Obligaţie de a face. Decizia nr. 382/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 6527/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 382/CM
Ședința publică din 01 iulie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelantul reclamant A. V., domiciliat în C., ., ., . civile nr. 2865 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C.I.M. S.A., cu sediul social în C., . și cu sediul procesual ales în Năvodari, Popas 3 Mamaia, KM2, Complex H., județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23 iunie 2017 și 01 iulie 2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Reclamantul A. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C.I.M. C. obligarea acesteia la recunoașterea calității sale de beneficiar al sporului cu caracter permanent în procent de 25%, prevăzut de art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, la eliberarea și comunicarea către Casa Teritorială de Pensii C. a unei adeverințe rectificative, care să conțină separat sporul pentru munca în condițiile grupei a II-a de muncă, conform art. 68 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, sporul de șantier acordat personalului nelocalnic, conform art. 69 din Legea nr. 57/1994 și sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru în procent de 25%, conform art. 7 alin. 34 din Legea nr. 57/1974, la plata retroactivă a sporurilor solicitate ca diferență dintre sumele încasate și cele cuvenite în termenul general de prescripție, conform Decretului nr. 167/1958 și la completarea sporului recunoscut în adeverința nr. 3230/2008 până la 50% sau 100%, conform art. 71 alin. 1 din Legea nr. 57/1974 și la plata retroactivă a diferenței în termenul general de prescripție, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2006, a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe care să ateste că în perioada 1970-1995 a beneficiat de sporuri conferite de Legea nr. 57/1974, acesta eliberând adeverința nr. 1095/2006 în baza art.71 alin. 1 din Legea nr. 57/1974. În anul 2008, la data pensionării pe caz de invaliditate, Casa Județeană de Pensii C. nu a luat în considerare adeverința menționată. Angajatorul a mai eliberat o adeverință, respectiv adeverința nr. 3230/12.11.2008 având ca temei legal tot art. 71 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, refuzând recunoașterea sporului prevăzut de art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974.
Pârâta S.C. S. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 3.11.2014, instanța a admis excepția prescripției dreptului material ala acțiune, invocată din oficiu, pentru capătul 3 de cerere, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.
Prin sentința civilă nr. 2865/2014, Tribunalul Constanta a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, reținând următoarele aspecte:
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata retroactivă a sporurilor solicitate cu diferența dintre sumele încasate și cele cuvenite, urmare a admiterii prescripției dreptului material la acțiune, instanța a respins solicitarea ca prescrisă.
Reclamantul a solicitat recunoașterea și eliberarea unei adeverințe care să conțină sporul pentru munca în condiții deosebite, prevăzut de art. 68 din Legea nr. 57/1974, sporul de șantier, prevăzut de art. 69 din Legea nr. 57/1974 și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, prevăzut de art. 71 alin. 1 și 4 din Legea nr. 57/1974.
Conform art. 71 din Legea nr. 57/1974, personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaos săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, are dreptul să fie retribuit conform prevederilor alin. (2) și (3), dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător. (2) Munca prestată peste durata normală a zilei de lucru necompensată cu timp liber corespunzător se retribuie, pe lângă retribuția tarifară cuvenită conform reglementărilor în vigoare, cu un spor de 50% din retribuția tarifară de încadrare pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și de 100% pentru orele următoare. (3) Sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaos săptămânal sau în alte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, este egal cu retribuția tarifară de încadrare, dacă munca astfel prestată n-a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, potrivit legii. (4) Personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5 - 25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru
În cauză, din actele dosarului rezultă că pârâta a eliberat adeverința nr. 5286/28.08.2012 care atestă perioada în care reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, a fost eliberată și adeverința nr. 5284/28.08.2012 în posesia căreia se află reclamantul, în care este menționat sporul de șantier, prevăzut de art. 69 din Legea nr. 57/1974, în cuantum de 7%, și sporul pentru munca peste durata normală de lucru, prevăzut de art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1976, în cuantum de 25%.
În ceea ce privește sporul prevăzut de art. 71 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, solicitat de către reclamant, din interpretarea dispozițiilor art.71 rezultă că se exclude aplicarea concomitentă a acestuia și a sporului prevăzut de art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974. Or, în condițiile în care, potrivit adeverinței nr. 5284/28.08.2012, reclamantul a beneficiat de sporul prevăzut de art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, nu este îndreptățit să beneficieze și de cel menționat în alin. 1.
În aceste condiții, având în vedere că angajatorul a eliberat adeverințe care atestă sporurile obținute de reclamant, în posesia cărora se află acesta, neexistând obligația legală a pârâtei de a le comunica Casei Județene de Pensii C., iar reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal prevăzut de art. 71 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, cererile vizând aceste aspecte s-au respins ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. V. care a formulat următoarele critici:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr._ a solicitat instanței ca, în urma probelor ce se vor administra și prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe cu temei legal corespunzător condițiilor prevăzute de Legea nr. 57/1974 - art. 71 alin. 4 - care să ateste sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru și sporul prevăzut la art. 68 Legea nr. 57/1974, care se acordă în procent de 25%, ce echivalează cu 3 luni vechime suplimentară pentru fiecare an de activitate în grupa II de muncă și nu are nici o legătură cu procentul de 100% dispus de Ordinul nr. 50/1990 în adeverința nr. 5286/28.08.2012, fila 50.
