Recalculare pensie. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 3452/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.73/AS
Ședința publică din data de 27 Mai 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. B.
Grefier M. G.
Pe rol pronunțarea apelului civil formulat de apelantul reclamant I. I., domiciliat în M., Stațiunea Venus, ..5, județul C. și domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. L. I. situat în M., ., scara C, apt.45, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3920 din 22.10.2013, pronunțare de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect recalculare pensie.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre,.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 27.05.2014,când în aceeași compunere a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cerere înregistrată la 27.03.2013, reclamantul I. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. revizuirea deciziei nr._/22.11.2011, cu consecința modificării în tot a acesteia, respectiv în decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin luarea în considerare a perioadei 1.01.1987 – 1.04.1991 în grupa I de muncă, potrivit adeverințelor eliberate de . SA – Sucursala Agigea. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite, ca urmare a revizuirii.
Prin concluzii orale, pârâta a solicitat respingerea cererii. De asemenea, la termenul din 3.06.2013, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii întrucât reclamantul nu a atacat decizia în termenul prevăzut de lege.
Prin sentința civilă nr.3920 din data de 22 octombrie 201,3 pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată și a respins cererea formulată de reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Soluționând cu prioritate excepția inadmisibilității, potrivit art. 248 alin. 1 C. proc. civ., instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, întrucât nu a fost învestită cu o contestație împotriva unei decizii de pensionare, ci cu o cerere de revizuire. Potrivit art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, pensia poate fi revizuită din oficiu sau la cerere, rezultând că pensionarul are posibilitatea, chiar după rămânerea definitivă a unei decizii de pensionare, să solicite casei teritoriale de pensii revizuirea acelei decizii, în sensul înlăturării unor erori săvârșite în procesul de stabilire a pensiei, în funcție de situația dosarului de pensionare de la acea dată.
Ulterior soluționării de către casa teritorială de pensii a cererii de revizuire (sau ulterior obiectivării refuzului nejustificat al acesteia de a o soluționa), pensionarul se poate adresa instanței de judecată, fie cu o contestație împotriva deciziei emise asupra cererii de revizuire (cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 149 din lege), fie direct cu o cerere de revizuire, atunci când asupra cererii adresate casei teritoriale de pensii aceasta nu s-a pronunțat prin decizie (adică fie nu s-a pronunțat deloc, fie s-a pronunțat emițând numai o adresă de răspuns, ca și cum ar fi fost vorba despre o simplă petiție).
În ambele variante însă, cererea de revizuire adresată direct instanței este admisibilă, întrucât legea nu impune în privința ei parcurgerea unei proceduri prealabile în sensul art. 193 alin. 1 C. proc. civ., existența unei cereri de revizuire adresate în prealabil casei teritoriale de pensii și, dacă este cazul, contestarea pe cale administrativă a noii decizii date asupra cererii de revizuire fiind condiții de fond (iar nu procedurale) ale revizuirii solicitate direct instanței de judecată.
În speță, reclamantul a adresat pârâtei o cerere de revizuire, depusă la filele 10-12 din dosar, asupra căreia pârâta nu s-a pronunțat prin decizie, emițând în schimb răspunsul nefavorabil depus la fila 13. Prin urmare, se reține că sunt întrunite cerințele de fond ale revizuirii mai sus analizate, dincolo de faptul că acestea nu corespund în același timp și unei proceduri prealabile, în sensul art. 193 alin. 1 C. proc. civ.
Cu privire la fondul cauzei
S-a reținut că prin decizia pârâtei nr._/22.12.2011 s-a dispus acordarea în favoarea reclamantului a pensiei anticipate începând de la 1.08.2011, stabilindu-se punctajul mediu anual de 1,_. Ulterior, prin decizia nr._/1.03.2012, pensia anticipată a fost transformată în pensie pentru limită de vârstă, menținându-se același punctaj mediu anual.
Din datele privind activitatea în muncă anexate deciziei nr._/22.12.2011
se constată că perioada 1.01.1987 – 1.04.1991 a fost valorificată în grupa a II-a de muncă.
În acest sens, la dosarul administrativ se regăsește adeverința nr. 1825/15.11.2011 eliberată de . SA – Sucursala Agigea (fila 78 din dosarul instanței), potrivit căreia perioada lucrată de reclamant în perioada respectivă a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, în baza Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pc. 124.
