Contestaţie la executare. Decizia nr. 153/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 5639/118/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.153/AS
Ședința publică din 16 iulie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Președinte – Vanghelița T.
Judecător – J. Z.
Judecător – I. B.
Grefier – D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă A. E., domiciliată în C., . nr.75, ..26, județul C., împotriva sentinței civile nr.625/19.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că la data de 14.07.2014 intimata pârâtă a depus la dosar note scrise.
După referatul grefierului de ședință:
Recurenta reclamantă având cuvântul susține că nu mai are alte cereri de formulat, depune la dosar copie de pe Decizia nr.22/2013 pronunțată de ÎCCJ și apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile recurentei reclamante, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul recurenta reclamantă susține următoarele:
Începând cu luna iulie 2010, conform Legii 118/2010 i s-a reținut din indemnizația reparatorie (conform Legii nr. 341/2004) - 15%, iar conform Legii nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011 indemnizația s-a majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010, aceste rețineri au fost restituite pentru o perioadă de 6 luni. Arată că a formulat acțiune în acest sens la Tribunalul C., ce i-a fost respinsă, însă prin decizia Curții de Apel C. s-a casat această soluție cu trimitere spre rejudecare. Prin soluția pronunțată de Tribunalul C. după rejudecare, s-a admis cererea, s-a anulat decizia și a fost obligată pârâta să plătească suma de 846 lei, însă nu i s-a admis toată suma solicitată în cuantum de 2.022, pe motiv că pentru perioada 01.07.2010 – 31.07.2010 diminuarea cuantumului indemnizațiilor a fost dispusă prin legea nr. 118/2010, iar instanța nu poate face o aplicare retroactivă a legii nr. 285/2010.
Apreciază că i se cuvine toată suma solicitată prin acțiune și în acest sens solicită instanței a avea în vedere Decizia nr. 22/2013 a Î.C.C.J. privind recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și de Avocatul Poporului privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 și art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr.341/2004 raportată la prevederile art. 10 alin. 1 din legea nr.285/2010, decizie pe care a depus-o în copie la dosar.
Referitor la daunele morale solicitate apreciază că atunci când cineva greșește are o culpă – din neștiință, din neglijență sau i se impune. A solicitat suma de 2000 lei cu titlu de daune morale, întrucât de 10 ani este plimbată prin instanțe, iar la primul dosar a depus 7 decizii emise de C.J.P. C., decizii pe care pârâta le-a greșit. Apreciază că i se cuvin aceste daune morale pentru ca pe viitor să nu se mai întâmple astfel de lucruri și cu alte persoane, precum și pentru a se îndrepta astfel de greșeli.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA :
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamanta A. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei nr._/26.04.2012 emise de C. Teritorială de Pensii C. și suspendarea executării deciziei menționate până la soluționarea definitivă a contestației.
În fapt, reclamanta a învederat că prin decizia menționată a fost declarată debitor al pârâtei cu suma de 846 lei, reprezentând indemnizație prevăzută de Legea nr. 341/2004 încasată necuvenit în perioada 01.01._12.
Reclamanta a învederat că nu i s-a plătit nimic în plus față de ceea ce era legal cuvenit, motiv pentru care a solicitat restituirea sumelor reținute în perioada 01.07._11, actualizate cu rata inflației.
Reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 lei cu titlul de daune morale.
Au fost anexate decizia contestată, buletin de calcul.
În apărare, pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a învederat că, în baza art. 10 al. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010, începând cu data de 01.01.2011.
Prin aplicarea greșită a legii, în perioada ianuarie 2011-martie 2012 toate prestațiile au fost plătite reclamantei în alt cuantum decât cel legal cuvenit, astfel că s-a dispus emiterea deciziilor de recuperare a acestora.
În drept, s-au invocat art. 179 al. 1 și 4 din Legea nr. 263/2010.
Pentru termenul de judecată din data de 07.09.2012 pârâta a depus un set de precizări, prin care a învederat că, în baza art. 14 din Legea nr. 118/2010, indemnizația lunară de 1.102 lei ajunge la 937 lei, iar indemnizația reparatorie, de la 2.020 lei, prin diminuarea cu 15%, ajunge la 1.717 lei.
Legea nr. 285/2010, la art. 10 al. 1 dispune că, începând cu luna ianuarie 2011, aceste categorii de drepturi se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010.
Pârâta a precizat că, în fapt, începând cu luna ianuarie 2011 s-a procedat la plata lunară a acestor două categorii de indemnizații, în cuantumul anterior aplicării art. 14 din Legea nr. 118/2010 (nediminuat cu 15%), respectiv indemnizația reparatorie în cuantum de 2.020 lei, iar indemnizația lunară în cuantum de 1.102 lei.
