Recalculare pensie. Decizia nr. 38/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 499/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 38/AS
Ședința publică din data de 03 Februarie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S.-S.
Grefier M. G.
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant CARABAȘU C., domiciliat în municipiul C., ..62, județ C. – împotriva sentinței civile nr. 1511 din 17.06.2014, pronunțată de Tribunalul C.-secția I civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G. C. pentru apelantul reclamant Carabașu C., în substituire avocat titular D. M., în baza delegației de substituire nr.37/2.02.2015, lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și urm. Cod proc. civilă.
Prezentul apel este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru conform disp. art. 157 din Legea nr.263/2010.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Întrebat fiind, apărătorul apelantului reclamant Carabașu C. arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, cauza fiind în stare de judecată. Totodată solicită amânarea pronunțării pentru a se depune concluzii scrise având în vedere că este avocat în substituire.
Curtea, în conformitate cu art.392 C.pr.civ. se socotește lămurită și, reținând că nu mai sunt alte cererii de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, acordă cuvântul apelantului reclamant asupra fondului apelului.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant.
În speță, reclamantul apelant a solicitat Casei Județene de Pensii C., recalcularea pensiei pe baza unei adeverințe emisă de unitatea angajatoare, nevalorificată anterior la stabilirea drepturilor de pensie. Se critică soluția instanței de fond întrucât nu s-a avut în vedere faptul că legislația asigurărilor sociale permitea la acel moment (anterior anului 2000) prin CCM tuturor societăților angajatoare să acorde acele sporuri cuprinse în cadrul hotărârii de guvern. Este cazul acelor sporuri cuprinse în adeverința nr.80/403/23.10.2012, care din punctul de vedere al reclamantului sunt sporuri permanente întrucât au fost acordate neîntrerupt timp de 9 ani prin efectele CCM și la aceste venituri s-au reținut contribuții de asigurări sociale potrivit legislației de la acel moment. Prin urmare consideră că a fost încălcat principiul contributivității întrucât nu au fost valorificate sporurile respective la recalcularea pensie de către intimata pârâtă.
Curtea, în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Sub nr._ s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. formulata de reclamantul Carabașu C. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând obligarea pârâtei să emită o decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul a perioadelor de timp și drepturilor salariale cuprinse în adeverința nr. F1/80/403/23.10.2012 și să plătească reclamantului diferența de drepturi de pensie conform recalculării, de la data de 25.10.2012 si pana la introducerea acțiunii, precum si cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 25.10.2012 a solicitat paratei C. Județeană de Pensii C. recalcularea pensiei prin valorificarea drepturilor – sporurilor cu caracter permanent si pentru care unitățile unde a lucrat au plătit CAS. Prin decizia nr._/04.07.2013 a fost respinsa cererea de recalculare, astfel încât, apreciază reclamantul că s-a încălcat principiul contributivitățtii. Arată reclamantul ca a contestat aceasta decizie, fiind emis un răspuns ce i-a fost comunicat la data de 18.12.2013.
Pârâta C. Județeană de Pensii Constanta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1511 din 17 iunie 2014, Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Carabașu C. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu nr._/25.10.2012 a fost înregistrata cererea formulata de Carabașu C. la C. Județeană de Pensii C., prin care a solicitat recalcularea pensiei.
Prin decizia nr._/04.07.2013 emisa de C. Județeană de Pensii C. a fost respinsa cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea sumelor acordate pentru orele de munca prestate în zilele de sâmbătă, duminica, cuprinse in adeverința nr. F1/80/403/23.10.2012, întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG nr. 257/2011.
Împotriva deciziei nr._/04.07.2013, Carabașu C. a formulat contestația înregistrată cu nr. 584C/06.08.2013 la C. Județeană de Pensii C..
Cu adresa nr._/05.12.2013 emisă de parata s-a comunicat reclamantului ca la determinarea punctajelor lunare s-au aplicat dispozițiile art. 165 si 166 din Legea nr. 263/2010, fiind valorificate salariile tarifare înscrise in carnetul de munca si sporurile cu caracter permanent din documentațiile depuse.
Instanța constata că în speță sunt aplicabile următoarele dispoziții din Legea nr. 263/2010:
Art. 165 – (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Potrivit art. 127 alin. 1 din HG nr. 257/2011 - Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Analizând adeverința nr. F1/80/403/23.10.2012 s-a constatat că în cuprinsul acesteia se atestă sumele acordate pentru orele de munca prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pentru care nu s-a virat CAS individual, ci s-a achitat numai CAS unitate la total fond de salarii.
