Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 442/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 442/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 442/CM:
Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă
Ședința publică din data de 30.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant R. V., cu domiciliul procesual ales la avocat P. F. din O., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 530 din 11.03.2015 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Năvodari, ., pavilion Administrativ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru intimata pârâtă S.C. R. R. SA - avocat N. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din 11.05.2015, lipsind apelantul reclamant R. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 154 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, evidențiind faptul că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul intimatei pârâte învederează instanței că i s-a adus la cunoștință de către d-na avocat P. F., care a reprezentat reclamantul la fondul cauzei, că apelantul a formulat o cerere de renunțare la apelul declarat în cauză, fapt pentru care la acest termen solicită a se lua act de cererea de renunțare la apel.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului intimatei pârâte că deși citat conform disp.art. 463 și 464 din Noul Cod de Procedură Civilă cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță pentru a preciza dacă renunță la judecarea apelului sau de a depune declarația de renunțare la judecarea apelului în formă autentică, apelantul reclamant nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea cererii de renunțare la judecata apelului pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Precizează de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat în cauză.
Instanța constată că la acest moment cererea de renunțare la judecata cererii de apel este informă, neîntrunind condițiile prev. de art. 463 și art.464 din N.C.P.C., respectiv nu a fost dată personal în fața instanței și nici printr-o declarație autentificată în fața notarului.
Față de împrejurarea că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat de către apelantul reclamant judecata cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul C. ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la 24 noiembrie 2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul R. V., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat obligarea pârâtei la plata c/val. a cinci zile libere plătite conform art.79 lit.g din CCM pe unitate și la plata contravalorii a două salarii medii pe unitate conform art. 134 din CCM pe unitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că, la data de 13.10._, a decedat socrul său, U. C., conform certificatului de deces. Ca urmare, la data de 16.10.2014 a solicitat prin cerere scrisă ajutorul de deces conform CCM, însă nu a primit un răspuns scris, singurul răspuns fiind verbal al doamnei B. L., în sensul că nu se aprobă, întrucât numele soției nu corespunde cu numele defunctului.
S-a arătat că, urmare a acestui răspuns, a prezentat unității un extras de la arhivele naționale prin care se atestă să soacra sa a divorțat în anul 1969 de tatăl soției sale, aceasta recăsătorindu-se șapte ani mai târziu, la data de 15.06.1976 cu numitului U. C., care a decedat în anul 2014.
Menționează reclamantul că, la data căsătoriei cu soția sa, 02.12.2983, socrul său era U. C., căsătorit cu mama soției sale Srtrugaru M. din 1976, astfel că, pe acesta l-a cunoscut drept socrul său, care a decedat ca și socru al său, reclamantul nemaiavând un alt socru pe parcursul căsătoriei sale.
Susține reclamantul că, faptul că defunctul nu era părintele natural al soției, nu are nici o relevanță, întrucât s-a solicitat ajutorul material pentru decesului socrului, iar nu a părintelui unde s-ar fi putut face astfel de interpretări dacă este părintele natural sau nu.
Consideră reclamantul că interpretarea textului 134 din CCM se face apelând la următoarele tehnici:
1.ubi lex distinquit nec nos distinquere debemus
2. scopul acestui ajutor material este ajutorarea salariatului care are un deces în familie și care este nevoit să facă cheltuieli cu ritualurile de înmormântare, precum și zile libere pentru a se ocupa de acest eveniment.
Se arată că, în acest sens, împreună cu soția sa, singurul copil, au reacționat la fel cum era normal să reacționeze orice persoană căreia îi moare un părinte/socru, în sensul că s-au implicat financiar cu pregătirile cu această înmormântare și pomenilor ulterioare, nefiind firesc să nu contribuie pe considerentul că defunctul nu era părintele natural al soției.
Se apreciază că orice altă interpretare, în afară de aceea că acest ajutor social vizează ca și scop ajutorarea salariatului care are o astfel de problemă în familie, este contrară atât textului CCM dar și unei conduite morale, îndrumând la o conduită contrară bunelor moravuri.
Mai arată reclamantul că i s-a dat de înțeles de către persoane din departamentul personal și de către sindicatul căruia i-a solicitat ajutorul să sprijine demersul său că acest refuz și interpretarea tendențioasă vin pe fondul faptului că este reclamant într-un dosar colectiv împotriva societății, care vizează plata retroactivă a unui spor de vechime, atât unitatea cât și sindicatul făcând eforturi sinergice de a determina cât mai mulți reclamanți din acel dosar să renunțe la judecată.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a arătat de către pârâtă că cele două texte din Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate vizează situația unor evenimente deosebite enumerate și sprijinul material la care angajatorul se obligă. Astfel, potrivit art. 79, salariații au dreptul la cinci zile lucrătoare plătite cu salariul de bază în cazul unor evenimente deosebite pentru (...) decesul soțului/soției, copilului, părinților, socrilor, fraților, surorilor, iar art. 134 prevede că salariații au dreptul, în cazul decesului părinților/socrilor, copiilor, soțului/soției salariatului, la un ajutor egal cu două salarii medii pe unitate.