În același timp, la dosarul administrativ de pensie reclamantul a depus și adeverința nr. 713/19.04.2010 eliberată de același angajator (fila 79), potrivit căreia perioada aflată în discuție s-a încadrat în grupa I de muncă, în baza Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pc. 73.
Fiind pusă în situația aplicării a două adeverințe conținând date neconcordante între ele, pârâta a dat eficiență primei adeverințe, instanța constatând că pârâta a procedat corect.
În primul rând, este normal că a dat eficiență adeverinței nr. 1825/15.11.2011, câtă vreme aceasta este ulterioară adeverinței nr. 713/19.04.2010, înțelegându-se că o corectează pe aceasta din urmă.
În al doilea rând, astfel cum rezultă din adeverința nr. 187/31.01.2011 – fila 16 din dosar, reclamantul a lucrat pe o platformă marină de derocări subacvatice cu explozivi, cu care se forau fundurile marine stâncoase, se punea dinamită în găurile forate și se inițiau explozii în vederea dislocării fundului marin stâncos; aceste platforme marine lucrau mai ales în zona portului M..
Altfel spus, activitatea reclamantului a privit amenajarea de porturi maritime, cu ajutorul unor materiale explozive.
Așa fiind, temeiul indicat în cuprinsul adeverinței nr. 1825/15.11.2011 – respectiv Ordinul nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pc. 124, care se referă și la „operații de manipulare, depozitare, întreținere și reparare a munițiilor si elementelor de munitii, explozivilor, pulberilor si produselor pirotehnice in depozitele de munitii si atelierele organizate in acest scop” este unul care permite încadrarea activității prestate de reclamant, mai sus descrisă generic, în grupa a II-a de muncă.
Dimpotrivă, temeiul indicat în adeverința nr. 713/19.04.2010 pentru încadrarea în grupa I de muncă, respectiv Ordinul nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pc. 73, este incompatibil atât cu grupa I de muncă, întrucât Anexa nr. 2 privea numai grupa a II-a de muncă, cât și cu activitatea desfășurată de reclamant în concret.
Astfel, pc. 73 din Anexa nr. 1 se referea la „personalul de pe platformele de foraj marin, precum si personalul de pe platformele marine pentru extractie si personalul care executa pe mare lucrari speciale necesare extractiei titeiului, gazelor si transportului acestora”, iar pc. 73 din Anexa nr. 2 privea „utilizarea acidului fluorhidric concentrat la alchilarea izobutanului cu butilene”.
Or, nici una dintre aceste activități nu are legătură cu ceea ce a lucrat reclamantul.
În principiu, legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă și veniturile obținute de salariați nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor. Înlăturarea unor astfel de adeverințe de la aplicare în procesul de stabilire a drepturilor de pensie nu poate fi posibilă decât cel mult în cazul unor inadvertențe evidente, cum ar fi de exemplu necorelarea dintre felul muncii descris și poziția indicată dintr-una dintre anexele Ordinului nr. 50/1990.
În speță, felul muncii reclamantului se corelează cu temeiul indicat în adeverința nr. 1825/15.11.2011, dar nu se corelează, nici măcar într-o interpretare largă, cu cel indicat în adeverința nr. 713/19.04.2010.
Or, este firesc într-o asemenea situație ca pârâta să valorifice adeverința nr. 1825/15.11.2011, mai ales că este ulterioară.
În al treilea rând, adeverința nr. 1709/1.11.2011, potrivit căreia perioada 1.01.1987 – 1.04.1991 se încadrează în grupa I de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 1, pc. 73 nu a fost depusă la dosarul administrativ de pensie, deci nu se poate considera în nici un caz că pârâta ar fi făcut vreo greșeală neluând-o în considerare.
În al patrulea rând, în privința acestei adeverințe sunt pe deplin aplicabile considerentele anterioare referitoare la neconcordanța vădită între felul muncii și temeiul indicat pentru încadrarea în grupa I de muncă, precum și la necesitatea luării în considerare a datelor rezultând din adeverința nr. 1825/15.11.2011, care a fost emisă ulterior, corectează datele conținute în adeverința nr. 1709/1.11.2011 și conține un temei de încadrare în grupa a II-a concordant cu felul muncii prestate de reclamant.
