Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 4320/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/AS
Ședința publică din 09 septembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 4655 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de pensionare, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D., domiciliat în M., . nr. 1, ., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că apelanta pârâtă a solicitat judecata și în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamantul B. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, anularea Deciziei nr._/09.02.2012 privind acordarea pensiei anticipate parțiale și a hotărârii nr. 6017/28.10.2013 prin care a fost respinsă contestația reclamantului, obligarea Casei județene să emită o nouă decizie cu luare în considerare a activității atestate prin adeverinței nr.136/14.06.2011 emisă de S.C. Ferrometal Service S.A. și a adeverinței nr. 447/08.06.2011 emisă de S.C. Intertrans S.A.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că instituția pârâtă nu a valorificat datele din adeverințele menționate, iar prin Hotărârea emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice a fost respinsă contestația sa, formulată împotriva deciziei menționate.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 263/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul că drepturile de pensie au fost stabilite corect.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4655 din 19 decembrie 2013, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C..
A fost anulată Hotărârea nr. 6017/28.10.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații.
A fost anulată decizia nr._/09.02.2012 privind acordarea pensiei anticipate parțiale, emisă de C. Teritorială de Pensii C..
A fost obligată pârâta să emită reclamantului o nouă decizie privind acordarea pensiei anticipate parțiale, cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 136/14.06.2011 emisă de S.C. Ferrometal Service S.A., precum și a adeverinței nr. 447/08.06.2011 emisă de S.C. Intertrans S.A., începând cu data de 14.07.2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele:
Din înscrisurile depuse a rezultat că reclamantul a fost angajat în cadrul societăților care au emis adeverințele nr. 136/14.06.2011 și nr. 447/08.06.2011, respectiv S.C. Intertrans S.A. și S.C. Ferrometal Service S.A., în perioadele indicate în acțiune, desfășurând activități care se încadrează în grupele I și II de muncă, fiind menționat și temeiul legal.
C. Județeană de Pensii C. a emis decizia nr._/09.02.2012 privind acordarea pensiei anticipate parțiale.
În motivarea deciziei s-a arătat că perioadele 25.06.1969 – 21.02.1974 și 25.06.1981 – 24.04.1982 nu s-au fructificat în grupa superioară de muncă întrucât angajatorul nu a făcut dovada că a avut dotarea tehnică necesară, precum și datorită faptului că nu se face precizarea că a lucrat în aceleași domenii cu cei de la pct. 25 Anexa 1 din Ordonanța nr. 50/1990.
Prin Hotărârea nr. 6017/28.10.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice a fost respinsă contestația reclamantului, formulată împotriva deciziei menționate, ca neîntemeiată, apreciindu-se că decizia atacată a fost întocmită corect.
Potrivit principiului contributivității reglementat de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Conform art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariul prevăzut la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
Având în vedere că adeverințele reprezintă acte oficiale ce emană de la unitatea angajatoare, s-a reținut că pârâta nu are competența de a cenzura acordarea drepturilor salariale realizate de către reclamant, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele pe care le emite.
Mai mult, s-a constatat că pârâta C. județeană de Pensii nu poate nici refuza recunoașterea unei situații probată cu acte (prevăzute de lege și valabile până la dovedirea falsului) pe motiv că s-a sesizat din oficiu despre nelegalitatea unei mențiuni făcută de unitatea angajatoare, pentru că o atare poziție ar depăși competențele sale, intrând în sfera puterii judecătorești. Cel mult, în situația în care ar fi sesizat inadvertențe ori situații contradictorii din documentele depuse ori între mențiunile acestora, C. Județeană de Pensii avea posibilitatea (deși neprevăzută expres, această posibilitate nu este nici interzisă de lege și, oricum este în concordanță cu spiritului Legii nr. 263/2010, cu deontologia profesională și cu principiile CEDO privind echitatea și justa proporție între valorile protejate și dreptul încălcat) de a solicita lămuriri titularului drepturilor de asigurări sociale respective ori emitentului (fost angajator), pentru a soluționa în cunoștință de cauză dosarul, ori de a sesiza organele în drept a constata, după caz, nulitatea sau falsul.
Procedând altfel, s-ar ajunge la situația nefirească de a impune persoanei ce nu are nici o culpă în completarea carnetului de muncă și în emiterea de adeverințe – să se adreseze instanței pentru ca aceasta să efectueze probatorii menite să lămurească și să înlăture tocmai dubiile pârâtei – emitentă a deciziei contestate; de asemenea, nu este nici rezonabil să i se impună tot asiguratului să suporte consecințele unor acte ce nu-i sunt imputabile.
Raportat la considerentele expuse, instanța a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea hotărârii nr. 6017/28.10.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și a Deciziei nr._/09.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C., fiind obligată pârâta să emită reclamantului o nouă decizie privind acordarea pensiei anticipate parțiale, cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 136/14.06.2011 emisă de S.C. Ferrometal Service S.A., precum și a adeverinței nr. 447/08.06.2011 emisă de S.C. Intertrans S.A., începând cu data de 14.07.2011.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele:
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 6017/28.10.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații, a anulat decizia nr._/09.02.2012 privind acordarea pensiei anticipate parțiale, emisă de C. Teritorială de Pensii C..
