Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 828/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 828/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 11318/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.828/CM:
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant D. G., cu domiciliul în Medgidia, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1762/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. T. I. S.R.L., cu sediul în Murfatlar, ., județul C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la primul apel al cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.C.pr.civ.
Grefierul prezintă referatul cauzei, evidențiind părțile aflate în litigiu, obiectul și stadiul procesual al dosarului, precum și mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare.
După referatul grefierului de ședință:
Instanța lasă dosarul la a doua apelare.
Reluând cauza, la apelul părților se prezintă avocat A. A. pentru intimata pârâtă, conform împuternicirii avocațiale din 23.07.2013 depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Fiind întrebat, apărătorul intimatei susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că potrivit susținerilor apărătorului intimatei în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat de reclamantul D. G..
Având cuvântul, apărătorul intimatei pârâte S.C. T. I. S.R.L. solicită respingerea recursului, ca nefondat. Totodată solicită ca instanță să califice întâmpinarea depusă în data de 08 august 2013 ca și concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin cererea astfel cum a fost precizată, reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâta . MURFATLAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispuna anularea Deciziei nr.92/03.09.2012 având ca obiect încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, anularea Deciziei nr.113/17.10.2012 și obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deținut anterior, la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale la care ar fi fost îndreptățită de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrare, precum și plata cheltuielilor de judecata.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariat al pârâtei în baza CIM, în funcția de paznic, iar la data de 21.08.2012 a avut loc un incident, care a determinat angajatorul să dispună încetarea raportului de muncă. Se mai susține că angajatorul a formulat o plângere penală, care a fost soluționată prin neînceperea urmăririi penale, situație care a generat un prejudiciu moral.
Se apreciază ca deciziile menționate nu sunt legale, fără a se indica motivele contestației reclamantului.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat respingerea contestației ca rămasă fără obiect, arătând că prin decizia nr.113/17.10.2012 a dispus anularea Deciziei nr.92/03.09.2012, salariatul urmând să beneficieze de toate drepturile salariale.
Prin sentința civilă nr. 1762/05.04.2013, Tribunalul C. a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr.92/03.09.2012 emisă de . MURFATLAR, ca fiind rămasă fără obiect. A respins contestația formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâta . împotriva Deciziei nr.113/17.10.2012 emisă de . MURFATLAR, ca fiind nefondată. A respins cererea ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale. A respins cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Angajatorul a emis Decizia nr.92/03.09.2012, prin care se dispune încetarea CIM al reclamantului în baza art.61 lit.a din C.muncii, de la data de 03.09.2012.
La data de 17.10.2012, angajatorul a emis decizia nr.113, prin care se anulează Decizia nr.92/03.09.2012, cu consecința reintegrării reclamantului și a plății drepturilor salariale, începând cu data de 22.08.2012. Decizia a fost comunicată reclamantului la data de 19.10.2012.
Societatea a convocat salariatul reclamant, pentru data de 29.10.2012, în vederea punerii în executare a Deciziei nr.113/17.10.2012.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei un înscris prin care face dovada faptului că la data de 29.10.2012 a solicitat angajatorului încetarea activității, cerere înregistrată la societate sub nr.2321/29.10.2012.
. Murfatlar emite decizia nr.116/29.10.2012, de încetare a CIM nr.748/26.07.2012, în temeiul art.55 lit.b din C.muncii, conform CIM, reclamantul a fost angajatul societății pârâte pe perioadă determinată pentru perioada 27.07.2012 – 30.11.2012.
În raport de aceste aspecte, s-a constatat ca pretenția din cererea inițială de chemare în judecată a rămas fără obiect.
În ceea ce privește daunele morale, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se reține că plângerea penală formulată de . MURFATLAR a fost soluționată prin rezoluția Parchetului din data de 05.10.2012, în sensul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoana reclamantului.
Reclamantul nu a propus probe în dovedirea prejudiciului moral, ori pentru a face dovada demersurilor pe care angajatorul le-a făcut pentru a-l determina să își dea demisia.
Pentru aceste considerente instanța a respins pretențiile reclamantului, întrucât nu sunt fondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant D. G. care a formulat următoarele critici:
Recurentul precizează că a formulat recurs împotriva hotărârii tribunalului cu privire la capătul de cerere pentru obligarea pârâtei la daune morale către S.C. T. I. SRL Murfatlar și obligarea pârâtei la plata către stat a cheltuielilor de judecată.
Cu privire la decizia de încetare a contractului individual de muncă nr.116/29.10.2012 arată că i s-a spus că va fi din nou angajat, lucru care nu s-a întâmplat și nu s-a respectat data de 30.11.2012 din contract.
Precizează că nu se consideră vinovat pentru faptul că societatea nu a fost bine organizată la punctul de lucru unde s-a produs dispariția articolelor pentru care a fost învinuit pe nedrept. Cu privire la acest aspect arată că depune la dosar rezoluția dată de către P. din Medgidia și ancheta poliției și solicită obligarea intimatei S.C. T. I. SRL Murfatlar la plata daunelor morale de 10.000 ron, precum și a cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Criticile recurentului vizează în exclusivitate modul de soluționare a cererii sale privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecata însă nu a adus niciun fel de argumente în susținerea acestor critici.
- Astfel, cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, este de menționat faptul ca, obligarea angajatorului la plata unor astfel de despăgubiri rezultă din disp. art. 253 Codul muncii iar pentru angajarea răspunderii este necesar sa se dovedească elementele răspunderii civile respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul și legătură de cauzalitate.
Dauna morala consta în atingerea adusa personalității omului, afectarea integrității corporale, a sănătății, sensibilității fizice sau psihice, a sentimentelor sau a cinstei, onoarei ori prestigiului profesional.
În speță, reclamantul nu a produs dovada prejudiciului cauzat pentru a fi îndreptățit la solicitarea acestui gen de daune .
- Cât privește cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, instanța este datoare sa verifice atât incidenta dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă cât și cererea formulată de parte.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă “ Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”
În cauza de față, cererea reclamantului a fost respinsă astfel ca pârâta nu a căzut în pretenții pentru a fi obligata la plata unor cheltuieli de judecata, cheltuieli care dealtfel, nici nu s-au cerut și nici nu a fost depus vreun document care sa ateste efectuarea lor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant D. G., cu domiciliul în Medgidia, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1762/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. T. I. S.R.L., cu sediul în Murfatlar, ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, M. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: R.I.S.
Redactare decizie, jud. M. Badulescu/16.10.2013
Tehnored.decizie gref.C.D./17.10.2013
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia nr.... → |
|---|
