Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 3399/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.134/AS
Ședința publică din data de 26 mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Complet compus din:
Președinte – M. B.
Judecător – R. A.
Grefier – G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul reclamant T. M., domiciliat în C., ., ..A, ., împotriva sentinței civile nr. 305/12.02.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 mai 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul T. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr._/24.05.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și a somației nr. 76/05.03.2013, precum și exonerarea sa de la plata sumei de 516 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este beneficiarul unei indemnizații lunare reparatorii stabilită în baza Legii 341/2004 prin decizia nr._/23.11.2006 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C..
A susținut reclamantul că debitul de 516 lei, imputat prin decizia nr._/24.05.2012, este stabilit în mod eronat, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și intervalul de timp la care s-a raportat pârâta. Astfel, potrivit art. 18 din Legea 283/2011, indemnizația reparatorie nu a mai fost acordată începând cu data de 01.01.2012, motiv pentru care debitul nu putea proveni din perioada 01.01._12.
Pe de altă parte, a învederat reclamantul, pârâta nu a calculat indemnizația lunară cu respectarea dispozițiilor art. 10 din Legea 285/2010 și art. 4 alin.4 din Legea 341/2004, întrucât nu a ținut seama de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 și nici nu a aplicat majorarea cu 15%, începând cu data de 01.01.2011.
A apreciat totodată reclamantul că pârâta a procedat în mod greșit la regularizarea sumei de 24 lei cu bugetul asigurărilor sociale de sănătate, în condițiile în care beneficiarii Legii 341/2004 au calitatea de persoane asigurate fără plata contribuției aferente, potrivit art. 213 alin. 1 lit.c din Legea 95/2006.
O ultimă critică a celor două acte contestate a vizat invocarea de către pârâtă a propriei culpe în emiterea unui act administrativ fiscal prin care a calculat greșit indemnizația acordată în temeiul Legii 341/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr._/24.05.2012, apreciind că termenul de contestație de 15 zile, prevăzut de art. 172-173 din OG 92/2003 a fost depășit.
La data de 23.05.2013, reclamantul a depus la dosar o cerere modificatoare a obiectului inițial al acțiunii, solicitând și obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației cuvenite în temeiul art. 4 alin.4 din Legea 341/2004, pentru anul 2011, precum și la plata diferențelor dintre indemnizația cuvenită și cea efectiv încasată în perioada 01.01._11.
În motivarea cererii modificatoare, reclamantul a susținut că pentru anul 2011, pârâta trebuia să calculeze indemnizația reparatorie prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care, potrivit art. 15 din Legea 287/2010, a fost de 2.022 lei.
Prin încheierea din 31.07.2013, s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin.1 pct. 2 C.proc.civ., pentru lipsa părților. Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 12.02.2014, la solicitarea reclamantului de reluare a judecății.
La același termen de judecată, a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei_/24.05.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, față de imposibilitatea declarată a pârâtei de a face comunicării deciziei către reclamant. Or, potrivit art. 205-209 Cod procedură fiscală, actele administrative fiscale sunt supuse contestației înăuntrul unui termen de 30 de zile de la comunicare, termen pentru care în cazul de față nu se poate stabili momentul de început.
Prin sentința civilă nr.305/12.02.2014 tribunalul C. a respins acțiunea reclamantului ca nefondată reținând următoarele aspecte:
Reclamantul este beneficiarul unei indemnizații lunare reparatorii acordată în temeiul Legii 341/2004, în considerarea calității sale de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989.
Potrivit art. 14 din Legea 118/2010, de la data intrării în vigoare a legii, a operat reducerea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, nr. 341/2004. Această reducere a afectat deci și drepturile reclamantului, cuantumul indemnizației încasate de acesta înregistrând o scădere de la 2.020 lei la 1.717 lei.