Instanța a apreciat că in mod corect C. Județeană de Pensii C. nu a luat in considerare sporurile atestate de adeverința nr. F1/80/403/23.10.2012, întrucât la determinarea punctajelor lunare, pârâta nu a făcut decât sa respecte dispozițiile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 si sa ia in considerare salariile brute sau nete, după caz, în funcție de mențiunile înscrise în carnetul de muncă. Din analiza textului menționat, instanța a constatat că veniturile luate in considerare la stabilirea punctajelor lunare sunt cele menționate in carnetul de munca, Legea nr. 263/2010 prevăzând la art. 165 alin. 2 posibilitatea ca doar pentru sporuri dovada să poată fi făcută cu adeverințe emise de angajator, insa acestea sa fie eliberate cu respectarea dispozițiilor legale, iar sporurile sa se regăsească in anexa nr. 15 la normele de aplicare și să aibă caracter permanent.
Însă, în ceea ce privește sporurile cuprinse in adeverința nr. F1/80/403/23.10.2012, instanța a reținut dispozițiile art. V din anexa nr. 15 la HG nr. 257/2011, potrivit cărora: Adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde:
- datele de identificare a persoanei;
- denumirea unității;
- perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;
- funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
- denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
- perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat;
- adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Adeverințele privind sporurile cu caracter permanent acordate în perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se vor prezenta numai în situațiile în care aceste sporuri nu sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al treisprezecelea salariu;
- formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;
- formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
- sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;
- indemnizațiile de muncă nenormată;
- compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Din analiza acestui text, rezultă că sporurile trebuie să aibă caracter permanent, iar adeverința trebuie sa cuprindă informații privind denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată.
Ori, analizând adeverința nr. F1/80/403/23.10.2012 s-a constatat că sporul pentru munca prestată în zilele de sâmbăta, duminică și sărbători legale nu a avut caracter permanent în perioada ian. 1990 – dec. 1999, precum și faptul că nu s-a virat CAS individual, ci s-a achitat numai CAS unitate la total fond de salarii, astfel încât acesta nu poate fi luat in considerare la stabilirea punctajelor lunare.
Față de acestea, instanța a apreciat ca fiind corectă soluția de respingere cuprinsă în decizia nr._/04.07.2013, fiind nefondată cererea de recalculare formulată de reclamantul Carabașu C.. În condițiile respingerii primului capăt de cerere, instanța a apreciat că și celelalte capete de cerere sunt nefondate.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 1511 din 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în termen legal a declarat apel reclamantul CARABAȘU C. :
La data de 25.10.2012, apelantul a solicitat Casei Teritoriale de Pensii Constanta recalcularea pensiei cu luarea în considerare a sumelor acordate pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, în perioada în care acesta a activat în cadrul S.N.T.F.M.- CFR MARFA S.A., perioade Și venituri nevalorificate anterior la stabilirea drepturilor de pensie.
C. Județeană de Pensii C. a emis decizia nr223347/04.07.2013 privind recalcularea pensiei prin care a fost respinsă cererea reclamantului de recalculare a drepturilor de pensie, prin valorificarea sumelor acordate pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, motivat de faptul ca sumele acordate nu reprezintă sporuri cu caracter permanent
astfel cum sunt acestea prevăzute în anexa 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 (H.G. nr. 257/2011).
Reclamantul a înțeles să conteste această decizie în cadrul procedurii prevăzute de art. 149 din Legea nr.263/2010, considerând că la determinarea punctajelor anuale ar trebui să se țină seama de toate veniturile (sporuri, indemnizații, prime, etc.) care au constituit baia de stabilire a contribuțiilor de asigurări sociale și nu doar de salariile si sporurile enumerate expres in actele normative cu caracter special.
Mai arată apelantul că, în data de 18.12.2013 i-a fost comunicat răspunsul Casei Naționale de Pensii Publice (prin CJP Constanta) prin care se reiterează cele cuprinse în decizia contestată, în sensul că pentru perioada anterioara anului 2001, la determinarea punctajelor anuale de pensie se utilizează doar salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent, prin urmare apreciază ca drepturile de pensie suni corect determinate.
Reclamantul a contestat din nou aceasta opinie a pârâtei care îi provoacă prejudicii materiale, arătând ca această problemă a mai fost tranșată de către I.C.C.J. și în perioada în care se afla în vigoare Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii prin Decizia nr. 19/2012. Și atunci, ca și acum, exista inclusiv la nivelul instanțelor o practică neunitară privitoare la luarea/neluarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii 19/2000 (1990-1999 – perioadă pe o reclama și reclamantul).