În motivarea acțiunii formulate a arătat faptul că pârâta de la data încetării activității și până în 2014 a refuzat nejustificat eliberarea unei adeverințe cu temei legal – art. 7l alin. (4) din Legea nr. 57/1974 chiar dacă în următoarele perioade i-a adresat 11 cereri pe care nu le-a înregistrat.
Prima instanță a făcut referire în considerentele hotărârii la faptul că reclamantul ar fi în posesia adeverinței nr. 5284/28.08.2012 de la filele (48,49) cu temei legal art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974. În realitate, deține originalul adeverinței nr. 5284/28.08.2012 cu temei legal art. 71 alin. 2 din Legea nr. 57/1974 care a fost respinsă la cererea sa din 24.09.2012 înregistrată sub nr._. Casa Județeană de Pensii nu putea să ia în considerare o adeverință care nu îndeplinea condițiile temeiului legal prevăzut de art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974 unde nici noțiunea sporului nu este corespunzătoare. Sporul prevăzut la art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974 se numește spor pentru lucru sistematic peste programul normal și are caracter permanent conform legii retribuirii după cantitatea și calitatea muncii. Art. 71 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 57/1974 se referă la lucru peste durata normală a zilei de repaus și la ziua de lucru în sărbători legale. În principiu, nu pot exista două adeverințe cu același număr de înregistrare și cu temei legal diferit. Atât pârâta cât și ulterior instanța au ignorat legea cu privire la adeverința nr. 5284/28.08.2012 certificată a fi conform cu originalul.
Pentru soluționarea favorabilă a cauzei pentru ambele părți consideră că pârâta intimată ar trebui să elibereze o nouă adeverință întemeiată pe art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974 cu denumirea corectă „spor pentru lucru sistematic peste programul normal” în procent de 25% întrucât nu se poate face confuzii între orele suplimentare și sporul cu caracter permanent.
În contextul celor prezentate solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat și desființarea hotărârii atacate, respectiv sentința civilă nr. 2865/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ . În baza art. 451 Cod procedură civilă solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea prezentului proces.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Cererea adresată Tribunalului C. are ca obiect obligarea pârâtei de a elibera adeverințe în care să se menționeze calitatea reclamantului de beneficiar al sporului cu caracter permanent în procent de 25% prevăzut de art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, sporul pentru munca în condițiile grupei a II-a de muncă conformart. 68 alin. 1din Legea nr. 57/1974, sporul de șantier acordat personalului nelocalnic conform art. 69 din Legea nr. 57/1994 și să se completeze sporul recunoscut în adeverința nr. 3230/2008 până la 50% sau 100% conform art. 71 alin. 1 din Legea nr. 57/1974.
Instanța de fond a analizat adeverințele emise de pârâtă și a constatat că s-au menționat toate sporurile de care reclamantul a beneficiat în timpul activității la societatea pârâtă.
În criticile aduse acestei sentințe, apelantul face referire numai la sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru prevăzut de art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974 considerând că atât instituția pârâtă cât și instanța au făcut confuzie între sporul pentru ore suplimentare și sporul cu caracter permanent prevăzut de acest articol.
Art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974 prevede că:
„Personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5 - 25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru”.
La dosarul cauzei au fost depuse mai multe adeverințe emise de pârâtă în care se atestă toate sporurile de care reclamantul a beneficiat, nu numai cele prevăzute de art. 71 din Legea nr. 57/1974.
În ceea ce privește sporul prevăzut de art. 71 alin. 4 în lege, acesta se numește spor peste programul normal de lucru iar pârâta a emis două adeverințe cu același număr respectiv 5284/28.08.2012 în care se menționează „spor regim peste durata normală de lucru”.
În adeverința nr. 5284/28.08.2012 de la fila 18 din dosarul de fond se precizează că reclamantul a încasat un astfel de spor în procent de 25% în temeiul art. 71 alin. 2 din Legea nr. 57/1974 iar în adeverința nr. 5284/28.08.2012 de la fila 48 din dosarul de fond se precizează că reclamantul a încasat un astfel de spor în procent de 25% în temeiul art. 71 alin. 4din Legea nr. 57/1974.
Ambele adeverințe privesc aceeași perioadă 01.04._93, au același număr de înregistrare și aceeași dată însă au temei juridic diferit.
În aceste condiții instanța nu poate stabili dacă una dintre adeverințe este în completarea sau anularea celeilalte deoarece nu se face nicio referire la acest aspect ceea ce înseamnă că pentru aceeași perioadă reclamantul a încasat atât un spor de 25% conform art. 71 alin. 2 respectiv pentru „Munca prestată peste durata normală a zilei de lucru” precum și un alt spor de25 % conform art. 71 alin. 4 respectiv sporul prevăzut pentru cei care „prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru”.
Din cele arătate mai sus rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația și a eliberat reclamantului adeverințele solicitate astfel că în cauză nu este vorba de o eroare cu privire la probele administrate așa cum susține apelantul sau de interpretarea greșită a dispozițiilor legale invocate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2865/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul C., va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant A. V., domiciliat în C., ., ., . civile nr. 2865 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C.I.M. S.A., cu sediul social în C., . și cu sediul procesual ales în Năvodari, Popas 3 Mamaia, KM2, Complex H., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01 iulie 2015.
PTR. PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A., aflat în CO, M. B.
cf. art. 426 alin. 4 C.p.c.,
semnează
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. S.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond F.M.I.
Red.dec.jud.apel M.B./10.07.2015
Tehnored.gref.M.D./13.07.2015/5 exp.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 287/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 302/2015.... → |
|---|
