Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 3727/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.302/CM
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă M. I. – prin S. Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar „FEN” C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2019 din data de 15 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. CU CLASELE I-VIII NR.3 – cu sediul în municipiul M., ., județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că s-a solicitat judecata apelului în lipsă, conform art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamantul S. LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C. în numele membrului de sindicat din tabelul anexat acțiunii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Școala G. cu clasele I-VIII nr. 3 M. obligarea unității de învățământ la stabilirea drepturilor salariale astfel cum au rezultat din aplicarea Legii nr.330/2009, a Legii 285/2010 și a Legii 63/2011, prin raportare la Legea nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, începând cu data de 13.05.2011 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ de fiecare reclamant.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin O.G. nr. 15/2008 au fost reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr. 221/27.10.2008.
Reclamantul susține că principala modificare a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, însă aceasta a rămas aplicabilă în forma aprobată prin Legea 221/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse. Totodată, aplicabilitatea Legii 221/2008 pentru perioada 01.10._09 a fost confirmată prin Decizia în interesul legii nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reclamantul arată că împotriva unităților de învățământ preuniversitar din jud. C. au fost obținute hotărâri judecătorești irevocabile de obligare la aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 pentru perioada menționată.
Cu privire la perioada 01.10._10, reclamantul a precizat că în baza Legii 330/2009, pârâta ar fi trebuit să mențină salariul din luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 30 alin. 5 din Lege. În plus, prin art. 5 alin.1 din O.U.G. nr. 1/2010, s-a prevăzut că, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 păstrează salariul avut la această dată.
Această modalitate de calcul a salariilor, ulterior datei de 01.01.2010 a fost confirmată și prin considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011 a Curții Constituționale, potrivit cu care reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2009 și nu cu O.U.G. nr. 41/2009.
Cu privire la perioada 01.01._11, reclamantul a învederat că Legea 285/2010 stabilește la art. 1 că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008.
Referitor la perioada ulterioară datei de 13.05.2011, reclamantul susține că Legea 63/2011 a diminuat salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, cu încălcarea Legii nr. 221/2008 și a principiului stabilit de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, privind menținerea salariilor la nivelul cuvenit anterior intrării lor în vigoare.
P. reducerea discriminatorie a salariilor, numai în sistemul de învățământ, au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât dreptul de a primi un salariu deja stabilit constituie un drept de proprietate în sensul Convenției. Totodată, prin adoptarea Legii 63/2011, a fost încălcată și speranța legitimă a reclamanților, dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica și apăra drepturile patrimoniale, devenind iluzoriu.
În drept, au fost invocate Legea nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, O.G. nr. 15/2008, Legea nr. 221/2008.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar dovada împuternicirii sindicatului, adeverință de salariat.
Pârâtul Școala G. cu clasele I-VIII nr. 3 M. nu a formulat întâmpinare.
P. sentința civilă nr.2019 din data de 15 septembrie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de S. Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar FEN C., pentru reclamanta M. I., în contradictoriu cu pârâta Școala G. cu clasele I-VIII, Nr.3, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Salariatul menționat în tabelul anexă la acțiune este angajat al unității de învățământ pârâte în funcția de profesor, potrivit adeverinței depuse la dosar (fila nr. 11), pentru o perioadă care se circumscrie obiectului prezentei cereri.
Art. 1 alin. 1 lit. b) și c) din O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 prevedea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000 în raport de care era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008, cu 16% mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, majorându-se coeficientul de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, acesta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
P. O.U.G. nr. 136/2008 și O.U.G. nr. 151/2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, în sensul reducerii majorărilor salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege. P. decizii succesive ale Curții Constituționale a fost constatată însă neconstituționalitatea modificărilor aduse de Guvern la O.G. nr. 15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, consecința fiind aceea a recunoașterii îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin O.G. nr. 15/2008.
P. hotărâri judecătorești irevocabile, unitățile școlare angajatoare au fost obligate la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii 330/2009 și a Legii 285/2010 și la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.10.2008 –13.05.2011, actualizate cu indicele de inflația la data plății efective.
În acest sens, s-a reținut că Legea nr. 330/2009 a garantat menținerea în cursul anului 2010 a salariului brut de care personalul în funcție a beneficiat la data de 31.12.2009.
