:
- intimatul chemat în garanție M. Educației, Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) a depus întâmpinare la data de 25 februarie 2013, comunicată și recurenților pârâți la data de 25.02.2013;
- recurenții pârâți și intimatul chemat în garanție M. Educației, Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) au solicitat judecata recursului în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamanta A. M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I–VIII S. Haret Medgidia, P. municipiului Medgidia, C. L. Medgidia și I. Școlar Județean C. să se dispună obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 pentru perioada 1.10.2008–31.08.2009 actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost încadrată ca personal didactic la Școala cu clasele I–VIII S. Haret Medgidia. La 30 ianuarie 2008 s-a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie–31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Legea de aprobare a O.G. nr. 15/2008 a făcut obiectul controlului de constituționalitate înainte de promulgare, iar prin Decizia nr. 1093/15.10.2008 s-a constatat că legea este constituțională. Cu toate acestea aplicarea Legii nr. 221/2008 a fost blocată prin promovarea mai întâi a O.U.G. nr. 136/2008 care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1221/2008 a Curții Constituționale și apoi prin O.U.G. nr. 15/2008 declarată la rândul ei neconstituțională prin Decizia nr. 984/2009 a Curții Constituționale.
Prin întâmpinarea înregistrată la 29.11.2011, pârâții P. municipiului Medgidia și C. L. Medgidia au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, arătând că numai unitatea de învățământ are această calitate. De asemenea, au chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. C..
S-a reținut din interpretarea acestui act procesual că singurii chemați în garanție sunt M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, precum și Ministerul Finanțelor Publice, aceeași persoană neputând constitui în același timp două părți, indiferent cine o reprezintă.
Prin întâmpinarea înregistrată la 12.12.2011, pârâtul I. Școlar Județean C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are atribuții în legătură cu bugetele unităților de învățământ.
Prin întâmpinarea înregistrată la 17.01.2012, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are atribuții de modificare a bugetului de stat.
Prin întâmpinarea înregistrată la 2.02.2012, pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este ordonator de credite pentru plata drepturilor salariale.
La termenul din 5.06.2012, instanța, în altă compunere, a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar adeverința privind calitatea de salariat.
Prin sentința civilă nr. 5081/8.10.2012 pronunțată de Tribunalul C., s-a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar Județean C. și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Medgidia și P. municipiului Medgidia.
S-a admis cererea formulată de reclamanta A. M., în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I–VIII S. Haret Medgidia, C. L. Medgidia și P. municipiului Medgidia.
Au fost obligați pârâții Școala cu clasele I–VIII S. Haret Medgidia, C. L. Medgidia și P. municipiului Medgidia să calculeze reclamantei drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.10.2008–31.08.2009, corespunzător perioadei efectiv lucrată în unitatea de învățământ, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C..
S-a respins cererea de chemare în garanție ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă întrucât, potrivit art. 2512 alin. 1 Cod civil, prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, iar potrivit alin. 2 organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. Aceste prevederi vizează atribuțiile instanței și deci constituie dispoziții de procedură, caz în care sunt aplicabile tuturor proceselor începute după data intrării în vigoare a Codului civil, respectiv 1.10.2011.
Soluționând în continuare cu prioritate excepțiile invocate de părți în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului Medgidia și C. L. Medgidia este neîntemeiată și a respins-o.
Astfel, potrivit O.U.G. nr. 32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza H.G. nr. 538/2001, dată în aplicarea O.U.G. nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din H.G. nr. 538/2001 și O.U.G. nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ-teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din veniturile bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ-teritoriale sunt repartizate de consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții consiliul local și Primar.
Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, sub imperiul căreia ar urma să se facă plata sumelor solicitate prin prezenta cerere datorită faptului că se află în discuție procedura administrativă de alocare a resurselor necesare acoperirii unor cheltuieli de personal, ceea ce este posibil potrivit procedurii în vigoare la data respectivă, „finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile”.