Pe baza tuturor argumentelor mai sus expuse instanța a reținut că în mod corect pârâta a reținut că perioada mai sus menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că punctajul mediu anual cuvenit reclamantului este de 1,_, mai mic decât cel stabilit de pârâtă de 1,_.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamantul I. I., care a criticat-o pentru nelegalitate pentru următoarele considerente:
La data depunerii dosarului de pensionare, respectiv 6.07.2011, a fost anexată adeverința nr. 713 din 19.04.2010 în care în mod eronat s-a trecut ca temei juridic al încadrării în grupa I de muncă Ordinul nr. 50/1991, art. 73, anexa 2 în loc de anexa 1.
În aceste condiții s-a adresat . SA - Sucursala Agigea, care prin adeverința nr. 1709 din 01.11.2011 a îndreptat eroarea din adeverința precedentă, însă când s-a adresat intimatei pârâte pentru a o depune i s-a comunicat că nu este corectă și că pentru a se emite decizia de pensionare este necesar ca angajatorul să emită o nouă adeverință în care să precizeze că perioada 01.01.1987-q1.04.1991 a fost lucrată în grupa a II –a în baza Ordinului 50/1990 anexa 2, pct. 124, refuzând primirea acesteia.
Urmare precizărilor intimatei, neavând alte venituri pentru asigurarea existenței în vederea emiterii cât mai repede a deciziei de pensionare, a solicitat societății Șantierul Naval Orșova SA - Sucursala Agigea o nouă adeverință in acest sensul celor arătate de către intimată.
Din aceste considerente adeverința nr. 1709 din 1.11.2011 nu a fost depusă la dosarul administrativ de pensie.
Astfel, după emiterea deciziei de pensionare, din discuțiile cu ceilalți colegi care au lucrat împreună cu mine în aceleași condiții și care s-au pensionat, a constatat faptul că acestora li s-au emis decizii pentru limită de vârstă luându-se în calcul perioada lucrată în grupa I de muncă.
Legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă și veniturile obținute de salariați nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele juridice care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea acestora.
În aceste condiții apreciază că, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că a lucrat în grupa a II de muncă și că în mod corect intimata a valorificat doar adeverința nr. 1825 din 15.11.2011.
În ceea ce privește raportul de expertiza contabila efectuat în cauză la termenul din 06.10.2013, s-au formulat obiecțiuni cu privire la calcularea punctajului mediu anual și drepturile de pensie cuvenite, însă acestea au fost calificate ca apărări de fond, fără a se ține cont de acestea în motivarea sentinței civile apelate.
Astfel, potrivit raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză, reclamantului i se confirmă cei 4 ani si 3 luni de vechime încadrat în grupa I de munca, în condițiile în care decizia de pensionare a cărei revizuire se solicită nu cuprinde perioada de munca din grupa I, însă la calculul punctajului suplimentar s-a aplicat procentul aferent grupei a II de munca, adică 25 % in loc de 50 %.
În anexa nr. 3 de stabilire a diferențelor între pensia încasată și pensia calculată expertiza nu are la bază date reale, întrucât aceste diferențe trebuiau să ia în calcul pensia efectiv încasată de petent (conform cupoanelor de pensie sau conform documentului "imagine plata pensie" pe care ar fi trebuit să îl pună la dispoziție C. Teritoriala de Pensii C..
De asemenea, . SA - Sucursala Agigea fosta ICH - Stația de Utilaj Naval, I.A.C.H.P. - Stația de Exploatare și Reparații Utilaj Naval a comunicat intimatei faptul că în perioada 1977 - 1991 a avut în dotare 2 platforme maritime deservite de un echipaj de câte 44 persoane, conform catalogului utilajelor navale, printre care se regăsește și funcția pe care a îndeplinit-o reclamantul, intimata nu a luat în considerare perioada 01.01._91 ca fiind lucrată in grupa I de munca, situație în care în loc să beneficieze de pensie pentru limită de vârsta i s-a acordat pensie anticipată, drepturile sale fiind astfel diminuate.
Față de aceste considerente, se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 3920 din 22.11.2013 și rejudecând instanța să admită acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu C. Teritorială de Pensii C..
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia pârâtei nr._/22.12.2011 s-a dispus acordarea în favoarea reclamantului a pensiei anticipate începând de la 01.08.2011 stabilindu-se un punctaj mediu anula de 1,_.