Prin art. 10 alin.1 din Legea 285/2010, s-a prevăzut că începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
În consecință, indemnizațiile reparatorii acordate în temeiul Legii 341/2004 au înregistrat o creștere începând cu data de 01.01.2011, criteriul de referință în aplicarea majorării de 15% fiind reprezentat de cuantumul indemnizației aflate în plată în luna octombrie 2010, deci după reducerea de 15% aplicată în baza Legii 118/2010.Astfel, ceea ce s-a urmărit prin Legea 285/2010 nu a fost readucerea acestor indemnizații la nivelul avut înainte de iulie 2010, câtă vreme procentul de 15% nu s-a raportat la indemnizația aflată în plată în luna iunie 2010, ci la cea rezultată conform Legii 118/2010.
Având în vedere succesiunea în timp a actelor normative care au reglementat în concret modul de calcul al indemnizațiilor acordate în temeiul Legii 341/2004, începând cu data de 03.07.2010, s-a reținut că sub incidența Legii 118/2010 și ulterior a Legii 285/2010, criteriul de referință în calcularea acestor indemnizații nu a mai fost reprezentat de salariul mediu brut pe economie, în cuantumul stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, astfel cum a pretins reclamantul. Chiar dacă la începutul anului 2010 s-a ținut seama de acest salariu, potrivit Legii 12/2010, după aplicarea Legii 118/2010, legiuitorul a înțeles să se raporteze la nivelul redus cu 15% al indemnizațiilor reparatorii și lunare, independent de valoarea salariului mediu brut pe economie aplicabil în perioada iulie 2010-ianuarie 2012.
În ce privește algoritmul de calcul al indemnizației de revoluționar aferentă anului 2011, criticat de reclamant și prin cererea completatoare, s-a avut în vedere că prin Decizia nr. 22/18.11.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit cu putere obligatorie pentru instanțele de judecată că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
Prin urmare, în cazul reclamantului, indemnizația trebuia să atingă un cuantum de 1.975 lei brut la 01.01.2011, inferior celui de 2.020 lei brut avut în luna iunie 2010.Cu toate acestea, datorită unei erori de calcul a pârâtei, ceea ce s-a pus în plată în perioada ianuarie 2011-martie 2012, a fost indemnizația de 2.020 lei, mai mare decât cea legal cuvenită astfel ca, în toată această perioadă reclamantul a încasat lunar, în mod necuvenit, suma de 43 lei net, cumulând un total de 516 lei în plus față de indemnizația legal calculată.
Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că decizia de debit prin care s-a imputat reclamantului suma de 516 lei a fost legal întocmită, fiind consecința calculării corecte a cuantumului cuvenit al indemnizației de revoluționar, astfel că va respinge contestația formulată împotriva deciziei_/24.05.2012 ca nefondată.
În ce privește somația nr. 76/05.03.2013, aceasta a fost emisă de instituția pârâtă în baza art. 145 din Codul de procedură fiscală, pe baza titlului executoriu reprezentat de decizia de debit nr._/24.05.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. M. care a formulat următoarele critici:
Un prim motiv de apel îl reprezintă faptul că prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra criticii aduse de reclamant privitoare la suma de 24 lei ce reprezintă regularizare sumă cu bugetul asigurărilor sociale.
În cuprinsul titlului executoriu – Decizia nr._ din 24.05.2012 pârâta C. Județeană de Pensii C. a menționat faptul că se regularizează suma de 24 de lei cu bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
În ceea ce privește această mențiune din titlul executoriu, prin cererea de chemare în judecată promovată, la pagina 3 pct.3,a precizat faptul că în temeiul art.213 alin.1 lit.”c” din Legea nr.96(2006, apelantul pârât în calitate de beneficiar al Legii nr.341/2004 are asigurare de sănătate, fără plata contribuției aferente.
În considerentele hotărârii judecătorești atacate, prima instanță reține la pagina 2 paragraful 7 această critică, însă ulterior nu indică nici un motiv pentru care această critică a fost înlăturată.
Un al doilea motiv de apel, îl reprezintă faptul că deși în contestația la executare, mai exact la pagina 2 pct.I a menționat că intimata a indicat eronat în cuprinsul deciziei nr._ din 24.05.2012 că suma datorată de 516 lei ar fi fost încasată de apelantul reclamant în perioada 01.01.2011 – 01.04.2012, instanța nu a analizat acest motiv al acțiunii.
Astfel, în cuprinsul deciziei nr._ din 24.05.2012 la paragraf 2, intimata susține că…”rezultă că în perioada 01.01.2011 până la 01.04.2012 s-au plătit și încasat necuvenit drepturi în sumă totală de 516 lei…”.
În cererea de chemare în judecată a susținut că această mențiune din titlul executoriu este eronată motivat de faptul că acesta a încasat indemnizația, potrivit Legii nr.341/2014, până la data de 01.01.2012, deoarece prin art.18 din Legea nr.283/2011, legiuitorul a suspendat plata indemnizației.
Astfel fiind spuse, învederează instanței de judecată faptul că intimata nu avea temei legal, motiv pentru care nu putea încasa indemnizația după data de 01.01.2012, deoarece legea în vigoare nu mai permite acest lucru.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 179 din Legea 263/2010 ” sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, în baza deciziei casei teritoriale de pensii, care constituie titlu executoriu.”
Reclamantul este beneficiarul unei indemnizații lunare reparatorii acordată în temeiul Legii 341/2004, în considerarea calității sale de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 atestata prin certificatul emis la 13.11.2006.
Modul de calcul al indemnizațiilor acordate în temeiul Legii 341/2004, a suferit modificări începând cu data de 03.07.2010 prin Legea nr.118/2010 și ulterior prin Legea nr.285/2010 astfel că, începând cu 2011 legiuitorul s-a raportat în calculul indemnizației, la nivelul redus cu 15% al indemnizațiilor reparatorii și lunare, independent de valoarea salariului mediu brut pe economie aplicabil în perioada iulie 2010-ianuarie 2012.
Aplicând însă greșit aceste dispoziții legale, pârâta a plătit reclamantului o indemnizație mai mare neținând cont de valoarea indemnizației avută de reclamant în luna octombrie 2010 astfel că, prin decizia nr._/24.05.2012 s-a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale fiind emisă în acest scop somația nr. 76/05.03.2013, pentru plata sumei de 516 lei.
În motivarea cererii modificatoare, reclamantul a susținut că pentru anul 2011, pârâta trebuia să calculeze indemnizația reparatorie prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care, potrivit art. 15 din Legea 287/2010, a fost de 2.022 lei, această cerere făcând și obiectul criticilor aduse sentinței de fond din prezentul apel.
O astfel de cerere este nefondată având în vedere că judecătorul nu poate aplica decât legea iar potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate și explicate pe larg de prima instanță, indemnizația cuvenită reclamantului după 2011 trebuia să se raporteze la valoarea acesteia din octombrie 2010 la care se adaugă coeficientul de 15%.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 22/18.11.2013
Întrucât suma achitata în plus reclamantului a fost de 516 lei, în mod corect decizia de imputație a vizat această sumă.
Critica referitoare la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de anulare a deciziei în partea care vizează „regularizarea sumei de 24 lei cu bugetul asigurărilor sociale de sănătate” este de asemenea nefondată.
Instanță a explicat pe larg modul de calcul al indemnizației de revoluționar iar prin decizia contestată nu s-a reținut această suma ci s-a făcut trimitere la un alt buget diferit de cel din care se achita indemnizațiile de revoluționar.
Prin urmare, fiind bugete separate, urmează că prin regularizare, suma de 24 de lei reținută greșit de către pârâtă din suma achitata în plus, să fie restituita ulterior.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței civile nr.305/2014 va fi respins că nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant T. M., domiciliat în C., ., ..A, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 305/12.02.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., . C, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.C.
Red. Dec.jud. M.B./22.06.2015
Tehnored.m.r.Gref.G.I./4 ex.
Data: 23.06.2015
Emis 2 comunicări/08.07.2015
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 43/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 151/2015. Curtea... → |
|---|
