Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 973/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1016/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 973/CM
Ședința publică din 28 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTORI - Vanghelita T.
- G. L.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, în numele membrului de sindicat S. I., împotriva sentinței civile nr. 1607 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. I. B., cu sediul în Agigea, județul C., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., consilier juridic A. E., în baza delegației de reprezentare nr. 1 din 07 ianuarie 2013 pe care o depune la dosar, lipsind intimații pârâți Școala G. I. B., M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) și I. Școlar Județean C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat faptul că la dosar s-a depus de intimatul pârât I. Școlar Județean C., întâmpinare, ce a fost comunicată recurentului reclamant S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. și intimaților pârâți Școala G. I. B. și M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).
Întrebat fiind, reprezentantul recurentului reclamant S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația reprezentantului recurentului reclamant S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentului reclamant S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1607/27.03.2013 a Tribunalului C. a fost respinsă excepția lipsei de interes și excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2010, fiind respinsă pe fond cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. I. prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. I. B. (Agigea), M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C..
A fost însă admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile referitoare la anul 2009.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta nominalizată a fost angajata unității școlare pârâte - cadru didactic.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2007 „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.” În art. 2 se arăta că suma ce reprezintă echivalentul a 100 de euro se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice.
Conform art. 3 din HG 453/2007 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii 315/2006 condiția sine qua non de acordare a ajutorului financiar era aceea a formulării unei cereri de către beneficiar, cerere ce trebuia înregistrată până la data de 1 noiembrie la unitatea de învățământ la care acesta își exercita funcția de bază.
Instanța a arătat că prin art. 5 alin.6 din Legea nr. 315/2006 s-a indicat modalitatea și condițiile de efectuare a plății, astfel, plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2).
În speță, reclamanta au susținut că una dintre modalitățile de plată era aceea a plății în avans, la care au dreptul potrivit dispozițiilor mai sus citate, invocându-se existența unor cereri depuse la unitatea școlară (fără a se face, însă, dovada efectuării unor cheltuieli pentru achiziționarea de material didactic și nedepunându-se nici un document justificativ in acest sens).
Analizând prevederile legale incidente, tribunalul a arătat că potrivit reglementării aduse prin Legea nr. 315/2007, ajutorul financiar nu poate fi considerat un drept salarial, ci o formă de sprijin a salariaților din învățământului preuniversitar prin angajarea unor cheltuieli bugetare în acest sens, suma de 100 de euro având o destinație precisă, anume aceea de achiziționare de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic.
Potrivit art. 5 pct. 7 din HG 453/2007 „Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) au obligația de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare.”
Astfel fiind, indiferent dacă plata este efectuată ulterior achiziționării materialului didactic - ca decont sau înainte de efectuarea unor astfel de cheltuieli - ca avans spre decontare, obligația beneficiarului ajutorului financiar era aceea de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare.
În cazul unei plăți făcute în avans, beneficiarul plății trebuie să facă dovada că a utilizat suma acordată în avans în scopul pentru care a fost dată, pentru a putea justifica ieșirea din patrimoniul debitorului a respectivei sume de bani ca fiind efectiv datorată. Mai mult, în cazul sumelor plătite în avans nu se poate reține un drept al angajatului la încasarea acestor sume, deoarece acesta nu este titularul unei creanțe certe și exigibile care să dea naștere obligației corelative a unității angajatoare la plata unei sume de bani cu acest titlu.
Avansul spre decontare constă în acordarea de către angajator a unor sume de bani, în condițiile stabilite de lege sau de contractul colectiv de muncă, sume care sunt supuse restituirii în măsura în care salariatul nu depune documente prin care să justifice folosirea banilor potrivit scopului impus de către angajator.
Ajutorul financiar a fost destinat stimulării activității didactice în intervalul 2009-2010, astfel ca odată încheiată această activitate, reclamanții nu mai pot pretinde acordarea sumelor de bani prevăzute de Legea nr. 315/2006 cu titlu de avans, întrucât cheltuielile aferente acestei activități ar fi trebuit la rândul lor să fie efectuate în aceeași perioadă de referință.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., prin reprezentant legal M. I., care a susținut că se impune admiterea căii de atac și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii.
