Contestaţie la executare. Decizia nr. 114/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 21559/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.114/CM
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. SALARIAȚILOR CIVILI DIN U.M._ C. - cu sediul în municipiul C., ..21 – Incinta UM_, împotriva sentinței civile nr.2794 din data de 10 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. NAȚIONALE – cu sediul în municipiul București, ., Sector 5, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul pârât – consilier juridic – B. R. – în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 157 din Legea nr.263/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, reprezentantul intimatului pârât arată că nu mai are excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul apelurilor pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului pârât având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate.
Fiind întrebat precizează că intimatul pârât nu a stat în cauză ca pârât în nume propriu ci, în calitate de reprezentant legal al unităților militare indicate de către reclamant, care deși au avut/au calitate de angajator, nu au personalitate juridică și sunt reprezentate în fața instanței potrivit prevederilor Legii nr.346/2006.
Solicită a se avea în vedere că această unitate militară reprezintă structura arhivistică centrală a Ministerului A. Naționale, care deține și fondul arhivistic al unităților militare desființate, așa cum este cazul U.M._ C..
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamantul S. Salariaților Civili din UM_ C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 2794/10.11.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată la 8.07.2014 de reclamantul S. Salariaților Civili din UM_ C. în contradictoriu cu pârâtul M. A. Naționale, prin care acesta a solicitat lămurirea sentinței civile nr. 2777/10.06.2013 a Tribunalului C. în sensul de a se admite cererea în contradictoriu cu pârâtul M. A. Naționale, pentru unitățile militare indicate în dispozitiv și pentru UM_, în privința lui R. G., pârâtul fiind obligat să recunoască și să acorde grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în perioada 1.04.1991 – 1.05.1998, de la UM_ C. și în perioadele 1.05.1998 – 1.05.2000 și 1.04.2201 – 31.12.2010, de la UM_.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art 443 alin. 1 C.proc.civ. “în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”
Potrivit art. 711 alin. 2 C.pr.civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Instanța a reținut, astfel cum a învederat și pârâtul, că prin acțiunea introductivă din cadrul dosarului nr._/118/2011, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul M. A. Naționale pentru UM_, UM_, UM_, astfel încât pe parcursul judecății s-a avut în vedere acest cadru procesual pasiv, soluția fiind pronunțată față de părțile care au fost legal citate în dosar. Instanța, prin urmare, s-a pronunțat față de părțile din dosar, dispozitivul fiind cât se poate de clar. Dacă s-ar admite cererea reclamantului, s-ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate, fiind vorba de fapt de un nou dispozitiv, pronunțat față de o instituție care nu a fost parte în dosar. Menționarea acestei instituții în considerentele hotărârii nu este suficientă pentru a justifica introducerea ei în dispozitiv, deși cererea nu a fost introdusă și împotriva ei.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Salariaților Civili din UM_ C., solicitând anularea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond sau la instanța de contencios administrativ.
În motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a arătat că UM_ C. s-a desființat la o dată necunoscută, arhiva acesteia fiind preluată de UM 02490S Ploiești, care refuză eliberarea unei adeverințe astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 2777/10.06.2013 a Tribunalului C..
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că nu a stat în cauză ca pârât în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al unităților militare indicate de reclamant.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
Prin sentința civilă nr. 2777/10.06.2013 a Tribunalului C. a fost admisă în parte cererea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și R. G., pârâtul M. A. Naționale pentru UM_, UM_ și UM_ fiind obligat, în privința reclamantului R. G., să recunoască și să acorde grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în perioada 1.04.1991 – 1.05.2000, precum și condiții deosebite, în procent de 100%, în perioada 1.04.2001 – 31.12.2010.
Apelul este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente, care înlocuiesc considerentele primei instanțe.
