Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 212/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 6656/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.212/CM
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător – M. S. S.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR MARFĂ S.A. – cu sediul ales în municipiul C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.4292 din data de 20 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă C. M. – domiciliată în municipiul C., Șoseaua Mangaliei nr.7, ., ., județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că apelanta pârâtă a solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta SNTFM CFR Marfă SA, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 4292/20.11.2013, Tribunalul C., secția I civilă, a respins excepția prescripției extinctive și excepția autorității lucrului judecat ca nefondate și a admis cererea formulată la 16.07.2013 de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta SNTFM CFR Marfă SA și a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă a salariului suplimentar și a ajutorului material de C. aferente anului 2010, precum și a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 16.07.2010 – 31.01.2011, actualizate cu indicele de inflație din data plății și dobânda legală aferentă.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
1. Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
În sprijinul aplicării termenului de 6 luni, pârâta a susținut că prestațiile solicitate de reclamant nu reprezintă drepturi salariale.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
Sub rezerva verificării fondului drepturilor deduse judecății, prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către reclamantă) sunt invocate ca drepturi salariale ale acestuia, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată. Caracterul condiționat sau necondiționat al unor drepturi nu înseamnă, cum a susținut pârâta, că ar fi altceva decât drepturi, însăși condiția fiind o modalitate a obligațiilor, cărora implicit le corespund drepturi și nu altceva.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 16.07.2013, tribunalul a constatat că că termenul prescripției extinctive de 3 ani, pentru pretențiile deduse judecății nu este îndeplinit în speță, iar art. 268 lit. d) C. Mc., invocat de pârâtă, este fără legătură cu cauza, întrucât reclamanții nu au formulat o acțiune în constatarea nulității vreunui contract colectiv de muncă.
2. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere de acordare a tichetelor de masă, prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010 s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, la plata primei de ziua Feroviarului pentru anul 2009, prima de Paști și de C. pe anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04._10, actualizate cu indicele de inflație.
Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsură exista autoritate de lucru judecat este necesar a se verifica tripla identitate cu privire la părți, obiect si cauza.
Sub aspectul identității de părți, se constată că reclamanta care a formulat prezenta acțiune, se regăsește în aceeași calitate și în acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/118/2010 soluționată prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 .
Cu privire la identitatea de obiect și cauză, se reține că în dosarul de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010, prima de C. 2010 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iulie_11, precum și actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective.
În cauza înregistrată sub nr._/118/2010, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar pentru anii 2007,2008, 2009, la plata primei de ziua Feroviarului pentru anul 2009, prima de Paști și de C. pe anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009, actualizate cu indicele de inflație.
Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Dacă în ceea ce privește identitatea de cauză și de părți nu există dubiu cu privire la îndeplinirea condiției, instanța a apreciat că nu există identitatea de obiect între cele două acțiuni. Astfel, în ceea ce privesc tichetele de masă, în prima acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie 2009, iar în cauza de față, se solicită contravaloarea acestora pentru perioada iulie_11.
Prin urmare nu există identitate de obiect, această excepție fiind respinsă ca nefondată.
3. Cu privire la al 13-lea salariu pentru anul 2010, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, text nemodificat în perioada 2007-2010 și potrivit cu care pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Criteriile care au condiționat acordarea salariului suplimentar au fost enumerate prin Anexa nr. 6 la contractul colectiv de muncă.
În consecință, art. 30 din CCM la nivel de unitate a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului. Sintagma „poate primi” folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Totodată, textul art. 30 alin.1 din CCM trebuie interpretat sistematic, avându-se în vedere și art. 31 alin.1 care configurează ipoteza în care se poate acorda acest salariu, prin inserarea criteriilor care condiționează acordarea dreptului.
În aceste condiții, angajatorul poate exprima în mod valabil opțiunea de a nu acorda acest drept salarial numai pentru acei salariați care nu respectă criteriile prevăzute în anexa 6 și cum asemenea dovezi nu s-au făcut în privința reclamantei, rezultă că dreptul salarial analizat se cuvine acesteia.
Cu referire la anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 30 alin. 1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS. Or, la art. 30 alin.1 din CCM menționat, s-a prevăzut în mod expres că pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În consecință, în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, reclamanta este îndreptățită la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
4. Cu privire la prima de C. pentru anul 2010, potrivit art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pârâte în perioada 2007-2008, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se află în concediu fără plată cu durata de un an.
În anul 2009, în privința acelorași prime s-au aplicat dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2984/04.06.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, care au reglementat acordarea celor două categorii de prime începând cu data de 01.01.2010.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă când la nivelul unității intimate s-a prevăzut suspendarea acestor prime, au fost aplicabile dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, obligatoriu pentru pârâtă în temeiul art. 241 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, aplicabil la data nașterii dreptului.
