Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 3315/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.146 /CM
Ședința publică din data de 3 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S.-S.
Grefier M. G.
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți reclamanții B. M. R., B. C., B. FLORENȚA, B. D. A., C. E., C. G., C. E., C. D. C., D. A., F. D. C., G. N., G. M., I. F., I. C., I. N., L. N., M. G., M. V., N. C., N. I., R. E., R. E., S. C. L., S. E. M. și T. ANIȘOARA, toți reprezentați prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., cu sediul în C., . nr.13, județul C., împotriva sentinței civile nr.1691 din 11 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. E. M., cu sediul în M., ., județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod proc. civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 Codul Muncii.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată învederează că apelanții reclamanți au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform prevederilor art. 223 C.pr.civ., după care;
Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de către reclamanți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., luând act că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamanți, prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 1691/11.07.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 30.04.2014 de reclamanții B. M. R., B. C., B. Florența, B. D. A., C. E., C. G., C. E., C. D. C., D. A., F. D. C., G. N., G. M., I. F., I. C., I. N., L. N., M. G., M. V., N. C., N. I., Răsulescu E., R. E., S. C. L., S. E. M. și T. Anișoara, toți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., în contradictoriu cu pârâtul C. E. M., prin care aceștia au solicitat obligarea pârâtului la stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților așa cum au rezultat din aplicarea Legilor nr. 330/2009, 285/2010 și 63/2011, prin raportare la Legea nr. 221/2008, și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate, începând de la 13.05.2011 până la data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați ai unității de învățământ pârâte așa cum rezultă din adeverința anexată cererii de chemare în judecată.
Prin prezenta acțiune se solicită obligarea instituției pârâte la stabilirea drepturilor salariale așa cum au rezultat din aplicarea legii nr.330/2009, a legii nr.285/2010, respectiv a legii nr.63/2011 prin raportare la legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 și plata diferențelor salariale cuvenite și cele efectiv încasate începând cu 13.05.2011.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a fost reglementată de dispozițiile OG nr.15/2008, ale legii nr.221/2008, ale legii nr.330/2009, legea nr.285/2010, Legea nr.63/2011 reglementează încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011, OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012, OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 .
Prin art.1 alin.(1) lit.”b” și „c” din OG.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin OUG 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.
Prin Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of.nr.804/2 decembrie 2008, instanța de contencios constituțional a statuat asupra neconcordanței OUG 136/2008 cu dispozițiile legii fundamentale.
În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestui act normativ s-a reținut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.
Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență adoptată de executiv încalcă flagrant dispozițiile art.1 alin.(4), art.61 alin.(1), art. art.41, art.47 alin.(1), art.115 alin.(4) și(6) din Legea fundamentală.
Ulterior, Guvernul a emis o nouă ordonanță - OUG 151/2008, care are aceeași finalitate cu cea a ordonanței de urgență ce fusese declarată neconstituțională - OUG 136/2008, consacrând prin art. I pct.2 și 3, o reducere substanțială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ, în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG.15/2008.
Pentru identitate de rațiune și în considerarea argumentației cu soluția dispusă prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.842/ 2 iunie 2009, publicată în M.Of.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008.
Cum modificările aduse OG 15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art.31 alin.3, teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare (OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, OUG 31/2009 și art.2 din OUG 41/2009), nu pot produce efecte.
Constatarea prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate - recunoașterea îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.
O asemenea abordare este în acord cu prevederile constituționale consacrate de art.1 alin.(5), potrivit cu care „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Ulterior, în anul 2010, salarizarea personalului din învățământ - ca și a întregului personal plătit din fonduri publice - a fost cea prevăzută de Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2009.
Potrivit art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, „(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care de adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
Conform art.5 alin.6 din O.U.G. nr. 1/2009, ,,Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009 stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009”…
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”
Față de cele menționate mai sus, rezultă că în anul 2010 și subsecvent, începând cu 01.01.2011, salariile personalului didactic din învățământ trebuiau stabilite tot în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Astfel valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei trebuia avută în vedere pentru reclamanți până la data de 13.05.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar.
Având în vedere evoluția actelor normative incidente în materia salarizării personalului didactic sau auxiliar din învățământ, instanța a constatat că până la apariția legii nr.63/2011 salariile acestuia au fost stabilite prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin legea nr.221/2008 preluat ulterior prin legea nr.330/2009, OUG 1/2009, legea nr.285/2010.
Odată cu . legii nr.63/2011, respectiv ,13 mai 2011 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se făcea conform art. 1 potrivit căruia „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege. (2)Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. (3)Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4. (4)Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5. (5) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul.”
Instanța a constatat că Legea nr.63/2011 a stabilit astfel un algoritm propriu de calcul a drepturilor detaliat în anexele legii fără a se mai face nicio raportare la cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru anul precedent astfel cum se prevedea în legislația anterioară.
Reclamanții au apreciat sunt încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În soluționarea excepției de neconstituționalitate a legii nr.63/2011, instanța de control constituțional, prin deciziile nr.291/2014, nr.31/2013 a avut în vedere aceste aspecte. Astfel, în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională se precizează că raportat la critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).
În aceste condiții, Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, susținută de autorii excepției din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).
În același sens, Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
În aceste condiții, Curtea a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.”