Contribuțiile se achitau de unitate prin virarea unei sume egale cu o cota procentuala asupra câștigului brut realizat de întregul personal angajat, neexistând o contribuție Individuala aplicata drepturilor salariate ale angajatului
În motivarea acestei abordări, s-a reținut faptul că o atare soluție se impune în baza principiului contributivității - principiu recunoscut nu numai de Legea nr.19/2000 ci în mod identic și de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c) - potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor sociale plătite. Ceea ce interesează nu este caracterul permanent/nepermanent al acestor venituri ci plata contribuției de asigurări sociale. O astfel de abordare ar însemna efectuarea unei prestații (plata contribuției) fără a exista o contraprestație, creându-se astfel o inechitate.
Soluționând recursul în interesul legii, I.C.C.J. a reținut faptul că aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a tuturor sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă/ rezulta din adeverință și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Neluarea în seamă a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului propus de legiuitor, astfel cum a statuat tot I.C.C.J. prin Decizia 19/2011. În plus, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a inclus drepturile de asigurări sociale în categoria "bun patrimonial" în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
Art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, dispoziții menținute și prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislația de asigurări sociale, modificându-se numai procentul acestei contribuții.
Prin urmare, în mod greșit s-a reținut că nu s-a achitat CAS individual ci numai CAS unitate, în condițiile în care cadrul legal impunea reținerea unui procent global calculat asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a
admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2012 la C. județeană de Pensii C., reclamantul a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința F1/80/403/23.10.2012 eliberată de SNTFM-CFR Marfă SA-Sucursala Muntenia Dobrogea.
Prin decizia nr._/04.07.2013 emisa de C. Județeană de Pensii C. s-a respins cererea reclamantului cu motivarea că sumele acordate pentru orele de muncă prestate sâmbăta, duminica și sărbători legale nu reprezintă sporuri cu caracter permanent.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010.
Prin adresa nr._/05.12.2013 C. Județeană de Pensii C. i-a răspuns reclamantului că la determinarea punctajelor lunare conform art. 165 din Legea nr. 263/2010, se utilizează salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Din adeverința nr. F1/80/403/23.10.2012 emisă de SNTFM-CFR Marfă SA – Sucursala Muntenia Dobrogea rezultă că reclamantul având funcția de șef de tură a beneficiat conform CCM (art.27 al.1) în perioada 1990-1999 de sume acordate pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale pentru care s-a achitat numai CAS unitate la fondul total de salarii.
Din conținutul acestei adeverințe rezultă că sumele încasate au avut caracter permanent iar unitatea a calculat și virat CAS.
Potrivit principiului contributivității reglementat de art. 2 lit.c) din Legea nr. 63/2010 – fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Conform art. 165 al.2 din Legea nr. 263/2010: „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariul prevăzut la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
În anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 privind Normele de punere în aplicare a Legii nr. 263/2010 care prevede sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, la pct.V sunt prevăzute și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, dispoziții legale care sunt incidente în cauză.
Prin decizia în interesul legii nr. 9/2012 s-a stabilit în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. c) și art. 164 al. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la O.U.G. nr.4/2005, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Această decizie în interesul legii se aplică și în ceea ce privește interpretarea legii nr. 263/2010 pentru aceleași rațiuni.
Neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, dispoziții menținute și prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, modificându-se numai procentul acestei contribuții.
Contribuțiile se achitau de unitate prin virarea unei sume egale cu o cotă procentuală asupra câștigului brut realizat de întregul personal angajat, neexistând o contribuție individuală aplicată drepturilor salariale ale angajatului.
Principalul element obiectiv, apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat, îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensii, trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverinței nr. F1/80/403/23.10.2012 eliberată de SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala Muntenia Dobrogea, începând de la 1.11.2012. Totodată, curtea va obliga pârâta să plătească reclamantului diferențele de pensie rezultate din recalculare, de la 1.11.2012 până la 17.01.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUM ELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul reclamant CARABAȘU C., domiciliat în municipiul C., ..62, județ C. – împotriva sentinței civile nr. 1511 din 17.06.2014, pronunțată de Tribunalul C.-secția I civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județ C..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a adeverinței nr. F1/80/403/23.10.2012 eliberată de SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala Muntenia Dobrogea, începând de la 1.11.2012.
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele de pensie rezultate din recalculare, de la 1.11.2012 până la 17.01.2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.02.2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – C.S.A.
Red.dec.-jud.J.Z./05.03.2015
Thred.gref.G.M./5ex./05.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 184/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
