Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 223/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 249/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/AS
Ședința publică din 09 decembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 1253 din 19 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. C., domiciliată în C., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă R. C., personal, lipsind apelanta pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata reclamantă R. C. depune la dosar, în copie, certificatul de naștere al minorei R. G. și învederează instanței că până la data de 29 octombrie 2013 s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului.
La solicitarea instanței, prezintă, în original, adeverința nr._ din 03 decembrie 2013 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C., din care rezultă că în perioada 10.12._13 (inclusiv) a fost beneficiară de indemnizație creștere copil.
Instanța restituie intimatei reclamante R. C. adeverința și pune în vedere acesteia să depună la dosar o copie conform cu originalul.
Întrebată fiind, intimata reclamantă R. C. arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația intimatei reclamante R. C., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata reclamantă R. C., având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de la fond ca temeinică și legală.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
După apelarea cauzei și rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă intimata reclamantă R. C., personal și depune, în copie conform cu originalul, adeverința nr._ din 03 decembrie 2013 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C..
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Reclamanta R. C. a solicitat în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C. anularea deciziei nr. 3/13.12._14 si obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să i acorde dreptul la venitul lunar de completare prevăzut de art. 7 lit. b din OUG nr. 36/2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 3/13.12.2013, pârâta i-a respins dreptul la venitul de completare acordat in temeiul art. 7 lit. b din OUG nr. 36/2013, motivul respingerii fiind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 5 alin. 1 din OUG nr. 36/2013. Întrucât a fost concediată în temeiul art. 65 din Codul muncii, reclamanta apreciază că este îndreptățită la acordarea venitului lunar de completare prevăzut de art. 7 lit. b din OUG nr. 36/2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 Noul Cod de procedură civilă coroborate cu cele din Codul muncii.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată, motivat de faptul că prin decizia nr. 3/13.12.2013 a fost respinsă cererea reclamantei pentru acordarea venitului lunar de completare, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 5 alin. 1 din OUG nr. 36/2013. Întrucât HG nr. 639/2013 a intrat în vigoare la data de 27.08.2013, iar data încetării contractului individual de muncă al reclamantei este 28.11.2013 se constată că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 5 alin. 1 din OUG nr. 36/2013 este cu mult depășit.
Prin sentința civilă nr. 1253/19.05.2014 Tribunalul C. a admis cererea și a dispus anularea deciziei nr. 3/13.12.2013 emisă de pârâtă, cu obligarea pârâtei la emiterea în favoarea reclamantei a unei decizii privind acordarea dreptului la venitul lunar de completare prevăzut de art. 7 lit. „b” din OUG nr. 36/2013.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr. 6877/05.09.2013 emisă de CN Poșta Română S.A. s-a dispus, începând cu data expirării termenului de preaviz, încetarea contractului individual de muncă al reclamantei R. C.. Conform art.4 din decizia de concediere, reclamanta va beneficia de venit lunar de completare în temeiul HG nr. 639/2013.
Prin HG nr. 639/2013, s-a aprobat alocarea sumei de 7.405 mii lei din bugetul asigurărilor pentru șomaj pe anul 2013 pentru plata venitului lunar de completare pentru persoanele disponibilizate de la Compania Națională Poștă Română - S.A., în baza planului de disponibilizare aprobat potrivit legii.
Potrivit art. 7 lit. b din OUG nr.36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecție socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare, persoanele concediate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență beneficiază și de venit lunar de completare.
În cauză, încetarea contractului individual de munca al reclamantei s-a produs ca urmare a unei concedieri colective, conform art. 5 alin. 1 din OUG nr. 36/2013.
Examinând decizia de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei R. C. s-a constatat că aceasta a fost emisă la data de 05.09.2013, după . HG nr. 639/2013, cu respectarea termenului prevăzut de art. 5 alin. 1 din OUG nr. 36/2013. Împrejurarea că încetarea efectivă a contractului individual de muncă s-a produs la data de 28.11.2013 nu are relevanță atât timp cât aceasta a fost rezultatul unei concedieri colective care s-a realizat în termenul prevăzut de art. 5 alin. 1 din OUG nr. 36/2013.
Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată a fost admisă cu consecința anulării deciziei nr. 3/13.12.2013 emisă de pârâtă, și aceasta a fost obligată la emiterea către reclamantă a unei decizii privind acordarea dreptului la venitul lunar de completare prevăzut de art. 7 lit. b din OUG nr. 36/2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C. care a formulat următoarele critici:
Apreciază că în mod eronat, instanța de fond a reținut faptul că prin emiterea Deciziei nr.6877 în data de 05.09.2013 ar fi îndeplinită în mod cumulativ condiția că încetarea raportului de muncă s-a făcut printr-o concediere
colectivă și în intervalul de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 639/2013.