Prin urmare, deși pârâții P. municipiului Medgidia și C. L. Medgidia nu au calitatea de angajatori ai reclamantei, au atribuții de gestionare a bugetului local prin care se constituie la nivelul unității de învățământ fondurile necesare plății drepturilor salariale și implicit au misiunea de a asigura fondurile necesare plății, având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă ca nefondată.
În raport cu dispozițiile legale mai sus citate, precum și cu atribuțiile sale legale prevăzute de art. 95 din Legea nr. 1/2011, precum și de limitele prevăzute de art. 103 alin. 5 în sensul unei atribuții doar de asistență tehnică cu ocazia finanțării de bază, I. Școlar Județean C. nu are atribuții în domeniul constituirii și alocării resurselor bugetare necesare plății salariilor personalului din învățământ, motiv pentru care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecință, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului I. Școlar Județean C. a fost admisă, cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Analizând probele administrate, instanța de fond a reținut că prin art. 1 alin. 1 lit. „b” și „c” din O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat–cu modificări–prin Legea nr. 221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie–31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.
Prin Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a statuat asupra neconcordanței O.U.G. nr. 136/2008 cu dispozițiile legii fundamentale.
În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestui act normativ s-a reținut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ. Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență adoptată de executiv încalcă dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1, art. 41, art. 47 alin. 1, art. 115 alin. 4 și 6 din Legea fundamentală.
Ulterior, Guvernul a emis O.U.G. nr. 151/2008, care are aceeași finalitate cu cea a ordonanței de urgență ce fusese declarată neconstituțională – O.U.G. nr. 136/2008, consacrând prin art. I pct. 2 și 3 o reducere substanțială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ, în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Pentru identitate de rațiune și în considerarea argumentației cu soluția dispusă prin Decizia nr. 1221/2008, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 842/2009, a constatat neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 15/2008.
Cum modificările aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 15/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art. 31 alin. 3, teza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare (O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009), nu pot produce efecte.
Constatarea prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr. 15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, nu poate avea ca finalitate decât recunoașterea îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin O.G. nr. 15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.
O asemenea abordare este în acord cu prevederile constituționale consacrate de art. 1 alin. 5, potrivit cu care „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Mai mult, prin decizia dată în recurs în interesul Legii nr. 3/4.04.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 15/2008 și 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferențele drepturilor salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31.12.2009”.
Potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, de natură a antrena răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
În temeiul normelor și principiilor civile contractuale, este consacrată obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul (art. 169 alin. 1 Codul muncii).
Prin art. 8 din Codul muncii se dispune că „relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acțiuni intempestive, potrivnice caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.
Or, nesocotirea drepturilor salariale recunoscute de lege – chiar în contextul în care ea provine din partea puterii executive, este de natură a aduce prejudicii personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentat în cauză de reclamantă, cu consecința antrenării răspunderii civile contractuale.
Pentru considerentele expuse, pârâții Școala cu clasele I–VIII S. Haret Medgidia, C. L. Medgidia și P. municipiului Medgidia au fost obligați la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 și la plata către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 1.10.2008–31.12.2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, soluționând cu prioritate excepțiile invocate de părți potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a constatat că potrivit art. 101 din Legea nr. 1/2011, statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum și pentru elevii din învățământul postliceal special de stat. Finanțarea de bază se face în limitele costului standard per elev/preșcolar, conform metodologiei elaborate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Prin urmare, raportat și la atribuțiile expres prevăzute ale ministerului la art. 94 din lege, între care nu se află finanțarea cheltuielilor de personal, ci doar a celor privind manualele școlare, precum și la prevederea expresă din art. 103 alin. 5 în sensul că finanțarea se face prin legea bugetului de stat, deci nu printr-un act al ministerului, rezultă că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, s-au avut în vedere prevederile art. 60 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Din textul de lege citat rezultă că cererea de chemare în garanție este o formă de participare a terților într-o judecată pendinte, prin care oricare dintre părți are posibilitatea de a solicita introducerea unor persoane ce ar avea o obligație de garanței sau despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul. Din chiar textul legal citat, reiese că instituția în discuție presupune, ca situație premisă, existența unei obligații de garanție sau de despăgubire. Această obligație de despăgubire trebuie însă să rezulte dintr-un raport juridic concret, prin care cel chemat în garanție să fie îndatorat către cel care introduce cererea, să dea, să facă, să nu facă ceva, sarcină pe care nu a îndeplinit-o astfel încât intervine obligația de dezdăunare.