Învederează faptul că fiind nemulțumit cu privire la decizia nr._/09.02.2012, invocând nevalorificarea stagiului de cotizare realizat în grupa I de muncă, potrivit adeverinței nr. 136/14.06.2011 și a stagiului de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinței nr. 447/08.06.2011, reclamantul se adresează Comisiei Centrale de Contestații.
Prin decizia sus amintită, reclamantul este înscris la pensie anticipată parțială, începând cu data de 14.07.2011.
Comisia Centrală de Contestații constată că, în mod corect, activitatea desfășurată în perioada 25.06._74, având meseria de electrician auto la I.T.A. G., nu a fost valorificată la stabilirea stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă, întrucât adeverința nr. 447/08.06.2011 nu a fost întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în Anexa nr. 14 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
De asemenea, în mod corect, activitatea desfășurată în perioada 25.06._82, având funcția de subinginer la I.T.P.F.M.U Râmnicu Sărat, nu a fost valorificată la stabilirea stagiului de cotizare în grupa I de muncă, potrivit înscrisurilor din adeverința nr. 136/14.06.2011, întrucât din înscrisurile din carnetul de muncă nu rezultă că a desfășurat activitate în secția de turnătorie.
Astfel, Comisia Centrală de Contestații respinge contestația formulată de reclamantul B. D. cu privire la revizuirea deciziei nr._/09.02.2012.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat cu modificarea în tot a sentinței apelate.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant B. D. nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și prima instanță, în cuprinsul adeverinței nr.136/14.06.2011 eliberate de . Rm. Sărat se atestă că, în perioada 25.06.1981 – 24.04.1982, a fost încadrat în grupa a I-a de muncă în procent de 100 %, conform nominalizării date prin Decizia nr.223/11.05.1992 în acord cu Ordinul nr. 50/1990 Anexa 1 pct.25. În cuprinsul adeverinței se menționează că aceasta s-a eliberat în baza documentelor verificabile din arhiva societății.
De asemenea, în cuprinsul adeverinței nr.447/08.06.2011 eliberate de . se atestă că, în perioada 25.06.1969 – 21.02.1974, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990 Anexa 2 pct 184 al MMPS și scrisoarea nr.40/19DA/03.02.1995 și art.2 din Decretul –Lege nr.68/1990. În cuprinsul adeverinței se menționează că aceasta s-a eliberat în baza documentelor verificabile din arhiva societății.
Așadar, încadrarea în grupa de muncă nu a fost făcută la momentul eliberării adeverințelor de către persoana ce a eliberat adeverința ci s-a realizat în perioada de activitate.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că în conformitate cu art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Așadar, este evident că deținătorul arhivelor poate atesta încadrarea în grupa de muncă în baza documentelor deținute dar are și responsabilitatea privind conținutul adeverinței.
De asemenea, în ceea ce privește încadrarea în grupa de muncă de către angajator, prin actele avute în vedere de deținătorul arhivei, responsabilitatea aparținea angajatorului.
Astfel, potrivit pct.6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Ca urmare, nu avea relevanță funcția ocupată ci împrejurările concrete în care persoana respectivă lucra, situația de fapt concretă.
Atributul încadrării în grupa II de muncă revenea deci conducerii societății, avea informațiile necesare și care era deci în măsură să nominalizeze persoanele cu activitate în grupa I de muncă, potrivit condițiilor concrete în care lucra.
Așadar, este responsabilitatea angajatorului încadrarea activității în grupe speciale de muncă a activității desfășurate de fiecare salariat, față de condițiile concrete de desfășurare a acesteia, și câtă vreme înscrierea din carnetul de muncă, în cazul de față, nu a fost anulată, recurenta pârâtă nu poate ignora această mențiune pentru simplul motiv că în opinia sa este eronată sau incompletă.
Trebuie avut în vedere în același sens că pârâta nu este îndreptățită să conteste sau să verifice modul de salarizare a asiguratului sau încadrarea activității sale într-o grupă de muncă de către angajator, responsabilitatea în acest sens aparținând angajatorului, ca și responsabilitatea pentru corectitudinea datelor înscrise în adeverințele eliberate.
Pe de altă parte, esențială este încadrarea în grupa I sau II de muncă, plata drepturilor salariale și virarea contribuției de asigurări sociale corespunzătoare, indiferent cine a plătit aceste contribuții, iar lipsirea asiguratului de beneficiul legal atras de aceste împrejurări pentru simplul motiv că nu se respectă un anumit model de formular ar constitui o măsură excesivă și disproporționată față de scopul urmărit, afectând în substanța sa dreptul pensie.
Principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art.2 lit.e) și, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977. Oricum, Legea nr. 263/2010, deși se aplică pentru viitor ca orice lege civilă, obiectul său de reglementare fiind stabilirea drepturilor de asigurări sociale care se calculează în raport de activitatea desfășurată în trecut, în mod inevitabil se raportează la situații trecute.
Așadar, în mod corect instanța de fond a considerat că în perioadele atestate de adeverințele în cauză, nevalorificate de apelantă, intimatul reclamant a fost încadrat în grupa a I respectiv II-a de muncă în procent de 100 %.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 4655 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D., domiciliat în M., . nr. 1, ., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond R.I.S.
Tehnored.dec.jud.apel R.A./09.10.2014/4 exp.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 33/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Pretentii. Decizia nr. 193/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