A arătat pârâta că, prin cererea dedusă judecății, se susține că la data de 13.10.2014 a decedat socrul reclamantului, U. C., conform certificatului de deces, dar nu se precizează că decedatul este în fapt soțul mamei soției și nu tatăl acesteia.
S-a mai arătat că susținerile reclamantului, în sensul că a făcut dovada că mama soției sale s-a recăsătorit cu numitul U. C. după moartea primului soț, nu pot fi primite ca o dovadă a existenței dreptului câtă vreme noțiunea avută în vedere de CCM este aceea de socru și nu de soț al unuia dintre soți în raport cu celălalt decedat.
Se susține că are relevanță faptul că decedatul nu este părintele natural al soției reclamantului întrucât ajutorul material solicitat pentru decesul numitului U. C., care nu era socrul reclamantului ci soțul mamei soției acestuia, nu acoperă ceea ce prevede CCM, care este legea părților.
Mai arată pârâta că, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul socru are semnificația de tată al unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț și nu de soț al mamei soției, de unde rezultă mai mult decât evident că, în lipsa dovedirii filiației în raportul de rudenie sau afinitate față de reclamant, dreptul nu este născut câtă vreme soțul mamei soției reclamantului nu este rudă cu acesta și nici cu soția acestuia implicit.
Se arată că, întrucât soția reclamantului nu a fost înfiată de decedat, între acesta și fiica soției nu a existat o legătură de rudenie care să îi confere reclamantului în raport cu decedatul relația de ginere - socru astfel că, în concordanță cu prevederile din CCM, acesta nu avea dreptul de a primi beneficiul zilelor libere plătite sau a ajutorului material.
Prin sentința civilă nr.530 din 11 martie 2015 Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că legislația muncii prevede acordarea de zile libere plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite, durata acestora fiind stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Potrivit disp.art. 79 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, salariații au dreptul la zile libere plătite cu salariul de bază în cazul unor evenimente deosebite, după cum urmează ( Anexa nr.5) (g) decesul soțului,/soției, copilului, părinților, socrilor, fraților și surorilor – 5 zile lucrătoare.
De asemenea, că potrivit disp.art. 134 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate: „ În afara ajutoarelor legale la care au dreptul salariații, vor mai beneficia de următoarele ajutoare sociale (Anexa nr.5): (…) – în cazul decesului părinților / socrilor, copiilor, soțului/soției salariatului se va acorda acestuia un ajutor social egal cu două salarii medii pe unitate (dacă persoana decedată nu a fost salariatul societății comerciale), fără ca acest contract care constituie legea părților să conțină o definiție a noțiunii de socru.
Instanța a arătat că, în speță, reclamantul, în calitate de salariat al pârâtei, a solicitat acesteia plata contravalorii a cinci zile libere plătite conform art. 79 lit.g din CCM pe unitate și la plata contravalorii a două salarii medii pe unitate conform art. 134 din CCM pe unitate pentru decesul numitului U. C., soțul mamei soției sale, pe care l-a considerat socrul său.
Având în vedere că nici în contractul colectiv de muncă-care constituie legea părților-și nici în codul civil - legea generală aplicabilă - nu există o definire in terminis a noțiunii de „socru” instanța a apelat la definiția dată de dicționarul limbii române.
Astfel, s-a arătat că, potrivit Dicționarului Explicativ al limbii române, socrul este tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț și s-a reținut că numitul U. C., deși căsătorit cu mama soției reclamantului, nu a adoptat-o pe aceasta, astfel că, în fața legii, instanța a apreciat că nu este rudă cu aceasta și, prin urmare, nici cu reclamantul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. V., care a susținut că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică pentru că instanța a respins greșit proba testimonială solicitată, a cărei teză probatorie era dovedirea împrejurării că defunctul a fost unicul său socru pe tot parcursul căsătoriei sale, precum și pentru maniera simplistă prin care instanța de fond s-a raportat la ”definiția socrului din DEX”, deși avea obligația să se raporteze la norma din CCM pe unitate prin raportare la normele de interpretare juridice, iar nu lingvistice.
