Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 184/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2723/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.184/CM
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A. – cu sediul ales în municipiul C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr.1806 din data de 14 august 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. M. – domiciliat în municipiul M., ..18, ., județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.157 din Legea nr.263/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că ambele părți au solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta S. C. Marfă SA, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
1. Prin sentința civilă nr. 1806/14.08.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis acțiunea formulată la 9.04.2014 de reclamantul C. I.-M. în contradictoriu cu pârâta S. C. Marfă SA, pe care a obligat-o să plătească reclamantului contravaloarea alocației de hrană aferentă perioadei 14.02._14 inclusiv, la care se adaugă actualizarea cu rata inflației până la data plății efective și dobândă legală calculată de la data introducerii acțiunii (25.03.2014) și până la data plății efective.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Cu alte cuvinte, salariul constituie prețul muncii, care nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii, în baza contractului individual de muncă.
Pe cale de consecință, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Pentru motivele anterior expuse, instanța a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. până la data de 31.01.2008, când, urmare reorganizării societății pârâte prin divizare, raporturile de muncă între părți au încetat.
Începând cu data de 01.02.2008, reclamantul a încheiat contract individual de muncă cu S.C. TMC C. Ferry-Boat S.A.
Prin hotărârea A.G.A. nr. 3/30.01.2012 s-a aprobat fuziunea C.F.R. Marfă S.A. în calitate de societate absorbantă cu S.C. Întreținere Reparații Vagoane S.A. și S.C. Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat S.A., iar prin decizia civilă nr. 1180/08.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii privind fuziunea prin absorbție a S.C. IRV S.A și S.C. TMC C. Ferry-Boat S.A. de către pârâtă.
Prin urmare, S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. a preluat drepturile și obligațiile fostului angajator în raporturile cu reclamantul, derivând din contractul de muncă încheiat cu acesta.
Potrivit Anexei nr. 2 la H.G. nr. 185/1994, modificată prin H.G. nr. 217/2005, alocația de hrană servește numai pentru aprovizionarea cu alimente necesare pregătirii hranei în comun la bordul navei și nu se poate achita în numerar echipajului.
H.G nr.185 din 22 aprilie 1994 astfel cum a fost modificata prin HG nr.217/2005, prevede că: ”Personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe navele aparținând instituțiilor publice și regiilor autonome beneficiază de alocație de hrană zilnică, în cuantumurile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre”.
Conform anexei nr.2 la HG nr.185/1994, act normativ care nu a fost modificat: ”alocația de hrană servește numai pentru aprovizionarea cu alimente necesare pregătirii hranei in comun la bordul navei si nu se poate achita in numerar echipajului. Se exceptează personalul îmbarcat pe navele care nu au normat post de bucătar si cel de pe navele la care temporar nu exista condiții de pregătit hrana caldă la bord”.
Așadar, doar cu titlul de excepție, dacă navele nu au normat post de bucătar ori în situațiile în care temporar nu există condiții de pregătit hrană caldă la bord, alocația de hrană trebuie să fie achitată personalului îmbarcat.
Prin hotărârea A.G.A. nr. 7/17.06.2009 a fost mandatat directorul societății să parcurgă pașii necesari în vederea trecerii în conservare a navelor ferry-boat și a mijloacelor fixe ce intră în dotarea acestora, începând cu data de 01.06.2009.
În aceste condiții, directorul S.C. TMC C. Ferry-Boat S.A. a dispus ca în cazul navelor aflate în conservare serviciul de gardă să fie organizat în ture și să fie efectuat de două persoane (un timonier și un motorist) din echipajul de siguranță, pentru fiecare navă.
Modalitatea de calcul a drepturilor de alocație de hrană cuvenite personalului ambarcat pe nave aflate în conservare are în vedere H.G. nr. 185/1994, modificată prin H.G. nr. 217/24.03.2005, la Anexa 1, unde s-a stabilit cuantumul alocației de hrană zilnică, respectiv 16,5 lei.
Pentru un serviciu la bordul navei efectuat în tură (12 h), alocația de hrană cuvenită pe tura respectivă este de 16,5 lei. Când serviciul la bordul navei s-a realizat în program obișnuit de 8 h/zi, alocația de hrană pentru acea zi se reduce cu 50% și este de 8,25 lei/zi.
În cauză nu s-a mai administrat proba cu expertiză judiciar-contabilă, având în vedere că nu s-au contestat sumele evidențiate în centralizatoarele de calcul a suplimentului de hrană.
De vreme ce s-a dispus ca în cazul navelor aflate în conservare serviciul de gardă să fie organizat în ture și să fie efectuat de două persoane (un timonier și un motorist) din echipajul de siguranță, pentru fiecare navă, este evident că pe perioada conservării navei „M.” nu au fost normate posturi distincte de bucătari, brutari și ospătari pentru pregătirea și servirea hranei calde la bordul navelor și nici nu se pune problema existenței condițiilor necesare efectuării acestei activități, având în vedere că în parcul rece agregatele navei sunt oprite, pregătite și lăsate în conservare, iar nava este alimentată cu strictul de energie electrică.