Conform prevederilor art. 58 din Codul muncii: „Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului.”
Arată apelantul că este inadmisibil și ilegal să se considere că data emiterii deciziei de acordare a preavizului este aceeași cu data încetării raportului de muncă. Acordarea preavizului este o obligație a angajatorului instituită prin art. 75 din Codul Muncii și are loc anterior încetării contractului de muncă.
În cuprinsul art. 68 al aceluiași act normativ se regăsesc condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o concediere să fie considerată ca fiind colectivă, și anume ca într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, să aibă loc încetarea unui anumit număr de contracte individuale de muncă.
Decizia nr. 6877 din data de 05.09.2013 care a stat la baza admiterii de către instanța de fond a acțiunii promovate de către reclamantă, nu prevede cu exactitate data la care încetează contractul individual de muncă al doamnei R., în cuprinsul art.1 făcându-se doar precizarea-că „începând cu data expirării termenului de preaviz doamna R. .... este concediată conform art. 65 și 66 din Codul Muncii”.
Calculând perioada de timp dintre data intrării în vigoare a H.G. nr. 639/2013 și data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei, se constată faptul că termenul de 90 de zile calendaristice impus de alin. 1 al art. 5 din O.U.G. nr. 36/2013 este depășit.
În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 6 alin 1 din Hotărârea nr. 478 din 10 iulie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecție socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare, conform cărora „Solicitarea de acordare a dreptului la venitul lunar de completare prevăzut la art. 7 lit. „b” din ordonanța de urgență se aprobă sau, după caz, se respinge prin decizie a directorilor executivi ai agențiilor în a căror rază teritorială își au domiciliul ori, după caz, reședința persoanele solicitante.”, A.J.O.F.M. C. a procedat, în mod corect și legal la emiterea Deciziei nr. 3/13.12.2013, conform modelului impus de prevederile legale în vigoare.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior invocate, apreciază apelanta că Decizia nr.3/13.12.2013 a fost emisă în mod legal, cu respectarea actelor normative în vigoare.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Conform art. 5 alin. 1 din OUG nr. 36/2013, concedierea colectivă se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 2, urmând ca, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort, se vor aproba sumele din bugetul asigurărilor pentru șomaj ce se vor aloca pentru plata drepturilor prevăzute la art. 7 lit. b) în beneficiul persoanelor disponibilizate de la operatorii economici prevăzuți la art. 1 alin. (1) care pot efectua concedieri colective în condițiile în care există un plan de disponibilizare aprobat, potrivit legii (art.2 din OUG nr.36/2013)..
În raport de aceste dispoziții legale instanța avea de verificat dacă în cazul reclamantei, s-a dispus încetarea contractului său de muncă prin concediere colectiva și anume dacă decizia de concediere s-a emis în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 639/2013.
Decizia de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei R. C. a fost emisă la data de 05.09.2013, nu mai târziu de 90 de zile de la . HG nr. 639/30.07.2013.
Textul mai sus invocat nu face referire la momentul la care își produc efectele deciziile de concediere colectivă ci la procedura de concediere colectivă în sine pentru ca în funcție de propunerile ministerelor de resort, să se calculeze și să se aprobe sumele din bugetul asigurărilor pentru șomaj ce se vor aloca pentru plata drepturilor prevăzute la art. 7 lit. b) în beneficiul persoanelor disponibilizate de la operatorii economici prevăzuți la art. 1 alin. (1) care pot efectua concedieri colective, în condițiile în care există un plan de disponibilizare aprobat.
Așadar, motivul pentru care s-a stabilit un termen de 90 de zile între data concedierii colective și dată intrării în vigoare a HG, nu a fost acela de a crea discriminări între persoanele disponibilizate în cadrul acestui program în funcție de data la care deciziile devin executorii condiționate fiind de termenul de preaviz ci, acela de a culege date privind numărul total al salariaților disponibilizați pentru a se aloca sume de bani suficiente pentru toate aceste persoane.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a anulat decizia contestată și a obligat pârâta către reclamantă la emiterea unei decizii pentru acordarea dreptului la venitul lunar de completare prevăzut de art. 7 litera b) din OUG nr. 36/2013.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 1253 din 19 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. C., domiciliată în C., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.jud.fond F.M.I.
Tehnored.dec.apel jud.M. B.-08.01.2015
Ex-4-
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 214/2014. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 160/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