Prin urmare, a fost admisă cererea reclamantei privind acordarea primei de C. pentru anul 2010.
5. Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iulie_11, potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, începând cu data de 1.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Se face astfel trimitere doar la art. 7 din Legea nr. 142/1998, în sensul stabilirii modalității practice de angajare a serviciilor de tipărire a tichetelor de masă, însă acordarea tichetelor este obligatorie, nefiind supusă nici unei condiții.
Prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități se impune în detrimentul reglementărilor contractuale stabilite la un nivel inferior, potrivit prevederilor citate ale art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Astfel, în baza art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 16.07._11, în echivalentul zilelor lucrătoare prestate înmulțit cu valoarea nominală, actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.
6. Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate și actualizarea în funcție de rata inflației a acestor sume tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată.
În acest sens tribunalul a reținut că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 vechiul cod civil combinat cu art.1082 vechiul cod civil, iar cealaltă art.998 vechiul cod civil (vechiul cod civil este aplicabil raportului juridic dedus judecății față de prevederile art.6 din noul cod civil).
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței sale din cauza inflației după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoare sa reală la data executării.
Actualizarea cu rata inflației este fundamentată față de natura și scopurile diferite ale celor două instituții. Astfel, dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ce privește data de la care începe să curgă dobânda legală aferentă despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul, tribunalul a apreciat că acesta este data punerii în întârziere a debitorului, astfel cum prevede art. 1081 cod civil, care în cazul de față este data formulării cererii de chemare în judecată a pârâtei pentru plata acestor despăgubiri, respectiv data de 16.07.2013.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SNTFM CFR Marfă SA, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii având ca obiect tichetele de masă întrucât există autoritate de lucru judecat, precum și a întregii acțiuni ca prescrisă și, în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că asupra unei cereri similare vizând tichetele de masă, instanțele s-au mai pronunțat și prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C. și a criticat soluția de respingere a excepției prescripției extinctive întemeiate pe art. 268 alin. 1 lit. e) C. Mc., întrucât drepturile bănești solicitate nu reprezintă un adaos la salariu, pentru a fi aplicabil art. 160 C. Mc., astfel că acestea nu constituie drepturi salariale. Acestea nu reprezintă o contraprestație a muncii și nu se plătesc o dată pe lună, ci anual.
De asemenea, prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010, s-a stabilit că art. 30, 64 alin. 1 și 2 și art. 74 din contractul colectiv de muncă nu se aplică în anul 2010.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Reclamanta este salariata pârâtei, care prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C. a fost obligată să plătească acesteia, între altele, și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1.04.2009 – 21.04.2010, actualizate cu indicele de inflație din data plății. Totodată, au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
În motivarea acelei sentințe, s-a reținut că salariații sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă până la 21.04.2010, astfel că cererea referitoare la aceste tichete a fost admisă în parte. De asemenea, instanța a reținut că inserarea mențiunii de neacordare a tichetelor de masă pentru anul 2010 prin actul adițional nr. 1718/22.04.2010 are și semnificația că, dacă până în acel moment a fost posibilă acordarea tichetelor de masă, după data de 22.04.2010 acest lucru nu mai este posibil potrivit voinței comune a partenerilor de dialog social exteriorizată prin actul adițional modificator la contract.
Prin urmare, semnificația mențiunii din dispozitiv în sensul respingerii restului pretențiilor ca nefondate, în ceea ce privește tichetele de masă, se referă la cele aferente perioadei 22.04.2010 – 31.12.2010, întrucât aplicarea actului adițional pe care instanța și-a întemeiat soluția a fost limitată la anul 2010. Dimpotrivă, instanța nu a soluționat în acel dosar o cerere vizând tichetele de masă aferente perioadei ulterioare datei de 31.12.2010, autoritatea de lucru judecat vizând numai cererile asupra cărora instanța s-a pronunțat.
Sentința civilă nr. 5608/26.10.2012, chiar pronunțată în primă instanță și susceptibilă de recurs, este definitivă și beneficiază de autoritate de lucru judecat, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare la data pronunțării ei, nu era susceptibilă de apel, potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011. Dacă această sentință ar urma să fie reformată prin intermediul căilor de atac, acest lucru se poate întâmpla numai în dosarul respectiv, fără ca părțile să aibă dreptul de a valorifica aceleași pretenții în cadrul unor proceduri separate.
Contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 16.07.2010 – 31.12.2010, care a făcut obiectul judecății în dosarul nr._/118/2010, finalizat definitiv prin pronunțarea sentinței civile nr. 5608/26.10.2012, este solicitată și în dosarul de față.
Potrivit art. 1201 C. civ. vechi, în vigoare la data înregistrării dosarului nr._/118/2010 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 5608/26.10.2012, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Autoritatea de lucru judecat este recunoscută și de art. 431 alin. 1 C. proc. civ. actual, potrivit căruia nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Această prevedere legală consacră efectul negativ al autorității lucrului judecat, spre care se tinde, pe calea excepției autorității lucrului judecat, la respingerea unei a doua cereri identice.