Prin plata în perioada 01.01._12 a cuantumului de 2.020 lei în loc de 1.975 lei (indemnizația reparatorie) și 1.102 lei în loc de 1.078 lei (indemnizație lunară) a rezultat debitul care face obiectul acțiunii deduse judecății.
Pârâta a mai învederat că, începând cu data de 01.04.2012, corecția de cuantum a celor două indemnizații s-a realizat în sistemul automatizat la nivel național.
Prin sentința civilă nr. 4459/14.09.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția civilă în dosarul nr._, a fost respinsă contestația formulată de reclamantă, cu motivarea că Legea nr. 285/2010 a fost adoptată pe fondul dificultăților economice generate de creșterea nesusținută a cheltuielilor bugetare, pe care statul trebuia să le depășească.
Pentru anul 2011 se aplică dispozițiile Legii nr. 285/2010, care sunt dispoziții speciale în raport cu Legea nr. 341/2004, astfel că indemnizația reclamantei pe anul 2011 nu trebuia calculată prin raportare la un salariu mediu brut de 2.022 lei, întrucât cuantumul indemnizației fusese deja stabilit prin Legea nr. 285/2010, prin raportare la indemnizația din luna octombrie 2010, majorată cu 15%.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a învederat că într-o altă cauză pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească indemnizația de revoluționar pentru lunile ianuarie-iunie 2011 și în continuare, prin calcularea acesteia în raport de un salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în cuantum de 2.022 lei, în raport de art. 15 din Legea nr. 287/2010. S-a mai argumentat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire a sumelor nelegal reținute de pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 33/AS/28.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., secția I civilă în dosarul nr._, s-a admis recursul reclamantei și s-a casat sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul C..
Instanța de control judiciar a reținut că nu s-au administrat niciun fel de probe pentru a se stabili dacă indemnizația reclamantei este corect calculată prin aplicarea acestui text de lege, dacă recalcularea indemnizației și decizia de imputare emisă cu această ocazie a avut în vedere și sumele pe care le datora reclamantei în baza sentinței civile nr. 5304/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul C..
S-a mai argumentat că o expertiză ar fi putut stabili corect cuantumul indemnizației și sumele pe care reclamanta le-a recuperat de la pârâtă în baza sentinței mai sus menționate, având în vedere că decizia contestată stabilește un debit în sarcina reclamantei rezultat tot din recalcularea indemnizației, întemeiată pe Legea nr. 341/2004.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 10.06.2013, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, având ca obiectiv să se stabilească cuantumul indemnizației și sumele pe care reclamanta le-a recuperat de la pârâtă în baza sentinței civile nr. 5304/21.10.2011, având în vedere că decizia contestată stabilește un debit în sarcina reclamantei rezultat tot din recalcularea indemnizației în baza Legii nr. 341/2004.
Pentru termenul de judecată din data de 28.10.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil ec. P. M..
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr.625 din 19 martie 2014 – prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C..
A fost anulată decizia nr._ din 26 aprilie 2014 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 846 lei, care va fi actualizată cu rata inflației la data achitării efective.
A fost respinsă acțiunea ca nefondată pentru restul capetelor de cerere.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 700 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, care va fi actualizată cu rata inflației la data achitării efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta A. E. este beneficiara indemnizației acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, conform deciziei nr._/09.10.2007.
Începând cu luna iulie 2010, în baza art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, indemnizația reclamantei a fost micșorată cu 15%.
În baza art. 10 al. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011 indemnizația s-a majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Prin sentința civilă nr. 5304/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul C., rămasă definitivă prion decizia civilă nr. 218/AS/24.04.2014 a Curții de Appel C., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. E., iar pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantei indemnizația acordată în temeiul Legii nr. 341/2004, pentru lunile ianuarie-iunie 2011 și în continuare, prin calcularea acesteia în raport de un salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, în cuantum de 2.022 lei, conform art. 15 din Legea nr. 287/2010.
A mai fost obligată să plătească reclamantei diferența de drepturi de pensie dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, în intervalul dintre ianuarie 2011 și data plății efective a sumei datorate, sume care vor fi actualizate cu rata inflației.
Decizia nr._/26.04.2012 a stabilit că, în aplicarea Legii nr. 285/2010, în perioada de la 01.01.2011 până la 01.04.2012 s-au plătit și s-au încasat necuvenit drepturi în sumă de 846 lei, reprezentând diferențe de drepturi de indemnizație acordate conform Legii nr. 341/2004 încasată necuvenit.