Astfel, pentru punerea în aplicare a legii unice de salarizare a fost adoptată O.U.G. nr. 1/2010, care la art. 5 alin. 1 relua principiul nediminuării salariilor în plată la data de 31.12.2009, pentru ca la alin. 6 să prevadă în mod expres că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Cu privire la anul 2011, instanța retine ca salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin Legea 285/2010, care la art.1 prevede că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 1.01.2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. 1 și 2 se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
P. urmare, criteriul de referință in determinarea salariului plătit personalului bugetar, cu începere din luna ianuarie 2011, îl reprezintă salariul din luna octombrie 2010, majorat cu 15%. Cum pentru considerentele anterior expuse, s-a reținut că în anul 2010 reclamanții erau îndreptățiți la calcularea salariului cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008, aceeași bază de calcul a fost avută în vedere și după 01.01.2011, cu aplicarea totodată a majorării de 15%.
La data de 13.05.2011, a intrat în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea si salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, prin care s-au stabilit atât cuantumul brut al salariilor de încadrare, cât și sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, precum și metodologia de calcul al acestora. În consecință, începând cu data de 13.05.2011 s-a instituit un mod de calcul al salariului cuvenit personalului didactic si didactic auxiliar care nu mai depinde de salariul de bază aflat în plată la momentul intrării în vigoare a Legii 63/2011, astfel încât majorările salariale reglementate de Legea 221/2008 nu au mai subzistat noii reglementari.
P. cererea de față se susține că drepturile salariale cuvenite în baza Legii 63/2011 trebuie calculate tot prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin Legea 221/2008, Legea 330/2009 și Legea 285/2010, cu înlăturarea diminuării ce rezulta din aplicarea noului act normativ și care contravin art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Față de aceste susțineri se impune a fi reținut faptul că Legea nr. 63/2011 a fost declarată constituțională prin Deciziile nr. 575/04.05.2011, nr. 130/16.02.2012, nr. 31/05.02.2013 și nr. 291/22.05.2014 ale Curții Constituționale, iar criticile de neconstituționalitate au vizat tocmai încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulate din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un bun.
Pe această cale, instanța de contencios constituțional a reținut că în materia drepturilor salariale, C.E.D.O. face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată (cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94). Astfel, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, statul fiind cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
Curtea Constituțională a examinat de asemenea și criticile referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, constatând că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, drepturile câștigate nu au fost cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
În ce privește instituirea unei pretinse discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice, prin aceleași decizii anterior menționate s-a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității.
Curtea Constituțională a constatat astfel că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Or, în acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, Legea nr. 63/2011 a dat expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
În aceste condiții, Curtea Constituțională a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar a justificat instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.
În paragraful 82 al deciziei C.E.D.O. pronunțate în cauza Andrejeva contra Lituaniei, Curtea Europeana arată că „Statele contractante se bucură de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențe între situații analoage în alte privințe justifică diferențieri de tratament (vezi mai ales, deciziile citate mai sus Gaygusuz, § 42, și Thlimmenos, § 40). Întinderea acestei marje variază în funcție de împrejurări, domenii și context. Astfel, de exemplu, articolul 14 nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri în mod diferențiat pentru a corecta « unele inegalități factuale» dintre ele; în fapt, în anumite împrejurări, absența unui tratament diferențiat pentru a corecta o inegalitate, poate, atunci când nu există o justificare obiectivă și rezonabilă, să ducă la încălcarea prevederii respective”.
În consecință, se constată că toate criticile reclamantei referitoare la neconformitatea Legii nr. 63/2011 cu jurisprudența C.E.D.O. au constituit obiect de analiză al Curții Constituționale, cu prilejul verificării constituționalității actului normativ menționat. Cum puterea de lucru judecat care însoțește deciziile Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta, instanțele de judecată sunt obligate să respecte întru totul aceste decizii, potrivit dispozițiilor art.147 alin. 4 din Constituție, astfel că, pe calea unei analize proprii nu ar putea stabili că Legea nr. 63/2011 este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului (în acest sens sunt Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, Decizia nr.1415/2009, Decizia nr.414/2010, Decizia nr.415/2010).
Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Față de cele expuse, s-a reținut că, ulterior datei de 13.05.2011, salariatul din tabelul anexă la acțiune a primit drepturi salariale calculate potrivit actului normativ aplicabil în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, conform Constituției și jurisprudenței C.E.D.O., astfel încât cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal, a declarat apel reclamanta M. I. prin S. Liber „Învățământul Preuniversitar FEN C.”, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
La data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G.nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82/01.02.2008.
La data de 19.05.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.350 Decizia nr.3/04 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilește imperativ că: „dispozițiile O.G.nr.15/2008, așa cum a fost modificată prin legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009”.
Ulterior, începând cu data de 01.01.2010 a intrat în vigoare legea nr.330/2009 – Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Conform dispozițiilor art.7 realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
P. decizia nr.877 din 28 iunie 2011, Curtea Constituțională a statuat imperative că: “prin Decizia nr.3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009”.
Ulterior, prin decizia nr.11 pronunțată în dosarul 10/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.734 din 31.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat soluția Curții Constituționale.
Începând cu luna ianuarie 2011 a intrat în vigoare o nouă lege unitară a personalului plătit din fonduri publice, respective legea nr.248/2010, iar drepturile salariale aferente anului 2011 au fost stabilite prin legea prin legea nr.285/2011. Conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2011: “(1) Începând cu 01 ianuarie 2011, cuantum brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
În vederea aplicării prevederilor legii nr.285/2011, a fost publicat în Monitorul Oficial nr.48/19.01.2011, Ordinul 42/77 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Punctul II – Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, prevede la lit.A că: “În anul 2011, salariile de bază nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr.284/2010”.
P. urmare și pentru perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, în aplicarea prevederilor legilor de salarizare și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.11/2012, instanțele de judecată au recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile, dreptul cadrelor didactice și personalului didactic auxiliar de a beneficia de salariul în cuantumul reglementat prin Legea nr.221/2008.
Salarizarea 13.05.2011 – prezent
La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr.63/2011, act normativ care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Astfel, art.1 din Legea nr.63/2011: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr.1, 2, 3a și 3b, după caz”.
Potrivit prevederilor art.2 alin.1 al anexei 5 a Legii nr.63/2011: „salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege”.
Acest act normativ a diminuat salariile personalului didactic la nivelul anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.221/2008. Astfel, prin acest act normativ au fost practic anulate salariile în cuantumul reglementat de prevederile Legii nr.221/2008, recunoscute prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În egală măsură apreciază că în speță sunt incidente și dispozițiile art.20 alin.1 din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte – în speță art.1 al Protocolului nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanelor fizice la respectarea bunurilor sale.
Se impune a fi subliniat faptul că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului la proprietate reglementat de art.1 al protocolului nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, astfel așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează echilibrul just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr.1.
P. urmare, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții trebuie să beneficieze de drepturi lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin O.G.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, fiind în caz contrar încălcată „speranța legitimă” a reclamanților.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar și implicit a reclamanților, este aplicabilă Legea nr.283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care la articolul unic, punctul 2 II prevede:
„II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
Art.1 (1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Or, în această situație raportat la prevederile deciziei RIL nr.11/2012, la prevederile din Legea nr.283/2011, precum/și la menținerea calității de cadru didactic/personal didactic auxiliar, apreciază că și în perioada 01.01.2012 – 31.12.2013, reclamanții trebuie să beneficieze de salariul în cuantumul reglementat de Legea nr.221/2008.
În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar sunt aplicabile prevederile Ordonanței de Urgență nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative precum și unele măsuri fiscal bugetare, care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la punctul 2:
„Art.2. Prevederile art.7 alin.1 din O.U.G.nr.19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012 și ale art.1 alin.(4) și (5), art.2, 3, 4 alin.(1) și (2), art.6, 7, 9, 11, art.12 alin.(2) și art.13 ale art.II din O.U.G.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013”.
În anul 2014, salarizarea reclamanților s-a realizat prin prevederile O.U.G.nr.103/2013, care prin art.1 alin.4 prevede: „ În anul 2014 în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se aplică prevederile Legii nr.263/2011”.