Recurentul reclamant a apreciat că soluția tribunalului este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu s-a avut în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, stabilesc o dublă modalitate de acordare a acestui ajutor financiar, anume, 1).pe baza documentelor justificative sau 2). prin avans.
Or, din interpretarea gramaticală a textului nu reiese că regula pentru ca ajutorul să devină debit este aceea a dovedirii anticipate a efectuării cheltuielilor, pentru că legiuitorul a uzat în norma enunțată de conjuncția ,,sau’’, fiind așadar exprimată o alternativă între cele două modalități prezentate.
Recurentul a arătat că, în aceste condiții, salariatul fie primea integral ajutorul de 100 euro pe baza documentelor justificative, fie în avans, într-o singură tranșă, urmând ca justificarea să fie făcută ulterior, într-un termen de 15 zile calendaristice (aceasta din urmă fiind de altfel și practica).
S-a susținut că norma privitoare la obligația, pentru beneficiarii ajutorului, de a prezenta documente justificative conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare, prevăzută prin art. 5 alin. 7, nu excludea posibilitatea plății în avans, aspect confirmat și prin alin. 6 al aceluiași articol, dar și de dispozițiile din Legea nr. 500/2002.
Recurentul a susținut că acest litigiu se referă în esență la drepturi bănești neacordate, care potrivit art. 268 Codul muncii și art. 211 din Legea nr. 62/2011 r. sunt supuse termenului general de prescripție, de trei ani. Interesul este legitim, personal, născut și actual, iar instanța trebuie să aibă în vedere folosul practic urmărit de acela care recurge la inițierea litigiului.
S-a făcut trimitere la scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 315/2006, care rezultă din chiar titlul său, dar și la prevederi conexe – art. 244 alin. 5 din Legea nr. 1/2011.
Prin întâmpinare, I. Școlar Județean C. a solicitat respingerea recursului S.L.S.I.P., arătându-se că nu s-ar mai putea susține cu temei că plata ar putea fi făcută în avans, chiar și în absența unor documente justificative și în absența unui interes actual, pentru o perioadă anterioară.
Analizând legalitatea hotărârii recurate din perspectiva criticilor formulate, Curtea va reține următoarele considerente:
Legea nr. 315/2006 dispunea, prin primele articole ale sale, că: ,,Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice’’. ,,Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății’’.
Acest act normativ - completat sub aspectul metodologiei de aplicare a prevederilor sale de H.G. nr. 453/2007 - a fost abrogat prin art. 15 alin. 1 lit. k din Legea nr. 118/30 iunie 2010.
Prin prezentul demers judiciar inițiat la 28 ianuarie 2013, recurentul sindicat a pretins, în numele membrului de sindicat, calcularea și plata diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 euro și cea de 130 de acordată în anul 2009 în contul ajutorului financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale aferent anului 2009, dar și la plata echivalentului în lei al sumei de 100 euro aferent anului 2010.
Instanța va avea în vedere în primul rând că orice ajutor financiar, cuvenit salariatului în temeiul unui contract colectiv de muncă sau, cum este cazul de față, în temeiul legii, se constituie ca un beneficiu patrimonial care nu este exclus din sfera mai largă a ,,drepturilor de natură salarială’’, dar care are o reglementare aparte de cea a salariului. Astfel, dacă salariul se constituie ca echivalent al prestației în muncă, având caracter permanent în considerarea activității depuse, ajutorul financiar se referă la o modalitate temporară, ocazională, de suplimentare a veniturilor, în scopul sprijinirii anumitor categorii de salariați și îmbunătățirii condițiilor sociale ori de muncă. Acordarea ajutoarelor financiare sunt așadar conjuncturale, în sensul că sunt raportate exclusiv la scopul urmărit, precum și la un anumită situație ori împrejurare specială de natură să inducă obținerea lor.
În cazul Legii nr. 315/2006, legiuitorul a apreciat că în scopul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate, încadrate în învățământul preuniversitar și aflate în activitate, pot primi, la cerere, un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro.