Prin aceeași decizie s-a recalculat indemizația reclamantei pentru perioada ianuarie 2011-iulie 2012, fiind restituită reclamantei suma de 4.617 lei în luna august 2012, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
Printr-o altă hotărâre sentința civilă nr. 5304/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul C. intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit că debitul în sumă de 846 lei – reținut în sarcina reclamantei a fost nelegal, motiv pentru care pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 846 lei actualizată cu rata inflației la data achitării.
Instanța reține că în mod nelegal s-a constituit în sarcina pârâtei debitul în sumă de 846 lei conform deciziei contestate, motiv pentru care instanța va dispune anularea acesteia.
In cauză a fost administrată proba cu expertiză și s-a stabilită că reclamantei nu i-au fost restituite reținerile de 15% pentru perioada 01.07._10, în sumă de 468 lei lunar, întrucât Legea nr.285/2010 nu se poate aplica retroactiv pentru reținerile făcute în baza Legii nr. 118/2010.
A fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale, cu motivarea căp modalitatea în care salariații pârâtei interpretează actele normative, nu poate fi asimilată unei intenții frauduloase, în lipsa unor probe certe și este supusă controlului judecătoresc tocmai pentru ca orice consecințe păgubitoare să fie înlăturate pe această cale.
Cu alte cuvinte, reclamanta nu a făcut dovada daunelor morale solicitate.
In termen legal, împotriva sentinței civile nr. 625/19.03.2014, a declarat recurs A. E., ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că prin sentința civilă nr. 625 din 19 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C., pe care a recurat-o, a reținut că privitor la modalitatea de calcul a indemnizației stabilite de Legea nr. 341/2004 există autoritate de lucru judecat pentru perioada ianuarie decembrie 2011 potrivit sentinței civile nr. 5304/21.10.2011.
Recurenta a solicitat instanței de control judiciar să constate că argumentele cu privire la modalitatea de calcul pot fi privite că au intrat în puterea lucrului judecat și pentru perioada 1 iulie 2010 – 31 decembrie 2010, întrucât între cele două perioade, singura diferență este perioada de calcul, respectiv salariul mediu pe anul 2010 față de salariul pediu pe anul 2011.
Pe de altă parte, instanța de fond pe perioada rejudecării nu a respecta recomandările deciziei de casare, respectiv nu a făcut o analiză a modului de calcul al indemnizației în raport de art.4 alin. 3 din legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Pe perioada în discuție, în urma efectuării raportului de expertiză, raportul a stabilit că instimata nu a restituit reținerile în sumă de 468 lei, dar în același timp a reținut că nu sunt aplicabile disp. Legii nr. 285/2010 – drept temei legal al acesti restituiri.
Instanța de fond, în rejudecare s-a limitat doar a face trimitere la concluziile expertului care și-a depășit atribuțiile în momentul în care a stabilit – interpretarea juridică a aplicării unor prevederi legale.
Față de cele menționate a solicitat restituirea sumelor reținute de la 1 iulie 2010 până la 31 decembrie 2012 indexate cu indecele de inflație.
A solicitat recurenta acordarea daunelor morale în sumă de 2000 lei.
Susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii civile pentru acordarea acestor daune morale.
Decizia nr. 1657/24.02.2011 a ÎCCJ – Secția civilă și de proprietate intelectuală, se pliază perfect pe speța de față, deși instanța de fond nu a acordat aceste daune morale, nesocotind atât dispozițiile dreptului civil cu privire la răspunderea civilă, dar și întreaga jurisprudență.
Pentru considerentele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul restituirii sumelor reținute pe perioada 1 iulie 2010 – 31 decembrie 2012, indexate cu indicele de inflație și acordarea daunelor în sumă de 2000 lei.
Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Reclamanta A. E. este beneficiară a indemnizației re revoluționar acordată în temeiul Legii nr. 342/2004.
In baza Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar – această indemnizație a fost micșorată cu 15% în temeiul art. 14 lit.d care prevede că: « de la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% următoarele drepturi: indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 198, precum și față de persoanele care și-au pierdut viața sau au avut de suferit de pe urma revoluției, securității anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr.341/2014 cu modificările și completările ulterioare ».
In baza dispozițiilor legale mai sus menționate, indemnizația reclamantei a fost redusă de la suma de 2020 lei la 1717 lei – astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar.
In baza art. 10 alin. 1 din Legea nr._ – începând cu luna ianuarie 2011, diferențele prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a, b și d și alin. 4, art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
La data de 26.04.2012, pârâta a emis de decizia nr._ prin care a stabilit în sarcina recurentei un debit în sumă de 846 lei, sumă care provine din aplicarea eronată a disp. art.10 din legea nr. 285/2010. Această dispoziție a fost contestată prin prezenta cauză și în mod corect anulată de către instanța de fond.