În consecință, este evident că, având în vedere argumentele prezentate anterior și raportat la menținerea calității de cadru didactic/personal didactic auxiliar, reclamanții trebuiau să beneficieze de drepturile salariale în cuantumul stabilit de Legea 221/2008 și recunoscut de instanțele de judecată.
Raportat la faptul că Legea nr.63/2011 a diminuat salariile personalului didactic la nivelul lunilor ianuarie-martie 2008, cu ignorarea prevederilor Legii nr.221/2008, care începând cu luna octombrie 2008 stabiliseră o majorare salarială de aproximativ 34%, apreciază că se află în prezența încălcării principiului stabilit de Legea nr.330/2009 și Legea nr.285/2010 care stabileau menținerea salariilor la nivelul cuvenit anterior intrării lor în vigoare.
Astfel, prin adoptarea Legii nr.63/2011 reclamanților le-a fost încălcată și „speranța legitimă”, întrucât prin măsura dispusă, dreptul acestora la o coerență și siguranță legislativă, în baza căruia să le poată valorifica, păstra și apăra drepturile patrimoniale, devine iluzoriu.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Începând cu 13.05.2011 salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a fost reglementată prin Legea nr. 63/2011.
P. art. 1 al.(1) și (2) și Legea nr. 63/2011 se prevede:
-(1) „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
- (2) „Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz”.
- Art. 2 al.(1): „Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.”
- Art.6: „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”.
În consecință, prin Legea nr.62/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-au stabilit atât cuantumul brut al salariilor de încadrare cât și sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, precum și metodologia de calcul al acestora.
Legea nr.63/2011 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, astfel prin deciziile nr. 575/2011, nr.31/2013, nr. 291/2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 1 alin.(1) și (2), art. 2 alin.(1) și art. 6 din Legea privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ sunt constituționale.
Curtea Constituțională a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în nici un mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu criticile economice și sociale extinse la un moment dat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat.
Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59).
Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat.
Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, susținută de autorii excepției din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității (Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010).
Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002).
Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
În aceste condiții, Curtea a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.”
P. decizia din 06 decembrie 2011 în cauzele conexe Mihăieși contra României și S. contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu garantează dreptul unei persoane de a continua să primească un salariu într-un anumit cuantum, că statul are dreptul de a stabili remunerația din buget pentru angajații săi și poate suspenda sau înceta plata anumitor drepturi prin modificări legislative și că o valoare patrimonială în sensul art.1 din Protocolul 1 la Convenție decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern.
Curtea Europeană a mai reținut că autoritățile naționale sunt mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de utilitate publică, iar o intervenție legislativă care urmărește reformarea sectorului economic pentru motive de justiție socială sau pentru corectarea deficiențelor unei legi anterioare în interes public respectă justul echilibru între interesele existente din perspectiva art.1 din Protocolul 1 la Convenție.
În consecință, începând cu data de 13.05.2011 a fost instituit un nou mod de calcul al salariului cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar care nu mai depindea de salariul de bază aflat în plată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, astfel că majorările salariale reglementate de Legea nr. 221/2008 nu mai subzistă noii reglementări.
În ceea ce privește anul 2012 prin Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar - s-a prevăzut prin art. 1 alin.(3): „În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
- alin.(4): „Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.”
În ceea ce privește anul 2013 prin O.U.G. nr.84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum unele măsuri fiscal-bugetare - s-a prevăzut prin art. 1: „În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
- art. 2: „Prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013”.
În ceea ce privește anul 2014, prin art. 1 alin.(3) din O.U.G. nr.103/2013 s-a prevăzut: „În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
- alin.(4): În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.”
P. urmare, atâta timp cât prin art. 6 fin Legea nr. 63/2011 s-au abrogat orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar, cererea reclamanților ca drepturile salariale să fie calculate tot prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin Legea nr. 221/2008 apare – ca nefondată.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.1 C.pr.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă M. I. – prin S. Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar „FEN” C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2019 din data de 15 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. CU CLASELE I-VIII NR.3 – cu sediul în municipiul M., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. S. S. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud. fond – A.Naegu
Red.dec.-jud. J.Z./10.06.2015
Thred.gref.G.I./4 ex.
Data:10.06.2015
Emis 2 comunicări/11.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 382/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 225/2015. Curtea... → |
|---|
