Acţiune în constatare. Decizia nr. 40/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 6286/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/CM
Ședința publică din 27 ianuarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă B. E., cu domiciliul în Năvodari, Aleea Egretei, ., ., împotriva sentinței civile nr. 735 din 31 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata pârâtă FUNDAȚIA C. ȘTIINȚIFICĂ „CONCORD”, cu sediul social în C., .. 4.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20 ianuarie 2015 și 27 ianuarie 2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 2.07.2013 sub nr._, reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâta Fundația C. Științifică „Concord”, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența unui raport de muncă între reclamantă și pârâtă, obligarea pârâtei la plata integrală a drepturilor bănești cuvenite pentru munca prestată, în conformitate cu prevederile contractului civil nr. 115/2008, actualizate conform normelor legale în materie, în limita termenului de prescripție, să se constate că, la momentul încheierii contractului de colaborare nr. 816/2011 și nr. 204/2012 nu au fost respectate prevederile legale referitoare la normarea muncii și să de dispună remunerarea în mod corespunzător a muncii depuse, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cursul anului 2008 a stabilit relații contractuale cu pârâta având ca obiect desfășurarea de activități de prestare servicii de învățământ, sens în care s-a încheiat Contractul civil nr. 115/30.05.2008, calificat de către reclamantă ca fiind un contract de muncă întrucât în cuprinsul său se face referire la noțiunea de „salariu lunar” iar perioada contractuală este „nedeterminată”. S-a mai arătat că în baza acestui contract nu s-a efectuat nici o plată, singurele plăți efectuate de către pârâtă fiind ulterioare încheierii unui nou contract de colaborare cu nr. 816/08.09.2011 care stabilea o altă modalitate de remunerare, respectiv plata cu ora. Referitor la plata drepturilor bănești pentru munca efectiv prestată, reclamanta a precizat că în baza Contractul civil nr. 115/30.05.2008 era îndreptățită la o remunerație fixă în cuantum de 1500 lei lunar din care nu a primit nimic. Ulterior au fost încheiate succesiv Contractele de colaborare nr. 816/08.09.2011, respectiv nr. 204/04.09.2012 fără însă a interveni vreun act de adițional de modificare, completare sau care să ducă la încetarea Contractului civil nr. 115/30.05.2008, acesta fiind în continuare în vigoare.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la încălcarea prevederilor legale în materie de normarea muncii, reclamanta a arătat că există neconcordanță între clauzele cuprinse în Contractele de colaborare nr. 816/08.09.2011, respectiv nr. 204/04.09.2012 și prevederile legale în materie Anexa la Ordinul Ministrului Învățământului nr. 4370/2000, sens în care solicitarea reclamantei a fost de a obliga pârâta la calcularea drepturilor salariale cuvenite în mod corespunzător acestui act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 112 și următoarele din Codul de Proc. Civilă, și dispozițiile la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: Contractul civil nr. 115/30.05.2008, Contractele de colaborare nr. 816/08.09.2011 și Contractele de colaborare nr. 204/04.09.2012, Adeverințe de venit emise de ANAF pentru anii 2008-2012 si legislație aplicabilă (filele 9-22).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 25,26) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat pârâta că, urmare a încheierii Contractul civil nr. 115/30.05.2008 reclamanta urma să desfășoare activități de predare, să realizeze portofoliul profesorului semestrial și să publice lucrări științifice de specialitate, pentru aceste fiind remunerată in mod corespunzător. Referitor la modalitatea de remunerare în baza Contractele de colaborare nr. 816/08.09.2011, respectiv nr. 204/04.09.2012 aceasta s-a realizat în conformitate cu art. 3 din Anexa la Regulamentul de Ordine Interioară în învățământul cu frecvență redusă în regim de 12 lucrări/oră, modalitate acceptată de reclamanta și însușită prin semnătură.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse înscrisuri (filele 27-36, 55-62, 66-76).
Prin răspunsul la întâmpinare formulat (filele 39-40), reclamanta a reiterat susținerile din acțiunea introductivă.