Prin sentința civilă nr. 5304 din 21.10.2011 pronunțată de Tribunalul C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 218/AS/24.04.2012 a Curții de Appel C. a fost admisă acțiunea reclamantei, iar pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantei indemnizația acordată în baza Legii nr. 341/2004 pentru lunile ianuarie – iunie 2011 și în continuare, prin calcularea acesteia în raport de un salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, în cuantum de 2022 lei conform art. 15 din legea nr. 287/2010.
Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei diferența de drepturi de pensie dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată în perioada dintre ianuarie 2011 și data plății efective a sumei datorate care va fi actualizată cu rata inflației.
In baza sentinței civile nr. 5304 din 21.10.2011 intrată în puterea lucrului judecat s-a constatat că în mod nelegal pârâta a reținut în sarcina recurentei un debit în sumă de 846 lei conform deciziei nr._ lei din 11 iulie 2012.
Prin aceeași decizie i-a fost restituită recurentei suma de 4617 lei în luna august 2012.
Incasarea necuvenită a sumei de 846 lei de către intimată de la recurentă, precum și recalcularea pentru perioada iunie 2011 – iulie 2012 a indemnizației acordate în baza Legii nr. 341/2004 și restituite recurentei în sumă de 4617 lei în lunba august – au fost stabilite conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert P. M..
Acest raport de expertiză a fost efectuat în cauză conform dispoziției instanței ierarhic superioare, care prin hotărârea de casare cu trimitere spre rejudecare, a dispus administrarea probei cu expertiză pentru a stabili corect cuantumul indemnizației și sumele pe care reclamanta le-a recuperat de la pârâtă în baza sentinței civile nr. 5304 din 21.10.2011.
Instanța, potrivit disp. art. 315 cod pr.civilă s-a conformat dispozițiile instanței superioare și a administrat probe cu expertiză care a stabilit sumele pe care recurenta le are de primit de la intimată pârâtă – astfel cum s-a menționat.
In concluzie, instanța de fond în rejudecare a ținut cont de dispozițiile deciziei de casare, a făcut o analiză a modului de calcul al indemnizației în raport de disp. art. 4 alin. 3 din legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare, nu cum susține recurenta că instanța nu s-a conformat deciziei de casare.
Susținerea recurentei că instanța de fond în rejudecare nu i-a restituit reținerile din perioada 1 iulie 2010 – 31 decembrie 2010 conform legii nr. 118/2010, actualizate cu rata inflației la data plății efectiuve este nefondată, întrucît disp.Legii nr. 285/2010 – art. 2 alin.1 lit. a,b și d, alin. 4, art. 13 și 14, nu prevăd restituirea acestor rețineri decât începând cu luna ianuarie 2011.
Critica recurentei privind neacordarea daunelor modale în cuantum de 2000 lei, de către instanța de fond este nefondată.
Repararea daunelor morale constituie o componentă importantă a răspunderii civile, răspundere care are ca scop nu numai repararea daunelor materiale, dar și a celor morale. Repararea prejudiciilor, în general corespunde unor necesități sociale.
Pentru a interveni răspunderea civilă delictuală se admite, atât în literatura juridică, cât și în practica judiciară, că trebuie îndeplinite condițiile de existență ale acesteia sau elementele sale constitutive și anume: prejudiciul (material sau moral), fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau vinovăția autorului faptei ilicite. Aceste elemente trebuie întrunite, în principiu, cumulativ pentru angajarea răsăpunderii civile, constituind cadrul legal necesar pentru repararea prejudiciilor civile. Elementul indispensabil este prejudiciul, deoarece în lipsa acestuia nu există răspundere civilă.
In cauza dedusă judecății, astfel cum a reținut instanța de fond nu sunt întrunite cumulativ și cele trei condiții ale răspunderii civile pentru a angaja răspunderea intimatei pentru daunele morale solicitate de către recurentă.
De altfel, modalitatea în care salariații intimatei pârâte interpretează actele noramtive nu poate fi asimilată unei intenții frauduloase, în lipsa unei probe certe și este supusă controlului judecătoreasc, tocmai ca orice consecințe păgubitoare să fie înlăturate pe această cale.
In speță, recurenta nu a făcut dovada culpei procesuale a pârâtei, în sensul că a fost prejudiciată moral de către aceasta.
Simpla afirmație, că a fost prejudiciată moral – nefiind urmată de dovedirea acesteia nu poate antrena răspunderea morală a intimatei pârâte.
Pentru considerente expuse, Curtea în baza art. 312 cod pr.civilă, ca respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă A. E., domiciliată în C., . nr.75, ..26, județul C., împotriva sentinței civile nr.625/19.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iulie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Vanghelița T. J. Z. I. B.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: A.N.
Red.dec.jud.V.T./23.07.2014
Tehnored.gref.RD/24.07.2014/2ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 128/2014. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 152/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