Or, în cauză, chiar în măsura în care pârâții ar fi obligați la plata sumelor de bani ei nu se pot întoarce împotriva Ministerului Finanțelor Publice, acesta neavând calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat și nici aceea de angajator al personalului didactic.
Mai mult, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în interesul Legii nr. 10/2011 s-a reținut că,„în aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art. 1–4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege”.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Raportul procesual se poate lega valabil numai între părțile raportului material dedus judecății. Cum în cauză Ministerul Finanțelor Publice și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu sunt, așa cum a fost arătat mai sus, părți ale raportului juridic dedus judecății, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestora în cererea de chemare în garanție și a respins cererea de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâții C. L. Medgidia și P. M. Medgidia, criticând-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
S-a solicitat admiterea recursului motivat de faptul că instanța a cărei hotărâre se recurează a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cu nerespectarea principiilor: dreptului la apărare, rolului activ al judecătorului și al contradictorialității.
Conform art. 35 și art. 36 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul de buget la propunerea ordonatorilor principali de credite, iar M. Educației și Învățământului este instituția abilitată să facă propunerea pentru proiectul de buget.
Instanța de fond a ignorat prevederile art. 129 Cod procedură civilă și nu a pus în discuția părților această probă importantă utilă și concludentă, respectiv dovada demersurilor legale de obținere a drepturilor salariale respectiv cine le vizează aceste ștate de plată și drepturi salariale.
S-au încălcat prevederile art. 261 alin. 5 din Codul de procedură civilă, care prevăd că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au fundamentat convingerea instanței în pronunțarea soluției și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților în condițiile în care instanța a fost învestită cu o cerere în pretenții.
Instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că recurenții nu sunt angajatorii reclamantei și că nu recurenții îi plătesc de la bugetul local ci doar prind la buget sumele repartizate de la bugetul de stat.
Statul asigură finanțarea de bază pentru învățământul general obligatoriu de stat, particular și profesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanțarea de bază pentru învățământul profesional și liceal acreditat, de stat, particular și confesional, precum și pentru cel postliceal de stat. Finanțarea se face după metodologia elaborată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și reprezentantul statului în teritoriu este Ministerul Finanțelor Publice, deoarece acesta asigură fondurile necesare luând în considerare și dispozițiile Legii nr. 221/2008, raportat la faptul că Guvernul plătește salariile, indemnizațiile de concediu profesorilor din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Se arată că recurenții nu au calitatea de angajatori ai reclamantei, motiv pentru care nu pot fi obligați la plata drepturilor salariale.
Statul are atribuții conferite de Legea nr. 500/2002. Potrivit art. 14 din această lege nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele care au o destinație precisă, nici angajată și nici efectuată dacă nu există bază legală pentru cheltuiala respectivă. Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; asigură pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și a legilor de rectificare.
În art. 2 lit. „g” a Legii cadru a descentralizării nr. 195/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 453 din 25.05.2006 și intrată în vigoare la data de 28 mai 2006 legiuitorul a prevăzut expres în textul de lege ceea ce înseamnă cotă defalcată din unele venituri ale bugetului de stat, respectiv procentul stabilit din unele venituri ale bugetului de stat care se alocă bugetelor locale.
Având în vedere că I. Școlar Județean are calitate de angajator al personalului didactic de predare conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, coroborat cu art. 9 alin. 3 din același act normativ și potrivit art. 38 alin. 5 din contractul colectiv la nivel de ramură Învățământ rezultă în mod clar faptul că acesta are atribuții privind modul de calcul și plata salariilor către reclamantă.