La termenul de judecată din data de 9.09.2013, reclamanta a precizat că acțiunea formulată este una în realizarea dreptului. La același termen de judecată instanța a respins cererea de suspendare cauzei formulată de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 413 alin.1 pct.2 NCPC, pentru considerentele arătate în încheiere.
Prin notele de ședință formulate la termenul din 04.11.2013 (fila 65), pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale din perioada 2008-2010.
La termenul de judecată din data de 18.11.2013, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru motivele arătate în încheiere.
La termenul de judecată din data de 20.01.2014 pârâta a revenit cu o nouă solicitare de suspendare a procesului până la soluționarea dosarului penal nr._/P/2013 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. motivat de faptul că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantei și a soțului acesteia, cerere respinsă de către instanță ca neîntemeiată pentru considerentele arătate în încheiere.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul pârâtei (filele 149-151).
Prin sentința civilă nr. 735 din 31 martie 2014 Tribunalul C. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâta Fundația C. Științifică Concord, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a încheiat la data de 30.05.2008 contractul civil nr. 115/30.05.2008, având ca obiect activitatea de prestare de servicii de învățământ, pregătirea procesului de învățământ, elaborarea subiectelor de examen, documentare, cercetare, prezentare manuale și cărți de specialitate, verificare de lucrări, întocmirea borderourilor de prezență și de note, evaluarea rezultatelor examenelor și organizarea sesiunilor restante, contract încheiat pe perioadă determinată respectiv 01.06._09, conform originalului depus la dosarul cauzei de către pârâtă – fila 60 dosar.
Deși reclamanta a susținut că acest contract ar fi fost încheiat pe perioada nedeterminată, depunând în acest sens înscrisul de la filele 9-10, la solicitarea instanței de a prezenta originalul, reclamanta a precizat în ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 că nu este în posesia acestuia. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 292 alin. 2 NCPC, sancțiunea neprezentării originalului la cerere constă în înlăturarea înscrisului din probațiune, instanța a exclus înscrisul prezentat de reclamantă din analiza probelor încuviințate, luând în considerare contractul civil nr. 115/30.05.2008 depus în original de către pârâtă, act față de care reclamanta nu a înțeles să se folosească de procedura înscrierii în fals pentru a putea dovedi susținerile sale. Față de acest aspect, valabilitatea acestui contract încetând la data de 31.05.2009, pretențiile bănești solicitate de reclamantă în baza acestuia, pentru perioada 02.07.2010 (dată care se circumscrie termenului general de prescripție)- 01.09.2011(dată de la care intră in vigoare Contractul de colaborare 816/08.09.2011), apar ca neîntemeiate.
Ulterior acestui contract au fost încheiate succesiv două contracte de colaborare nr. 816/08.09.2011 pentru perioada 01.09._12 (filele 16,17), respectiv nr. 204/24.09.2012 pentru perioada 01.09._13 (filele 18,19), ambele contracte încheiate temeiul art. 1410 și art. 1420 Cod civil, având ca obiect activitatea de predare către elevii înscriși la LICEUL „CONCORD” a disciplinei istorie după programa școlară.
De la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011 - Legea Educației Naționale potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1, în unitățile de învățământ sau în consorțiile școlare poate fi angajat personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată de cel mult un an școlar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata cu ora, în condițiile legii. Constituirea posturilor didactice la nivelul unității de învățământ sau al consorțiilor școlare se face pe baza normativelor în vigoare privind formațiunile de studiu. În învățământul preuniversitar de stat și particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Astfel, se prevede în mod expres modalitatea de desfășurare a activității didactice în instituțiile de învățământ, indiferent dacă este vorba de învățământ de stat sau particular.
Analizând cele două înscrisuri pe care își întemeiază reclamanta pretențiile, instanța a constatat că acestea sunt două contracte civile, iar în speța dedusă judecății nu există elemente specifice dreptului muncii.
În acest sens, instanța a reținut că aceste contracte încheiate între părți nu cuprind clauzele specifice unui contract de muncă în sensul dispozițiilor legislației muncii (art. 17 din Codul muncii), nefiind stipulate în cuprinsul lor durata concediului, durata normală a muncii, salariul de bază ori aspecte privind răspunderea disciplinară și răspunderea patrimonială sau obligații asumate de păți ce au caracterul obligațiilor specifice raporturilor de muncă.