Rezultă astfel că reclamantul s-a aflat în situația de excepție prevăzută conform Anexei 2 din H.G. nr. 217/2005, potrivit căreia în situațiile în care navele nu au normat postul de bucătar ori nu există condiții pentru prepararea hranei calde la bord, alocația de hrană se achită personalului îmbarcat.
Pârâta nu a făcut dovada că la nivelul navelor pe care s-a aflat îmbarcat reclamantul este configurat și normat postul de bucătar în cadrul echipajului de siguranță și nici că au existat condiții de pregătire a hranei la bordul navei după data intrării acesteia în conservare (în parcul rece) pentru a înlătura situația de excepție pretinsă de salariat care îl îndreptățește la alocarea hranei în formă bănească.
Instanța a luat act că centralizatoarele lunare a drepturilor de hrană anexate la dosar sunt vizate de comandantul de navă, iar reclamantul figurează între persoanele îndreptățite la acordarea acestor drepturi, motiv pentru care instanța reține că reclamantul a prestat efectiv activitate la bordul acestora.
De altfel, pârâta a avut posibilitatea să efectueze verificări a propriilor evidențe și nu a fost contestat situația de fapt expusă de reclamant.
Art. 8 din Codul muncii dispune că „relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acțiuni sau omisiuni potrivnice caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.
Libertatea contractuală se prelungește și dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură sau prin echivalent a prestației neexecutate, din culpă sau executată în mod defectuos.
Din acest punct de vedere este angajata răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia fapta ilicită păgubitoare care o generează, constă în nerespectarea obligației asumate contractual de către debitor și are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului.
De lege lata, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, este consacrată obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul (art. 253 din C. muncii).
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a admis cererea în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A., astfel cum a fost modificată și precizată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului c/valoarea alocației de hrană aferentă perioadei 14.02._14 inclusiv, la care se adaugă actualizarea cu rata inflației până la data plății efective și dobândă legală calculată de la data introducerii acțiunii (25.03.2014) și până la data plății efective.
Referitor la capătul de cerere subsecvent privind actualizarea pretențiilor bănești cu rata inflației și acordarea dobânzii legale, instanța a reținut că un creditor poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de cea a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), este admisibil cumulul acestora și, deci, nu se ajunge la o dublă reparație. Prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda legală urmărește acoperirea beneficiului nerealizat. Așadar, natura juridică a celor două instituții este diferită. În timp ce dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii legale nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S. C. Marfă SA, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că în perioada aflată în discuție au existat normate posturi de bucătari pe navele Eforie și M., în vederea pregătirii și servicii hranei calde la bordul navelor, existând și condițiile necesare desfășurării acestor activități.
De asemenea, personalul a fost „delegat/detașat” în afara navelor, pentru efectuarea unor servicii de pază, având contractul individual de muncă suspendat.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat și extinderea sentinței apelate până la pronunțarea hotărârii curții de apel și primirea efectivă a sumelor de bani, actualizate cu rata inflației.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și au fost depuse la dosar foi colective de prezență și calcule privind alocația de hrană.
III. Analiza apelului:
1. Deși apelanta pârâtă, căreia îi revine sarcina probei potrivit art. 272 C. Mc., a susținut că la bordul navei M., unde intimatul și-a desfășurat activitatea, a existat și un bucătar, nu a dovedit acest lucru, astfel încât curtea va reține inexistența acestuia.
Totodată, potrivit contractului individual de muncă nr. 3025/25.07.2012, intimatul a fost angajat în postul de șef de echipaj maritim și nu există dovezi în sensul că, în perioada 14.02.2013 – 14.08.2014, acesta nu ar fi lucrat la bordul unei nave, potrivit felului muncii astfel stabilit. De altfel, apelanta nu a fost în măsură să precizeze unde concret ar fi fost „delegat/detașat” intimatul și nici că cesta ar fi avut contractul individual de muncă suspendat, astfel că o astfel de susținere nu poate fi primită.
Constatând în consecință, raportat la motivele de apel invocate în cauză, că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
2. Nu este posibilă „extinderea” aplicării sentinței și pentru perioada de până la pronunțarea hotărârii instanței de apel, astfel cum a solicitat intimatul prin întâmpinare, întrucât acesta nu a formulat nici apel principal, nici apel incident, iar art. 481 C. proc. civ. interzice ca apelantului să îi fie creată o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată. În același timp, art. 478 alin. 5 C. proc. civ. nu se poate aplica decât în cazul în care creditorul obligației deduse judecății are calitatea de apelant, cererile noi în apel fiind incompatibile cu calitatea de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A. – cu sediul ales în municipiul C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr.1806 din data de 14 august 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. M. – domiciliat în municipiul M., ..18, ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.N.
Red.dec.Jud.M.S.S../4 ex.
Data: 24.03.2015
Emis 2 comunicări/27.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 79/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 187/2015.... → |
|---|
