Obligaţie de a face. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 13/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 13977/118/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 13/AS

Ședința publică din 10 martie 2015

Complet specializat pentru cauze privind

conflictele de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE - J. Z.

JUDECĂTORI - R. A.

- M. B.

GREFIER - M. D.

Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 2267 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. L., domiciliată în C., .. 60, ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă P. L., avocat A. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 10 martie 2015 pe care o depune la dosar împreună cu chitanța . nr._ din 10 martie 2015, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, în cuantum de 700 lei, lipsind recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii C..

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatei reclamante P. L. depune la dosar întâmpinare, în două exemplare.

Instanța constată că prin întâmpinarea depusă nu s-au invocat aspecte noi sau excepții, nefiind astfel necesară comunicarea acesteia.

Întrebat fiind, apărătorul intimatei reclamante P. L. arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.

Curtea, luând act de declarația apărătorului intimatei reclamante P. L., în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul intimatei reclamante P. L., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

Consideră că instanța de fond prin sentința civilă nr. 2267 din 02.10.2014 a dat o soluție temeinică și legală în conformitate cu suplimentul la raportul de expertiză efectuat chiar în baza obiecțiunilor formulate de recurenta pârâtă, lucrare în care s-a ținut cont de toate probele aflate la dosar, de adeverințele depuse de intimata reclamantă și de cele susținute de recurenta pârâtă.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub numărul de dosar_, reclamanta P. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. revizuirea deciziei nr._/2 septembrie 2010.

În fapt,reclamanta susține că ulterior emiterii deciziei nr._/2 septembrie 2010 a depus înscrisuri din care rezultă că are dreptul la spor de noapte, spor de munci grele și spor de toxicitate.

Reclamanta susține că pe data de 23.02.2011 a solicitat pârâtei emiterea unei decizii care să țină cont de toate sporurile de care a beneficiat în decursul activității.

Pentru termenul de judecată din data de 22.04.2013 reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a învederat că înțelege să conteste decizia_/02.09.2010 a cărei anulare o solicită, cu obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie de pensionare prin care să i se calculeze corect drepturile de pensie, prin luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate.

În fapt, reclamanta a învederat că a formulat cerere privind acordarea drepturilor de pensie la data de 23.02.2011, dar nu a primit răspuns în termenul legal.

Pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite de muncă, prin intermediul art. 42 al. 1 din Legea nr. 19/2000 legiuitorul a reglementat metoda calculării drepturilor de pensie. Conform Anexei nr. 3, din vârsta standard de pensionare incidentă la momentul depunerii cererii trebuie să se scadă beneficiul reducerii vârstei standard de pensie.

În drept, s-au invocat art. 41 ind. 1-2, Anexa 3 din Legea nr. 19/2000, pct. V din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005.

În apărare, pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În prealabil, pârâta a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, având în vedere că se solicită revizuirea deciziei nr._/02.09.2010 care a fost însușită prin semnătură de reclamantă, conform semnăturii de primire din data de 28.02.2011.

Pentru termenul de judecată din data de 02.09.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită recalcularea drepturilor de pensie în baza adeverințelor menționate la fila nr. 62.

Prin încheierea pronunțată la data de 17.09.2013 instanța a respins ca nefondată excepția tardivității cererii.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză financiar-contabilă, fiind anexat la dosar raportul de expertiză contabilă întocmit de expert P. O. M.. (filele nr. 94 și urm.)

Prin sentința civilă nr. 2267/02.10.2014 Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii.

A anulat decizia pârâtei nr._/02.09.2010.

A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte, conform concluziilor suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 385 lei, reprezentând diferența de pensie cuvenită, care include actualizarea cu rata inflației.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta P. L. este beneficiarul deciziei privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă nr._/02.09.2010, emisă în baza Legii nr. 19/2000.

Reclamanta a contestat modul de stabilire a drepturilor sale de pensie, cu motivarea că nu au fost valorificate următoarele adeverințe: 8/B25/26.04.2010 - cu referire la sporul de noapte; CC1/RU 602/22.04.2010; CC1/RU 601/22.04.2010; CC1/RU 600/22.04.2010; 8/B25/208/06.05.2010.