La nivelul anului 2012 salarizarea personalului bugetar a fost reglementată prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Prin OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare s-a reglementat modalitatea de calcul a salariilor personalului didactic și auxiliar din învățământ .Astfel, conform art.1 În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice reprezintă actul normativ care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014.Potrivit acestuia” În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Prin urmare, reclamanții nu sunt îndreptățiți la stabilirea drepturilor salariale astfel cum au rezultat din aplicarea legii nr.330/2009, a legii nr.285/2010, dispoziții care prin apariția legii nr.63/2011 au fost abrogate astfel cum se prevede în art. 6 – „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.”
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, apelanții reclamanți au arătat că și după data de 13.05.2011 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie raportată la prevederile Legii nr. 221/2008, reducerea salariilor realizându-se intempestiv și discriminatoriu, numai în sistemul de învățământ. Astfel, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reducerea salariilor reclamanților echivalând cu o expropriere. Prin adoptarea Legii nr. 63/2011 a fost încălcată și speranța legitimă a reclamanților, întrucât dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă devine iluzoriu.
Intimatul pârât nu a formulat apărări față de cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Potrivit art. 1 alin. 1-5 din Legea nr. 63/2011, intrată în vigoare la 13.05.2011, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege. Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4. Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. 1, precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5. Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul.”
Totodată, potrivit art. 6 din lege, „orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. 1, se abrogă”.
Conform art. 162 alin. 3 C. Mc., „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
Totodată, art. 138 alin. 3 teza I din Legea nr. 62/2011, „drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise”.
2. Din analiza prevederilor legale mai sus citate rezultă că, în aplicarea principiului potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului bugetar se stabilește prin lege, începând de la 13.05.2011 a fost instituit un asemenea sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, concomitent cu abrogarea prevederilor legale care au reglementat până la acea dată sistemul de salarizare al aceleiași categorii de personal.
Astfel spus, prin Legea nr. 63/2011 a fost înlocuit vechiul sistem de salarizare cu un nou sistem de salarizare.
Acest nou sistem fost prevăzut pentru anul 2011, iar aplicarea lui a fost prelungită pentru anul 2012 prin OUG nr. 80/2010, modificată prin Legea nr. 283/2011 (art. II – art. 1), pentru anul 2013 prin OUG nr. 84/2012 (art. 2), pentru anul 2014 prin OUG nr. 103/2013 (art. 1) și pentru anul 2015 prin OUG nr. 83/2014 (art. 1 și 2).
Prin art. 2 alin. 2 și 3 din OUG nr. 83/2014 s-a prevăzut că, „începând cu data de 1 martie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2015. Începând cu data de 1 septembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna august 2015.”
Aplicarea legii noi nu s-a făcut retroactiv, ci începând cu data intrării ei în vigoare – 13.05.2011, nefiind afectat dreptul reclamanților asupra salariului aferent muncii prestate până la acea dată.
3. Prin decizia nr. 575/2011 Curtea Constituțională a constatat neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate a Legii privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ (Legea nr. 63/2011), reținând că aceasta „a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat”.
Examinând jurisprudența CEDO în materia dreptului de proprietate cu referire la drepturile salariale, Curtea Constituțională a menționat „distincția între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată.
Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, par. 94, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în cauza Lelas împotriva Croației, par. 58, Curtea a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câștigat reprezintă însă un "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”.
Curtea de apel are în vedere că un drept de proprietate există asupra salariului aferent muncii deja prestate, nu însă și asupra salariului aferent muncii care ar urma să fie prestată în viitor, fiind prerogativa statului să reglementeze sistemul de salarizare a personalului bugetar, prin derogare de la principiul libertății contractuale, ceea ce înseamnă posibilitatea atât de a majora salariile, cât și ce a le reduce, cu condiția ca asemenea măsuri să opereze numai pentru viitor.
Câtă vreme salariile personalului bugetar se stabilesc prin lege, nu există, în sensul aplicării art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, o „speranță legitimă” a salariaților în privința nivelului viitor al salariilor, care să înlăture marja de apreciere de care se bucură statul cu ocazia elaborării măsurilor de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
Reglementarea distinctă a sistemului de salarizare pe sectoare de activitate nu constituie o discriminare, Curtea Constituțională stabilind prin Deciziile nr. 577/2012 și 17/2010 (menționate cu titlu de exemplu) că „instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității”. De altfel, chiar în cadrul unui sistem de salarizare unitar la nivelul personalului bugetar, diversele categorii de personal din cadrul diverselor sectoare de activitate corespund unor situații diferite, care reclamă din partea legiuitorului soluții diferite.
4. Întrucât prin Legea nr. 63/2011 a fost instituit un nou sistem de salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, fiind totodată abrogat vechiul sistem de salarizare instituit prin OG nr. 15/2008 și Legile nr. 221/2008, 330/2009 și 285/2010, nu există temei juridic pentru a fi aplicat în continuare vechiul sistem de salarizare, nici în locul actualului sistem de salarizare, nici combinat cu acesta, astfel încât salariile reclamanților să fie mai mari decât cele rezultate din aplicarea exclusiv a Legii nr. 63/2011.
Constatând astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți reclamanții B. M. R., B. C., B. FLORENȚA, B. D. A., C. E., C. G., C. E., C. D. C., D. A., F. D. C., G. N., G. M., I. F., I. C., I. N., L. N., M. G., M. V., N. C., N. I., R. E., R. E., S. C. L., S. E. M. și T. ANIȘOARA, toți reprezentați prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., cu sediul în C., . nr.13, județul C., împotriva sentinței civile nr.1691 din 11 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. E. M., cu sediul în M., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.03.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – R. I. S.
Red.dec.-jud. M. S.-S.
2ex./23.03.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 260/2015.... | Anulare act. Decizia nr. 136/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