Ulterior, prin decizia nr._/01.03.2012 pensia anticipată a fost transformată în pensie pentru limită de vârstă, menținându-se același punctaj mediu anual.
Din datele privind activitatea în muncă anexate deciziei nr._/22.12.2011se constată că perioada 01.01._91 a fost valorificată în grupa a II-a de muncă.
Reclamantul a formulat cerere de revizuire a deciziei nr._/22.12.2011 privind acordarea pensiei anticipate cu consecința modificării în tot a acesteia în decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin luarea în considerare a perioadei 01.01._91 ca fiind lucrată în grupa a I a de muncă și plata diferențelor dintre pensia acordată începând cu 01.08.2011 și drepturile ce i s-ar fi cuvenit pentru pensia pentru limită de vârstă.
Din adeverința nr.1825/15.12.2011 eliberată de . SA – Sucursala Agigea, aflată la dosarul administrativ, rezultă că în perioada 01.09.1983 – 01.04.1991 reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a, având funcția de electrician, în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 42/07.01.1991. Temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990republicat, Anexa 2, pct.124.
În același timp, la dosarul administrativ a fost depusă și adeverința nr. 713/19.07.2010 eliberată de același angajator, potrivit căreia perioada aflată în discuție s-a încadrat în grupa I-a de muncă, în baza ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct.73.
În mod corect pârâta a dat eficiență adeverinței nr.1825/15.11.2011, atât timp cât aceasta este ulterioară adeverinței nr. 713/19.04.2010, înțelegându-se că o corectează pe prima emisă.
În plus, din adeverința nr.187/31.01.2011 rezultă că reclamantul a lucrat pe o platformă marină de derocări subacvatice cu explozivi, cu care se forau fundurile marine stâncoase, se punea dinamită în găurile forate și se inițiau explozii în vederea dislocării fundului marin stâncos; aceste platforme marine lucrau mai ales în zona Portului M..
Așa fiind, temeiul indicat în cuprinsul adeverinței nr.1825/15.11.2011, respectiv Ordinul nr. 50/1990, Anexa 2, pct.124, care se referă și la „operații de manipulare, depozitare, întreținere și reparare a munițiilor și elementelor de muniții, explozivilor, pulberilor și produselor pirotehnice în depozitele de muniții și atelierelor organizate în acest scop, este unul care permite încadrarea activității prestate de reclamant, mai sus descrisă generic, în grupa a II-a de muncă.
Temeiul indicat în adeverința nr. 713/19.04.2010 pentru încadrarea în grupa I-a de muncă, respectiv Ordinul nr. 50/1990, Anexa 2, pct.73, este incompatibil cu activitatea desfășurată de reclamant în concret.
Astfel, pct.73 din Anexa 1 se referea la personalul de pe platformele de foraj marin, precum și personalul de pe platformele marine pentru extracție și personalul care execută pe mare lucrări speciale necesare extracției țițeiului, gazelor și transportului acestora, iar pct.73 din Anexa nr.2 privea „utilizarea acidului fluorhidric concentrat la alchilarea izobutanului cu butelene”.
În principiu, legalitatea și temeinicia adeverințelor prin care se atestă condițiile de muncă și veniturile obținute de salariați nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele juridice care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea acestora, ori în cazul de față adeverințele depuse la dosarul administrativ, prezentau inadvertențe, astfel era firesc ca pârâta să se raporteze la ultima adeverință, emisă ulterior, care se înțelegea că o corectează pe prima.
În mod corect prima instanță a respins obiecțiunile la expertiză formulate de reclamant apreciindu-le ca fiind apărării de fond, fiindcă în funcție de încadrarea activității desfășurate în perioada 01.01._91 în grupa a I-a sau a II –a de muncă se aplica un punctaj suplimentar de 50% sau 25%. Activitatea fiind corect încadrată în grupa a II-a de muncă, nu se datora nici o diferență de punctaj suplimentar.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.1 Cod proc. civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant I. I., domiciliat în M., Stațiunea Venus, ..5, județul C. și domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. L. I. situat în M., ., scara C, apt.45, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3920 din 22.10.2013, pronunțare de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2014.
Președinte, Judecător
J. Z. M. B.
Grefier
M. G.
Jud. fond – M.S.-S.
Red.dec.apel-jud. J.Z./11.06.2014
Thred.gref.G.M./2ex./12.06.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 193/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 195/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