În virtutea rolului activ, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize financiar-contabile, pentru a se verifica corectitudinea stabilirii punctajului mediu anual în urma procesării datelor din cartea de muncă și a adeverințelor anexate la dosarul administrativ.

Expertiza a ținut seama de majorarea punctajelor anuale pentru perioadele desfășurate în grupa superioară de muncă, în conformitate cu O.U.G. nr. 209/2008.

S-au avut în vedere și obiecțiunile formulate de pârâtă împotriva raportului de expertiză, mai exact faptul că în luna iulie 1979 stagiul de cotizare a fost de 8 zile și totuși s-a avut în vedere punctajul realizat pentru o lună întreagă, respectiv că în perioada 14.12._82 nu s-a făcut dovada achitării contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Expertul desemnat în cauză a stabilit un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și a concluzionat că diferența cuvenită reclamantei între pensia cuvenită și cea încasată se ridică la suma de 385 lei.

Cu referire la adeverințele invocate de reclamantă în susținerea cererii, instanța a luat act că prin notele de ședință depuse la dosar (fila nr. 80), pârâta a învederat că a valorificat adeverințele 8/B25/26.04.2010, CC1/RU 602/22.04.2010 și 8/B25/208/06.05.2010 cu respectarea Legii nr. 49/1992.

Adeverința nr. CC1/RU600/22.04.2010 emisă de S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. expune perioadele lucrate de reclamantă care au fost încadrate de conducerea unității în grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 1, pct. 123.

De asemenea, adeverința nr. CC1/RU601/22.04.2010 emisă de SNTFM CFR Marfă S.A. expune perioadele lucrate de reclamantă ce au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 210.

În temeiul Legii nr. 263/2010 (act normativ invocat de pârâtă în întâmpinare), principiul contributivității impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate sporurile pentru care s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plății contribuției individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverință emisă de angajator, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele emise până la înscrierea în fals.

Detaliind acest aspect, instanța reține că legislația asigurărilor sociale nu atribuie caselor teritoriale de pensii competența de a cenzura datele înscrise de angajatori (sau deținători de arhive) în adeverințele pe care sunt obligați să le elibereze la cererea persoanelor interesate și nici să facă verificări ale documentelor pe temeiul cărora s-au eliberat respectivele adeverințe.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

S-a menționat în acest sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A. M. F. s.a. impotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și cauza C. Abaluță s.a. împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

Văzând art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010 și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, respectiv punctajul mediu anual determinat în urma admiterii obiecțiunilor formulate de pârâtă, instanța a anulat decizia pârâtei nr._/02.09.2010.

Instanța a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte, conform concluziilor suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză.

Prin stabilirea incorectă a drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, pârâta a cauzat acesteia un prejudiciu determinabil, constând în diferența dintre drepturile de pensie legal cuvenite și cele efectiv încasate, motiv pentru care instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 385 lei, reprezentând diferența de pensie cuvenită, care include actualizarea cu rata inflației.

Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor salariale datorate, instanța a reținut că un creditor poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.

Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată:

Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală. Având în vedere că una dintre părți se face vinovată de declanșarea activității judiciare, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece este în culpă procesuală, prin atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli.

În cauză reclamanta a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care în temeiul art. 274 Cod procedură instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, compuse din onorariu de expert și onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană de Pensii C., criticând-o sub următoarele aspecte:â

În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, anulând decizia nr._/02.09.2010, dispunând emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte, conform concluziilor suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză și achitarea diferențelor în sumă de 385 lei.

În plus, obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Instanța de fond nu a analizat conținutul adeverințelor depuse de intimata reclamantă. Se poate constata faptul că acestea au fost avute în vedere și poate observa din „Date privitoare la activitatea în muncă”.

Referitor la valorificarea datelor din adeverințele invocate de către intimata reclamantă, precizează următoarele:

Adeverința nr. 8/B25/26.04.2010 :

Sporul de noapte a fost valorificat până la data de 01.02.1997, când angajatorul înscrie în carnetul de muncă atât salariul de încadrare cât și suma globală în care au fost incluse toate sporurile ( a se vedea „Date privitoare la activitatea în muncă”).