Din dispozitivul sentinței civile nr. 2777/10.06.2013 rezultă că persoana obligată la recunoașterea și acordarea grupei a II-a de muncă, respectiv a condițiilor deosebite este „pârâtul M. A. Naționale pentru UM_, UM_ și UM_”.
Ca urmare, nu este vorba despre reprezentarea unor unități militare pârâte de către M. A. Naționale, acesta însuși având calitatea de pârât. Faptul că se menționează poziția ministerului pentru 3 unități militare înseamnă că, drept urmare a raporturilor juridice purtate între salariați și acele unități, ministerul însuși a fost obligat să recunoască și să acorde grupa a II-a de muncă și respectiv condiții deosebite.
Așadar, menționarea celor 3 unități militare în dispozitiv nu are relevanță asupra cadrului procesual pasiv, întrucât pârât a fost doar M. A. Naționale, iar nu cele 3 unități. Dacă cele 3 unități ar fi avut calitatea de pârâte, atunci dispozitivul ar fi fost în sensul că instanța „obligă pârâtele UM_, UM_ și UM_”, eventual reprezentate de M. A. Naționale (sau „prin” acest minister), în sensul mai sus menționat. Or nu numai în dispozitiv, dar în tot cuprinsul sentinței civile nr. 2777/10.06.2013 este vorba despre un singur pârât, respectiv M. A. Naționale.
Menționarea celor 3 unități militare în sentința respectivă ține dimpotrivă de temeiul faptic al soluției pronunțate de instanță, în sensul că obligația ministerului se datorează activității prestate de salariați la cele 3 unități militare angajatoare.
Această chestiune trebuie înțeleasă prin prisma considerentelor hotărârii, întrucât nu numai dispozitivul are autoritate de lucru judecat, ci și considerentele care îl explică.
Or în privința reclamantului R. G. se reține în considerente (pag. 2) că a lucrat în perioada 1.04.1991 – 1.05.1998 la UM_, instanța admițând acțiunea și în privința acestei perioade.
Citind așadar sentința civilă nr. 2777/10.06.2013, se pune problema dacă obligația pârâtului M. A. Naționale privește și perioada 1.04.1991 – 1.05.1998 lucrată la UM_, iar răspunsul nu poate fi decât afirmativ, dispozitivul hotărârii fiind clar sub acest aspect. O dată pronunțată hotărârea judecătorească, nu se mai poate reevalua situația de fapt și nici nu se mai poate ajunge la concluzia că obligația stabilită prin aceasta nu ar exista.
Prin urmare, pârâtul este ținut să îndeplinească obligația stabilită de instanță inclusiv în privința perioadei menționate.
Potrivit art. 622 alin. 2 C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Cererea de lămurire a fost însă corect respinsă, întrucât sentința este clară, pârâtul trebuie să-și îndeplinească în întregime obligația, neputându-se prevala de o apărare bazată pe lipsa de calitate într-o procedură ulterioară judecății cauzei în fond. Alegerea structurii prin care pârâtul își va îndeplini obligația ține de executarea sentinței, nu de conținutul acesteia.
Pe de altă parte, modalitatea de redactare a dispozitivului sentinței civile nr. 2777/10.06.2013 s-a datorat modului în care s-a prezentat petitul cererii de chemare în judecată, astfel că nu există niciun temei pentru a modifica dispozitivul pe calea unei lămuriri, chiar dacă modificarea solicitată nu privește cadrul procesual pasiv. În acest sens, din dispozitiv și din considerente rezultă că în cauză a existat un singur pârât și că acela a fost M. A. Naționale.
Constatând astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant S. SALARIAȚILOR CIVILI DIN U.M._ C. - cu sediul în municipiul C., ..21 – Incinta UM_, împotriva sentinței civile nr.2794 din data de 10 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. A. NAȚIONALE – cu sediul în municipiul București, ., Sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – C.B.
Red.dec.Jud.M.S.S./4 ex.
Data: 24.02.2015
Emis 2 comunicări/26.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 170/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 40/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