Din probele administrate în cauză, rezultă că raporturile juridice care au existat între reclamantă și pârâtă sunt reglementate de dispozițiilor Codului civil și nicidecum de dispozițiile specifice Codului Muncii, mai ales în condițiile în care legea prevede în mod expres ca activitatea de profesor în cadrul unei instituții de învățământ preuniversitar, fie ea de stat sau particulară, nu se poate desfășura decât în temeiul unui contract individual de muncă și în urma organizării unui concurs.
În acest context, s-a constatat că nefiind vorba despre raporturi de muncă derulate între părți, prevederile legale invocate de către reclamantă referitore la normarea muncii, la momentul încheierii celor două contracte de colaborare, nu sunt incidente în cauză, astfel încât cererea privind remunerarea în mod corespunzător a muncii depuse în baza celor două contracte, urmare a constatării nerespectării acestor prevederi legale, este neîntemeiată.
Dincolo de aceste aspecte, instanța a reținut că pârâta a făcut dovada remunerării activității prestate de reclamantă în baza contractelor în discuție (state de plată filele 66-76, 142-147, 165), astfel încât susținerile reclamantei nu sunt dovedite, raportat la art.249 NCPC, în condițiile în care ordinul nr.4370/2000, invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor, în vigoare la data încheierii contractului de colaborare nr.816/8.09.2011, a fost abrogat prin ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr.5545/6.10.2011 privind aprobarea Metodologiei de organizare și funcționare a claselor cu frecvență redusă în învățământul preuniversitar obligatoriu.
Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: în cursul anului 2008 a stabilit relații contractuale cu pârâta din prezenta cauză, în vederea desfășurării activității de prestare servicii de învățământ, fiind încheiat în acest sens contractul civil nr. 115/30.05.2008; așa cum a arătat în tot cursul judecății în fond, copia pe care a deținut-o a acestui contract purta mențiunea încheierii lui pentru o perioadă nedeterminată, iar nu determinată așa cum a susținut pârâta; în ceea ce privește calificarea raportului juridic reglementat de contractul civil nr. 115/30.05.2008, precum și a contratelor ulterioare încheiate pe fiecare an școlar în temeiul cărora a solicitat respectarea prevederilor legale referitoare la normarea muncii, consideră acesta este un raport de muncă; deși titulatura contractelor ar conduce în mod formal la aparența faptului că acestea sunt contracte civile, din interpretarea clauzelor acestora, precum și din specificul activității efectiv prestate reiese în mod cert faptul că ne aflăm în prezența unor relații de muncă; astfel, obiectul contractului constă din prestarea unei activități în schimbul unei remunerații periodice - similar unui contract de muncă, reclamanta fiind subordonată intereselor pârâtei; de asemenea, în cuprinsul contractului de prestări servicii se face referire directă la „salariul lunar” la care reclamanta era îndreptățită (punctul III din contract); în plus, pârâta din prezenta cauză se obligă să plătească „sumele de bani corespunzătoare muncii prestate” (punctul 3.1. din contract), iar perioada pentru care este încheiat contractul este „nedeterminată”, noțiune utilizată în mod curent pentru contractele individuale de muncă (punctul 4.1. din contractul nr. 115/30.05.2008), în timp ce pentru celelalte contracte se face mențiunea perioadei pentru care au fost încheiate, respectiv perioade care acopereau câte un an școlar; mai mult chiar pârâta se obliga la reținerea și virarea în mod corespunzător a impozitelor generate de venitul astfel realizat; deși nu a efectuat plăți directe corespunzătoare muncii reclamantei, așa cum reiese din adeverințele de venit obținute de către aceasta, pârâta a virat contribuții către bugetul de stat începând cu anul 2008; prin contractele depuse la dosarul cauzei se reglementau atât activitatea ce urma să fie prestată de către reclamantă cât și modalitatea de remunerare a acesteia, respectiv plata unei sume lunare sau remunerarea unui număr de ore; singurele plăți efectuate au fost în temeiul contractelor de colaborare, însă, așa cum a arătat și în cuprinsul acțiunii introductive, dar și pe parcursul judecății în primă instanță, plățile efectuate nu au respectat prevederile legale