Pentru considerentele expuse se apreciază că I. Școlar Județean are calitate de pârât în prezenta cauză fapt pentru care acesta ar trebui obligat la calcularea și plata salariilor către reclamantă și nu recurenții.
Se solicită a se observa că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin urmare hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 267 lit. „d” din Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane fizice sau juridice care au această vocație în temeiul legilor speciale și al Codului de procedură civilă.
Calitatea de pârâți a Consiliului L. al municipiului Medgidia și al Primarului municipiului Medgidia rezultă nu din calitatea de angajator al reclamantei, ci din normele legale privind finanțarea învățământului preuniversitar.
Astfel, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii:
- alin. (2): „Finanțarea unităților preuniversitare cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară;
- alin. (3): Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre altele, cheltuieli și cheltuielile de personal.
Prin art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar se prevede faptul că veniturile bugetelor locale se constituie din:
a) venituri proprii formate din impozite și taxe, contribuții, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenții primite de la bugetul de stat și alte bugete;
d) donații și sponsorizări.
Din dispozițiile legale invocate mai sus, rezultă faptul că sumele reprezentând cheltuieli de personal ale instituțiilor și unităților de învățământ preuniversitar sunt alocate atât de la bugetul de stat, cât și de la bugetul local.
Orice drepturi de natură salarială obținute ca diferențe de salariu prin hotărâri judecătorești care nu au putut fi prevăzute în proiectul de buget inițial necesită o rectificare bugetară care va fi aprobată de către consiliul local potrivit art. 45 alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 215/2001.
Potrivit art. 63 alin. 4 lit. „a” și „c” din Legea nr. 215/2001, republicată, P. exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local și îl supune spre aprobare consiliului local.
În urma obținerii în justiție a diferențelor salariale rezultate din neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, sumele necesare achitării acestor diferențe vor fi cerute de către conducerea unității de învățământ, înainte de către primar (având calitatea de ordonator principal de credite și îndatorirea de a întocmi proiectul bugetului local), consiliului local în vederea aprobării sumelor respective (datorită atribuțiilor sale deliberative prevăzute de Legea nr. 215/2001).
Câtă vreme finanțarea unităților de învățământ universitar se asigură și din bugetele locale, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. L. Medgidia și P. municipiului Medgidia.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâților, care au depus la dosar întâmpinare.
Prima instanță a analizat apărările formulate de către pârâți astfel încât nu se poate reține o încălcare a principiilor: dreptului la apărare, rolului activ al judecătorului sau al contradictorialității.
Potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă părțile au obligația să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 și să-și probeze pretențiile și apărările.
În conformitate cu alin. 5 din același articol instanța poate pune în discuție din oficiu completarea materialului probator, numai în situația în care probele administrate nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului.
Rolul activ al instanței nu trebuie interpretat în sensul că instanța propune și administrează probe din oficiu iar părțile stau în pasivitate.
Prima instanță a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a făcut o corectă aplicare a legii.
În considerentele hotărârii s-au arătat argumentele în fapt și în drept pe care prima instanță și-a întemeiat convingerea.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul civil formulat de recurenții pârâți C. L. MEDGIDIA și P. M. MEDGIDIA, ambii cu sediul în municipiul Medgidia, ., județ C., împotriva sentinței civile nr.5081/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. M. domiciliată în . Satu Nou, ., județ C., intimații pârâți: I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ..11, județ C.,ȘCOALA CU C. I-VIII S. HARET MEDGIDIA cu sediul în Medgidia, ..44, județ C. și intimații chemați în garanție: M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, ..28-30, sector 1 și M. FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., . nr.18, județ C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. J. Z. M. A.
Grefier,
G. I.
Jud.fond. M.S.S.
Red.dec.jud. J.Z./3.04.2013
Tehnored. gref.G.I./2 ex.
Data: 03.04.2013.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