Arată că, potrivit extrasului de la arhivele naționale, soacra sa a divorțat în anul 1969 de tatăl soției sale, aceasta recăsătorindu-se la 15.06.1976 cu numitul U. C., decedat în anul 2014, astfel că, încă de la data căsătoriei reclamantului cu soția sa, la 02.12.1983, socrul său a fost numitul U. C., reclamantul necunoscând un alt socru în această perioadă.
Susține că, în aplicarea art.134 din CCM, instanța trebuia să apeleze la tehnicile de interpretare ”ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” și să constate că scopul acestui ajutor material era ajutorarea salariatului care are un deces în familie și care este nevoit facă cheltuieli cu ritualurile de înmormântare, precum și zile libere pentru a se ocupa de eveniment, situație care s-a regăsit și în cazul reclamantului, care s-a implicat financiar în pregătirile cu înmormântarea și cu pomenirile ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată în condițiile art.205 Cod procedură civilă intimata . a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că nu există dovada filiației în raportul de rudenie sau de afinitate față de apelantul reclamant, situație în care dreptul nu este născut câtă vreme soțul mamei soției apelatului nu este rudă cu acesta și nici cu soția acestuia implicit.
Examinând în temeiul art.479 din noul Cod de Procedură Civilă legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, în raport cu criticile reclamantului, Curtea constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii a cinci zile libere conform art. 79 lit.g și la plata a două salarii medii pe unitate conform art. 134 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, datorate cu titlu de ajutor ca urmare a decesului socrului său, numitul U. C..
Cele două prevederi contractuale stabilesc dreptul salariatului de a beneficia de un ajutor material în cazul unor evenimente deosebite, angajatorul obligându-se convențional să acorde salariatului 5 zile lucrătoare plătite în cazul decesului soțului/soției, copilului, părinților, socrilor, fraților și surorilor (art. 79), respectiv un ajutor social egal cu două salarii medii pe unitate în cazul decesului părinților/socrilor, copiilor, soțului/soției salariatului.
Este evident din mențiunile contractuale arătate că părțile contractante au avut în vedere pentru acordarea acestor ajutoare materiale raporturile de rudenie existente între salariat și persoanele respective, raporturi care presupun, de regulă, relații de afecțiune între salariat și persoanele respective, fără să aibă în vedere în mod exclusiv existența unor relații afective care s-ar putea crea între salariați și alte persoane.
În cazul reclamantului, acesta a susținut că are dreptul la ajutoarele materiale prevăzute în CCM în virtutea faptului că soția sa a fost crescută de defunctul U. C. și că aceasta a fost singura persoană pe care reclamantul a cunoscut-o ca socru al său. În alte cuvinte, reclamantul a susținut că se cuvenea să i se acorde ajutoarele materiale în virtutea relațiilor afective, asemănătoare celor de familie, dezvoltate de-a lungul timpului între soția sa, pe de o parte, și soțul mamei sale pe de altă parte, și între reclamant și această din urmă persoană, după data căsătoriei reclamantului. Prin urmare, ceea ce se invocă sunt relațiile afective create între familia reclamantului și defunctul U. C., soțul mamei soției reclamantului, iar nu relațiile de rudenie existente între reclamant și defunct.
Ori, așa cum s-a arătat, partenerii contractuali au prevăzut acordarea unor ajutoare materiale exclusiv în cazul relațiilor de rudenie, limitativ enumerate, iar nu și în cazul unor relații afective create între persoane care locuiesc împreună sau care își acordă ajutor sau întreținere la un moment dat.
Față de clauzele contractuale în mod corect instanța de fond a apreciat că soțul mamei soției nu poate fi considerat socrul reclamantului pentru că, din punct de vedere juridic, art. 405 cod civil (2011) definește rudenia ca legătură bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un descendent comun, ori ca legătura rezultată din adopția încheiată în condițiile prevăzute de lege, în timp ce art.407 Cod civil (2011) definește afinitatea ca reprezentând legătura dintre soț și rudele celuilalt soț.
Prin urmare, soțul mamei soției reclamantului nu poate fi considerat nici rudă și nici afin cu reclamantul, pentru că între soția reclamantului și defunct nu au existat relații de rudenie, astfel că în mod corect acestuia i-a fost refuzată acordarea ajutoarelor materiale prevăzute de art. 79 lit.g și art.134 din Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru decesul defunctului U. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant R. V., cu domiciliul procesual ales la avocat P. F. din O., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 530 din 11.03.2015 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Năvodari, ., pavilion Administrativ, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2015.
Președinte, M. P. | Judecător, D. P. | |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: D.I. F.
C.D. 01 Octombrie 2015
Red. dec. jud. DP 26.10.2015
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 443/2015.... → |
|---|