în materie de normare a muncii, mai mult chiar, deși instanța de fond a reținut faptul că au fost întocmite state de plată acestea vizau doar plăți în regim de plată cu ora; astfel nu s-a făcut dovada efectuării plăților conform contractului nr. 115/30.05.2008, în timp ce pentru contractele în regim de plată cu ora existența unor state de plată reprezintă o dovadă în plus a faptului că s-a prestat muncă, iar nu că s-a furnizat un serviciu, fiindu-le aplicabilă astfel legislația în domeniul muncii, iar nu dreptul comun; față de conținutul contractului civil nr. 115/30.05.2008 și a contractelor de colaborare, precum și față de faptul că acestea au fost încheiate în formă scrisă, cerință necesară pentru probarea existenței lor conform Codului muncii, astfel cum acesta era în vigoare la acea dată, solicită să se califice raportul existent între reclamantă și pârâtă ca fiind unul de muncă, iar contractele încheiate ca fiind contracte individuale de muncă; în ceea ce privește solicitarea plății efective a drepturilor bănești pentru activitatea efectiv prestată arată că potrivit acordului părților consemnat în contractul civil nr. 115/30.05.2008, pentru munca desfășurată, respectiv pentru activitatea de prestare de servicii de învățământ, pentru pregătirea procesului de învățământ, pentru elaborarea subiectelor de examen, pentru documentare, cercetare, prezentare manuale și cărți de specialitate, pentru verificare lucrări, pentru întocmirea borderourilor de prezență și de note, pentru evaluarea rezultatelor examenelor, precum și pentru organizarea sesiunilor de restanțe reclamanta era îndreptățită la o remunerație fixă, în cuantum de 1500 lei/lună; deși a prestat muncă în condițiile stabilite nu a fost achitată nici o astfel de remunerație lunară, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata corespunzătoare a acestor drepturi, în limita termenului de prescripție; subliniază faptul că nu a intervenit nici un act adițional de modificare, completare sau care să ducă la încetarea contractului civil nr. 115/30.05.2008, acesta fiind în vigoare și la această dată; ulterior au fost încheiate succesiv contractele de colaborare nr. 816/08.09.2011, respectiv nr. 204/04.09.2012, însă acestea nu conțin prevederi convenționale referitoare la încetarea contractului inițial, fiind contracte pe perioadă determinată independente de contractul nr. 115/30.05.2008; în ceea ce privește dovada plății drepturilor bănești, precizează că a depus odată cu acțiunea adeverințele de venit la care pârâta a făcut referire în cursul judecății în fond, însă așa cum a arătat încă din cuprinsul acțiunii, deși în evidențele fiscale apar ca fiind achitate contravaloarea obligațiilor către bugetul de stat pentru sumele menționate, sumele decurgând din contractul civil nr. 115/30.05.2008, care a solicitat să se constate că reprezintă de fapt dovada existenței unui raport de muncă, nu au fost achitate în mod corespunzător și către reclamantă; în ceea ce privește încălcarea prevederilor legale în materie de normare a muncii, arată următoarele: contractele de colaborare nr. 816/08.09.2011, respectiv nr. 204/04.09.2012 conțin prevederi referitoare la remunerarea în regim de plată cu ora pentru activitatea de predare; în ceea ce privește remunerarea activității de corectare a lucrărilor la învățământ frecvență redusă, în cuprinsul acestor contracte se stipulează că aceasta se va face în regim de 12 lucrări/oră; în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Metodologia de organizare și funcționare a claselor cu frecvență redusă din instituțiile de învățământ preuniversitar, Anexă la Ordinul Ministrului Învățământului nr. 4370/2000, în vigoare la data încheierii Contractului de colaborare nr. 816/08.09.2011, „plata cadrelor didactice pentru corectarea lucrărilor scrise se efectuează în regim de șase lucrări pe oră (10 minute pentru o lucrare)”; ulterior, Ordinul nr. 4370/2000 a fost abrogat de Ordinul nr. 5545/06.10.2011, fără ca noul act normativ să prevadă alte mențiuni referitoare la plata activității de corectare a lucrărilor; actul normativ nu face niciun fel de distincție între felul lucrărilor care sunt corectate, astfel cum a încercat să susțină pârâta în cursul judecății în primă instanță; aceleași reguli referitoare la remunerarea activității de corectare a lucrărilor trebuiau să