Adeverința nr. CC1/RU 602/22.04.2010:

Sporul de vechime și sporul de condiții grele au fost valorificare până la data de 01.02.1997 când angajatorul înscrie în carnetul de muncă atât salariul de încadrare cât și suma globală în care au fost incluse toate sporurile ( a se vedea „Date privitoare la activitatea în muncă”).

Adeverința nr. 8/B25/208/06.05.2010:

Conform Legii nr. 49/1992, angajatorul era obligat să înscrie în carnetul de muncă atât salariul tarifar de încadrare și suma globală în care se înscrie toate sumele primite cu titlu de sporuri în care se înscrie toate sumele primite cu titlu de sporuri cu caracter permanent, motiv pentru care sumele incluse sub denumirea „ore periculoase” fiind pentru anul 2000 și 2001, ulterioare datei de 01.09.1997, când angajatorul a înscris cele două sume.

Referitor la compensații:

Acestea au fost valorificate conform înscrisurilor din adeverința nr. CC1/RU/602/22.04.1010 ( a se vedea „Date privitoare la activitatea în muncă”).

În determinarea punctajului aferent anului 1979 doamna expert nu ține cont de faptul că în luna iulie 1979 – stagiul de cotizare realizat este doar de 8 zile (01.07.1979 – 09.07.1979) și ia în calcul punctaj realizat pentru o lună întreagă.

Fără a avea dovada achitării contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, în perioada 14.12.1981 – 31.05.1982, perioadă în care reclamanta a fost elev cu bursă, în mod eronat doamna expert calculează punctaj – încălcând astfel unul dintre principiile de bază ale Legii nr. 19/2000, principiul contributivității.

Pentru aceste motive, solicită să se constate că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală și să se admită recursul astfel cum a fost formulat, cu modificarea în tot a sentinței apelate.

Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei nr._/02.09.2010 și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte conform concluziilor suplimentului la raportul de expertiză și achitarea diferențelor de pensie în sumă de 385 lei.

Potrivit principiului contributivității reglementat de art. 2 lit.c) din legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

În aplicarea acestui principiu la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.

Conform art. 165 din Legea nr. 262/2010:” la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariul prevăzut la alin.(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințele eliberate de unități”.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat la instanța de fond de către expert contabil P. O. M., a reieșit faptul că pârâta nu a avut în vedere toate sporurile încasate de reclamantă și dovedite cu adeverințe eliberate de foștii angajatori.

Pârâta nu are competența de a cenzura datele înscrise de foștii angajatori sau deținătorii de arhive în adeverințele pe care sunt obligați să le elibereze la cererea persoanelor interesate, răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele emise până la înscrierea în fals.

Instanța de fond a încuviințat obiecțiunile la expertiză formulate de pârâtă referitoare la faptul că în luna iulie 1979 stagiul de cotizare realizat era doar de 8 zile și s-a luat în calcul punctaj realizat pentru o lună întreagă, precum și faptul că în perioada 14.12.1981 – 31.05.1984 reclamanta a fost elev cu bursă și în mod eronat s-a calculat punctaj pentru această perioadă.

Obiecțiunile fiind încuviințate de către instanță, doamna expert contabil a refăcut raportul de expertiză și prin suplimentul la raportul de expertiză a calculat un punctaj mediu de 1,_ și o diferență de pensie cuvenită de 385 lei, concluzii însușite de către instanța de fond.

Obiecțiunile fiind încuviințate, iar raportul de expertiză contabilă refăcut, criticile aduse în recurs cu privire la aceste aspecte sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.

Potrivit art. 453 Cod procedură civilă curtea a obligat recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 2267 din 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. L., domiciliată în C., .. 60, ., ..

Obligă recurenta către intimată la 700 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

J. Z. R. A. M. B.

GREFIER

M. D.

Jud.fond A.N.

Red.dec.jud.J.Z. 08.04.2015

Tehnored.gref.M.C.08.04.2015/ 2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA