Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 388/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 4471/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.388/CM
Ședința publică din 08 Septembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârât S.N. „A. INTERNAȚIONAL M. K. C.” S.A., cu sediul în localitatea M. K., .. 4, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2640 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I., domiciliat în C., .. 27, județul C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta pârâtă consilierul juridic I. G., în baza delegației nr._/07.09.2015 pe care o depune la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm.cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul apelantei pârâte susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerea părții prezente, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, întrucât reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținută în sarcina sa.
Față de motivarea instanței de fond, reprezentantul apelantei pârâte arată că practica la nivelul societății era aceea a expedierii prin e-mail a tuturor procedurilor interne. Având în vedere că fiecare compartiment are propriul lui cont și toți angajații au acces la rețeaua publică a societății, reclamantul putea să ia cunoștință de instrucțiunea de lucru dată de societate. Mai arată reprezentantul apelantei pârâte că, față de împrejurarea că procedura este publică, nu există o dovadă că nu i-a fost înaintată personal.
Întrebată fiind de instanță, reprezentanta apelantei pârâte susține că nu are nici o dovadă a faptului că toți salariații au acces la rețeaua publică a societății.
Curtea, fiind lămurită asupra cauzei, rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.2640/29.10.2014, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamantul D. I. și a anulat decizia nr. 5467/07.05.2014 emisă de pârâta S.N. A. Internațională M. K..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul D. I. a chemat în judecată S.N. A. Internațional M. K. C. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 5467/07.05.2014.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris, pentru nerespectarea instrucțiunii de lucru privind completarea condicii de prezență. În concret, s-a reținut că la data de 06.05.2014, reclamantul a semnat și a completat condica de prezență atât la rubrica de venire la programul de lucru, cât și la cea de plecare.
Potrivit art. 247 Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Normele interne pretins a fi încălcate au fost indicate de pârâtă ca fiind cele stabilite prin instrucțiunea de lucru nr. 2534/26.04.2013, în cuprinsul căreia, la pct.2, se reglementează într-adevăr modalitatea de completare a condicii de prezență.
Pentru ca aceste reguli interne, a căror existență a fost dovedită, să poată fi opuse reclamantului, iar încălcarea lor săi îi fie imputată, Tribunalul a apreciat ca este necesar ca pârâta să probeze și îndeplinirea propriei obligații de informare a salariatului său cu privire la instrucțiunea de lucru nr. 2534/26.04.2013, în condițiile în care despre caracterul obligatoriu al acesteia nu se face vreo mențiune în cuprinsul contractului individual de muncă sau prin fișa postului.
Prin precizările scrise depuse la dosar la data de 28.10.2014, pârâta a detaliat modalitatea de aducere la cunoștința angajaților a unei instrucțiuni de lucru, în acest sens existând de asemenea o procedură internă - Controlul documentelor. Potrivit acestei norme interne, orice document nou sau modificare a unei proceduri, se întocmește într-un singur exemplar care, după aprobarea de către directorul general, se transmite pe suport de hârtie la Serviciul Reglementări, în timp ce către ceilalți destinatari se comunică pe suport electronic.
În condițiile în care practica la nivel de societate era aceea a expedierii prin e-mail a tuturor procedurilor interne, fără indicarea angajaților cărora li se adresa acea procedură, fără nici o confirmare a luării la cunoștință din partea acestora și fără o prelucrare ulterioară a acestor proceduri, instanța a apreciat că o atare modalitate de comunicare nu putea da naștere unei obligații de serviciu care să incumbe fiecărui salariat în parte, sub sancțiunea angajării răspunderii disciplinare, în caz de nerespectare.
Pârâta nu a imputat reclamantului și nerespectarea programului de lucru, în sensul părăsirii locului de muncă mai înainte de terminarea programului, ci doar semnarea în mod anticipat a condicii de prezență ceea ce înseamnă ca, pârâta nu a suferit în concret un prejudiciu cauzat prin fapta reclamantului, astfel că se poate vorbi doar despre pericolul rezultat din conduita salariatului, apreciată ca neconformă cu regulile interne ale unității.
În concluzie, fapta reclamantului de a semna și de a completa condica de prezență, la momentul începerii programului de lucru, atât la rubrica de venire la serviciu, cât și la cea de plecare, nu a produs prin ea însăși o perturbare a relațiilor normale de muncă din cadrul unității angajatoare și nici nu avea aptitudinea de a produce un asemenea rezultat dăunător, o eventuală nerespectare a programului de lucru nefiind urmarea modului de completare a condicii de prezență, după cum acest document nu constituia unicul mijloc de probă pentru dovedirea programului de lucru al reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, nefiind îndeplinite condițiile legale privind atitudinea subiectivă a reclamantului și existența rezultatului dăunător pentru unitatea angajatoare astfel ca a anulat decizia de sancționare contestată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.N. A. Internațional M. K. C. S.A. care a formulat următoarele critici:
S-a încercat culpabilizarea unității, care este exclusă, întrucât fiecărui angajat în parte i s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, inclusiv necesitatea semnării condiții la venirea și la ieșirea din unitate, fapt de notorietate recunoscut în toate unitățile din țară. Salariaților li s-a adus la cunoștință această normă disciplinară, aparent de neluat în seamă, însă valabilitatea ei este înscrisă și în regulamentul de ordine interioară, care pe parcursul timpului s-a dezbătut cu toți salariații unității.
Din aceste considerente, toți ceilalți salariați și-au însușit culpa prin această sancționare, cu excepția reclamantului D. I..
Reclamantul are o vechime în muncă suficient de mare în cadrul instituției, peste 19 ani și desigur nu se poate prevala de necunoașterea acestei obligații elementare.
Este eronată și concluzia instanței din pag. 4 alin. 6 motivând că :”nu a produs prin ea însăși o perturbare a relațiilor de muncă din cadrul unității angajatoare și nici nu avea aptitudinea producerii unei asemenea rezultat dăunător”. Inexact, pentru că așa cum s-a relatat mai sus, în unele situații de excepții, pe de o parte, poate să rezulte o „perturbare”, iar pe de altă parte, din disp. art. 247(2) codul muncii, legiuitorul, în deschierea abaterii disciplinare nu condiționează existența unei „perturbări”, așa cum precizează instanța, ci doar „fapte în legătura cu munca și care costă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat norme legale, regulament intern, contract individual de muncă ș.a.”
Consideră că instanța nu a analizat în mod judicios normele legale din care rezultă cu prisosință culpa salariatului pentru care, în contextul prezentat – de generalitate și cu corespondent în particularitatea acestuia a fost aplicată o sancțiune destul de blândă.
Față de cele arătate, solicită a se elabora o analiză echitabilă, egală, pentru ambele părți din cadrul acestui litigiu și de asemenea să se observe că sancțiunea ce face obiectul dosarului este dată spre exemplificare și a avut efectele preventive și educative ale măsurilor disciplinare pentru toți angajații unității.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată ca apelul este întemeiat.
La data de 06.05.2014, la o verificare a condicilor de prezență efectuată în timpul programului de lucru, s-a constatat că reclamantul a completat condica semnând atât la rubrica de venire, cât și la cea de plecare, înainte de terminarea programului de lucru, motiv pentru care a fost sancționat cu „avertisment scris”
Un prim aspect invocat de reclamant în susținerea nelegalității deciziei și reținut ca întemeiat de către prima instanță, se referă la faptul că acesta nu a avut cunoștință despre instrucțiunea de lucru referitoare la modalitatea de completare a condicii.
Deși instanța de fond a stabilit ca rolul condicii de prezență, este acela de a ține evidența prezenței angajaților la programul de lucru și ca nu ar fi necesară o instrucțiune de lucru în acest sens deoarece fiecare angajat este în măsură să conștientizeze importanța condicii de prezență ca document de evidență a respectării programului de lucru în cadrul unității angajatoare, a apreciat totuși ca regulile de completare a condicii, trebuie aduse la cunoștința salariaților, mai ales în situația în care nerespectarea lor constituie abatere disciplinară.
În contextul inexistenței unei obligații de serviciu expres prevăzute în sarcina reclamantului, cu privire la modalitatea de completare a condicii de prezență, s-a apreciat că nu se poate vorbi despre săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite prin care să se cauzeze o perturbare a raporturilor de muncă și a ordinii interioare din unitatea angajatoare.
Curtea nu poate reține aceste argumente deoarece, chiar dacă nu s-ar reține prezumția cunoașterii respectivelor instrucțiuni (rezultată din simpla calitate de angajat a reclamantului și a accesului pe care salariații unei institutii îl au la Regulamentul și Instructiunile de lucru), instanța nu poate ignora faptul că respectiva condică de prezență avea rubrici separate în care se consemna ora de sosire și ora de plecare iar aceste mențiuni aveau relevanță deoarece în baza lor se efectua pontajul și se puteau pretinde eventual, plata orelor suplimantare.
Reclamantul a mai afirmat de asemenea, ca semnătura de plecare, aferentă datei de 06.05.2014, nu îi aparține însă, în fața instanței nu a apelat la procedura înscrierii în fals, nu a indicat persoana vinovata de completarea acelei rubrici din condica de prezență și nici nu a solicitat vreo altă probă care să dovedească cele afirmate.
Cu privire la o posibilă încălcare a normelor de disciplina muncii, prima instanță a constatat că nu condica de prezență ar constitui documentul cu cea mai mare valoare probatorie din perspectiva evidențierii programului de lucru al fiecărui salariat, deoarece se completează de salariatul însuși însă, în cauza de față nu s-a invocat de către angajator vreun astfel de aspect și nici nu s-au aplicat sancțiuni în legătură cu neîndeplinirea programului de lucru.
În condițiile în care fapta există, este săvârșită de reclamant și are legătură cu obligațiile asumate prin contractul de muncă instanța constată că în mod greșit a fost anulată decizia de sancționare, aceasta fiind proporțională cu fapta săvârșită astfel că, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi admis apelul și schimbată sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil declarat de apelantul pârât S.N.„A. INTERNAȚIONAL M. K. C.”S.A., cu sediul în localitatea M. K., .. 4, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2640 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I., domiciliat în C., .. 27, județul C..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: A.C.
Red.dec.jud.M.B.
11.09.2015 – 5 ex.
Tehnored.gref.RD/21.09.2015
Emis 2 .
| ← Anulare act. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 212/2015.... → |
|---|