fie aplicate și în cazul lucrărilor de sinteză și în cazul lucrărilor de tip grilă; în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că aceste contracte pe perioadă determinată nu pot fi calificate drept contracte de muncă în baza cărora s-a prestat efectiv muncă, motiv pentru care nu ar fi aplicabile prevederile legale în materie de normare a muncii; faptul că pârâta nu a respectat prevederile legale în materie de contactare a activității didactice prin contracte individuale de muncă nu este un comportament imputabil reclamantei; activitatea sa a fost desfășurată conform prevederilor legale, reclamanta fiind lipsită în mod injust și inechitabil de o corectă remunerare a activității sale didactice; având în vedere faptul că exista un normativ legal care stabilea la data încheierii contractului nr. 816/08.09.2011 o normare a muncii și a remunerării pentru activitatea de corectare a lucrărilor, solicită obligarea pârâtei la calcularea în mod corespunzător a orelor conform acestui normativ legal; de asemenea solicitarea sa subzistă și pentru orele prestate sub imperiul contractului de colaborare nr. 204/24.09.2012.
Pentru aceste considerente solicită admiterea prezentului apel așa cum a fost formulat cu consecința admiterii acțiunii inițiale și obligarea pârâtei la plata în mod corespunzător a sumelor solicitate și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, înțelege să invoce dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și ale dispozițiilor corespunzătoare ale actelor normative incidente față de situația de fapt expusă, la care a făcut referire în prezentul apel.
În probatoriu înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Intimata pârâtă Fundația C. Științifică „Concord” a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În acest sens, a arătat că în mod just instanța de fond a apreciat că deși reclamanta a susținut faptul că, contractul nr. 115/30.05.2008 ar fi fost încheiat pe perioadă nedeterminată, la solicitarea acesteia de a prezenta originalul, reclamanta a precizat în ședința publică din data de 04.11.2013 că nu este în posesia acestuia. Consideră că în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că cele două contracte de aceeași natură (contracte de colaborare pe perioadă determinată) ca și contractul mai sus menționat respectiv contractul nr. 816/08.09.2011 (01.09._12) și contractul nr. 204/24.09.2012 (01.09._13) nu cuprind clauze specifice unui contract de muncă în sensul dispozițiilor legislației muncii – art. 17 Codul Muncii, nefiind stipulate în cuprinsul lor durata normală a muncii, salariul de bază sau obligații asumate de părți ce au caracterul obligațiilor specifice raporturilor de muncă.
Pârâta a făcut dovada remunerării activității prestate de reclamantă (state de plată filele 66-76, 142-147, 165) astfel încât susținerile acesteia nu sunt dovedite, raportat la art. 249 NCPC, în condițiile în care ordinul nr. 4370/2000 invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor, în vigoare la data încheierii contractului de colaborare nr. 816/8.09.2011, a fost abrogat prin ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5545/6.10.2011 privind aprobarea metodologiei de organizare și funcționare a claselor cu frecvență redusă în învățământul preuniversitar obligatoriu.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește stabilirea naturii raporturilor juridice dintre părți, se reține mai întâi că apelanta nu a indicat interesul său pentru constatarea raporturilor de muncă.
Cu toate acestea, față de soluția pronunțată de Tribunalul C., Curtea are a analiza fondul cererii.
În acest sens, se reține că sunt fără relevanță susținerile apelantei în sensul că plata unor obligații către bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale ar constitui o dovadă în sensul că este vorba despre raporturi de muncă, devreme ce și în cazul veniturilor din activități independente, cum sunt și prestările de servicii, se datorează contribuții și impozite conform prevederilor Codului Fiscal.
Pe de altă parte, în mod corect Tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru a reține existența unui raport de muncă; astfel, în special, nu rezultă că pârâta ar fi avut atributul disciplinar în raporturile cu reclamanta și nici că ar fi avut posibilitatea să îi dea dispoziții cu caracter obligatoriu.