Se constată în speță că părțile, obiectul și cauza acțiunii de față sunt aceleași cu cele ale acțiunii care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C.. Astfel, reclamanta și pârâta figurează în ambele dosare în aceeași calitate, contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 16.07.2010 – 31.12.2010 face obiectul ambelor dosare, iar pretențiile sunt întemeiate tot pe art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit până la 31.01.2011.
În condițiile unor părți, obiect și cauză identice în cele două acțiuni, curtea reține incidența în cauză a autorității de lucru judecat, pe baza sentinței civile nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C., cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 16.07.2010 – 31.12.2010, urmând a admite apelul și a schimba sub acest aspect sentința apelată.
2. În ceea ce privește prescripția extinctivă, privind celelalte drepturi bănești deduse judecății, curtea are în vedere că, potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, prima instanță a reținut în mod corect că salariul constituie prețul muncii, care nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii. Faptul că primele nu se plătesc lunar nu înseamnă că nu au caracter salarial, ele integrându-se într-un sistem de remunerare a muncii prestate.
Prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către intimatul reclamant) sunt invocate ca drepturi salariale, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată, în lipsa cărora nu ar fi fost prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 16.07.2013, în mod legal și temeinic prima instanță a respins excepția prescripției extinctive, având în vedere că suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010 au fost scadente după 16.07.2010.
3. În ceea ce privește fondul cererii având ca obiect salariul suplimentar și prima de C. aferente anului 2010, curtea are în vedere că, prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010, s-a stabilit că art. 30, art. 64 alin. 1 și 2 și art. 74 din contractul colectiv de muncă nu se aplică în anul 2010, aceste articole vizând, între altele, salariul suplimentar și prima de C..
Rezultă astfel că, deși aceste drepturi salariale au fost prevăzute în favoarea salariaților prin contractul colectiv de muncă, anterior scadenței părțile dialogului social au convenit ca ele să nu se acorde, astfel încât creanțele avându-le ca obiect nu s-au născut în patrimoniul salariaților.
Actul adițional menționat a dovedit intenția partenerilor sociali în sensul neaplicării drepturilor salariale respective, astfel că, deși contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, care prevedea aceleași drepturi, nu a făcut obiectul unei modificări exprese, se impune interpretarea că această modificare a operat implicit. În caz contrar, s-ar ajunge la situația absurdă ca, deși partenerii sociali au convenit în mod explicit asupra întinderii drepturilor și obligațiilor lor prin actul adițional menționat, acesta să nu se aplice, deși este rodul acordului lor de voințe.
Ca urmare, cu privire la aceste drepturi salariale, sentința apelată va fi reformată în sensul respingerii ca nefondată a cererii avându-le ca obiect.
4. În ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 1-31.01.2011, admisă de prima instanță, curtea constată că acesta este întemeiată, dispoziția din sentința apelată sub acest aspect fiind legală și temeinică și urmând a fi menținută.
Astfel, contractul colectiv de muncă la nivel de unități din transportul feroviar, inclusiv art. 81 în baza căruia pârâta a datorat salariaților tichete de masă până la 21.04.2010, a fost prelungit prin actele adiționale nr. 370/20.06.2008 și 629/4.01.2011 până la 31.01.2011.
Cum actul adițional nr. 1713/21.04.2010 a prevăzut neacordarea unor drepturi salariale, între care și tichetele de masă, numai pentru anul 2010, rezultă că pentru perioada următoare, în limitele în care contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități s-a mai aflat în vigoare, art. 81 din acest din urmă contract și-a reluat efectele.
Astfel, potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, începând cu data de 1.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Se face astfel trimitere doar la art. 7 din Legea nr. 142/1998, în sensul stabilirii modalității practice de angajare a serviciilor de tipărire a tichetelor de masă și al valorii nominale a acestora, însă acordarea tichetelor este obligatorie, nefiind supusă nici unei condiții.
În consecință, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul formulat în cauză și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 16.07.2010 – 31.12.2010 întrucât există autoritate de lucru judecat și va respinge cererea având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010 ca nefondată. Totodată, vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – CFR MARFĂ S.A. – cu sediul ales în municipiul C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.4292 din data de 20 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă C. M. – domiciliată în municipiul C., Șoseaua Mangaliei nr.7, ., ., județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 16.07.2010 – 31.12.2010 întrucât există autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea având ca obiect prima de C. și salariul suplimentar aferente anului 2010 ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – D.I.F.
Red.dec.Jud.M.S.S./5 ex.
Data: 05.06.2014
Emis 2 comunicări/12.06.2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 155/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 213/2014.... → |
|---|