Sumele necesare urmau a se suporta din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, capitolul 65.01 "Învățământ", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate.
Problema ridicată în acest litigiu este aceea dacă, prin depunerea unei cereri de acordare în avans a unei asemenea sume, ori prin neacordarea întregii sume cerute ca echivalent al sumei de 100 euro în perioada de aplicare a Legii nr. 315/2006, salariatul bugetar dobândește un drept de creanță ce poate fi valorificat în termenul general de prescripție și care îi permite să solicite primirea sumei și după abrogarea expresă a actului normativ menționat.
Această chestiune a primit o corectă soluționare în primă instanță, pentru că, așa cum atestă și art. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007, formularea unei cereri de plată în avans a sumei menționate genera doar o vocație, iar nu un drept de creanță pentru plata efectivă a acestei sume, pe perioada de valabilitate a Legii nr. 315/2006.
Plata în avans constituie prin ea însăși un beneficiu legal, conferit pentru suportarea – din sumele acordate cu anticipație – a cheltuielilor pe care nu le-a putut efectua însuși titularul cererii; acest beneficiu nu reprezintă un drept, întrucât formularea cererii de plată în avans a unei sume nu naște o obligație corelativă din partea plătitorului de a o executa.
Plata unei sume în avans nu poate fi asimilată situației în care beneficiarul ajutorului financiar a înțeles să-și achiziționeze el însuși materialele didactice în cuantumul menționat și să exercite ulterior un drept de regres, în contul plății suportate. D. în acest ultim caz există dreptul de creanță, beneficiarul ajutorului financiar neavând o simplă vocație la obținerea sumelor, ci chiar un drept de plată în execuția bugetară, conform Legii nr. 500/2002. cu alte cuvinte, legea a recunoscut dreptul de a pretinde plata în avans, iar nu și dreptul de a încasa efectiv sumele cerute în această modalitate.
În consecință, în mod eronat arată recurentul că, prin . prevederilor Legii nr. 315/2006, titularii cererilor de plată în avans a sumei maxime pe care o puteau cere au dobândit implicit și un drept de creanță, ce subzistă abrogării aduse actului normativ prin Legea nr. 118/2010 și poate fi valorificat în termenul general de prescripție.
Este fără relevanță faptul că prin art. 5 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007 se prevedea că ,,Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2’’.
Așa cum s-a arătat, norma permitea fie formularea cererii de plată din creditele bugetare aprobate prin buget – pe baza documentelor justificative ce atestau suportarea din veniturile proprii ale beneficiarului a sumei alocate materialelor didactice (n.n. și care putea fi mai mică decât valoarea maximă conferită prin lege, în funcție de necesitățile activității didactice) – fie solicitarea în avans a sumei (când titularul dorea să aloce sumele efectiv avansate scopului pentru care a fost dispus ajutorul financiar). Reflectarea în textul indicat a dublei modalități de accedere la aceste sume nu presupune, cum susține recurentul, că dreptul de creanță era cert, consacrat în valoarea lui maximă pentru fiecare titular al cererii de plată în avans și susceptibil de valorificare în termenul de prescripție.
Sub un alt aspect, instanța constată că a pretinde plata în avans a sumelor menționate după data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 implică o prorogare nepermisă a efectelor H.G. nr. 453/2007 peste termenul la care însăși legea pentru care a fost emisă în executarea ei (nr. 315/2006) a fost abrogată. Prin urmare, câtă vreme nu legea, ci hotărârea de guvern emisă conform art. 5 din Legea nr. 315/2006, stabilea modalitatea plății în avans, abrogarea Legii nr. 315/2006 prin prevederile Legii nr. 118/2010 făcea imposibilă, din perspectiva art. 108 alin. 2 din Constituție, supraviețuirea hotărârii de guvern emise în vederea executării ei.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art. 312 alin 1 cod proc. civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, în numele membrului de sindicat S. I., împotriva sentinței civile nr. 1607 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. I. B., cu sediul în Agigea, județul C., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. Vanghelița T. G. L.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond A.C.
Tehnored.dec.jud.recurs M.G./28.11.2013/2 exp.
| ← Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 897/2013.... → |
|---|