Faptul că reclamanta desfășura activități educative în sens larg, inclusiv activități de evaluare a cunoștințelor dobândite, într-un cadru organizat de pârâtă nu înseamnă în mod necesar și nu este un element care, singur, să ducă la concluzia că era vorba de un raport de muncă, și în cazul prestării unor servicii, prestatorul fiind în situația de a-și organiza activitatea în funcție de cerințele beneficiarului, aceasta făcând parte din condițiile prestării serviciului.
în cauză, mai apare relevant și faptul că reclamanta nu a explicat în nici un mod pentru ce motiv a semnat cu pârâta trei convenții civile de prestări servicii de învățământ, pe parcursul mai multor ani, dacă aceasta considera că ar trebui semnat un contract individual de muncă și nici nu a invocat vreun caz de eroare în privința consimțământului exprimat cu privire la obiectul și natura contractelor semnate care, de altfel, s-ar putea justifica cu atât mai puțin în cazul celei de a doua și a celei de a treia convenții.
În ceea ce privește convenția civilă nr.115/30.05.2008, se are în vedere că în exemplarul original depus la dosar se indică în mod expres perioada de valabilitate ca fiind 01.06.2008 – 31.05.2009.
La dosar s-a depus și o fotocopie a acestei convenții în al cărei conținut apare aplicată pastă corectoare și suprapus cuvântul „nedeterminată”.
Fără a se analiza alte aspecte, precum autorul modificării, ceea ce se poate reține este că această modificare nu este însușită prin semnătura și parafa organelor de conducere ale pârâtei astfel încât ea nu poate fi reținută ca o modificare valabilă a convenției, opozabilă pârâtei.
Ca urmare, se impune concluzia că această convenție a fost valabilă până la 31.05.2009 și nu mai produce efecte în continuare, nefiind necesar din această perspectivă să se prevadă în mod expres în convențiile ulterioare încetarea acesteia, efectele sale încetând de drept la împlinirea termenului stipulat de părți.
Pentru acest motiv reclamanta nu este îndreptățită nici la plata unei remunerații în temeiul acestei convenții pentru activitatea ulterioară datei de 31.05.2009 până la încheierea noii convenții.
În ceea ce privește modul în care s-a stabilit remunerarea pentru corectarea unor lucrări de evaluare a elevilor, trebuie avut în vedere că importante sunt prevederile în vigoare la data desfășurării acestei activități.
Or, așa cum arată de altfel și apelanta, Ordinul Ministerului Educației nr.4370/2000 a fost abrogat prin ORDIN nr. 5.545 din 6 octombrie 2011 privind aprobarea Metodologiei de organizare si funcționare a claselor cu frecventa redusa în învățământul preuniversitar obligatori, care nu cuprinde prevederi referitoare la numărul de lucrări corectate pe oră pentru care sunt remunerate cadrele didactice.
În acest sens, este relevant și faptul că reclamanta a activat în cadrul unei unități de învățământ particular, în privința cărora remunerarea activităților nu face obiectul actelor normative aplicabile în cazul unităților de învățământ public finanțate de la bugetul de stat.
Ca urmare, în condițiile în care reclamanta și-a manifestat acordul de voință pentru încheierea convențiilor civile din anul 2011 și 2012 în mod liber și nu există o normă care să impună o remunerare minimă pentru activitatea sa, fiind vorba de o unitate de învățământ particular, pretențiile sale referitoare la plata suplimentară a activității de corectare a lucrărilor de evaluare a elevilor sunt lipsite de fundament. Părțile convenției, conform libertății contractuale de care se bucură, au înțeles ca plata prestațiilor reclamantei să se facă printr-o sumă globală de 24 lei pe oră.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă B. E., cu domiciliul în Năvodari, Aleea Egretei, ., ., împotriva sentinței civile nr. 735 din 31 martie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă FUNDAȚIA C. ȘTIINȚIFICĂ „CONCORD”, cu sediul social în C., .. 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. M. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond F.M.I.
Tehnored.dec.jud.apel R.A./20.02.2015/4 exp.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 114/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 29/2015.... → |
|---|
