Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 443/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 443/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ NR.443/CM
Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă
Ședința publică din data de 30.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Grefier C. D.
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de apelanții pârâți ȘCOALA G. NR. 14, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea și C. JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr. 504 din 31 martie 2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. C. prin SINDICATUL RENAȘTEREA - TULCEA, cu sediul ales la C.N.S. CARTEL ALFA - Filiala Tulcea din Tulcea, ., județul Tulcea și intimații chemați în garanție: M. FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.R.F.P. G. – A.J.P. TULCEA, cu sediul procesual ales în Tulcea, . bis, județul Tulcea, M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, având ca obiect drepturi bănești-dobânzi.
La apelul nominal efectuat în ședință publică s-a prezentat pentru apelantul pârât C. Județean C. – consilier juridic P. E., conform delegației nr.6587 din 29.09.2015 depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 157 și urm.NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a evidențiat părțile aflate în litigiu judiciar, obiectul cauzei și mențiunile privind modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată s-a învederat că apelurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Fiind întrebat reprezentantul apelantului pârât C. Județean C. – consilier juridic P. E. precizează că nu mai are alte cereri, excepții de formulat sau probe de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere susținerile reprezentantului apelantului pârât potrivit cărora în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantului pârât C. Județean C. având cuvântul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respectiv modificarea hotărârii apelate și respingerea pe fond a acțiunii intimatei ca nefondată. Apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că apelantul C. Județean C. nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Arată reprezentantul apelantului pârât că procedând astfel instanța a încălcat prevederile art. 10 și 14 din Codul Muncii și nu a avut în vedere faptul că între C. Județean Tulcea și salariații Școlii Gimnaziale nr.14 Tulcea nu există nici un raport juridic contractual de muncă, instituția pe care o reprezintă neavând calitatea de angajator. Instanța, pe fond a reținut doar faptul că instituția asigură finanțarea în instituțiile de învățământ. Referitor la dobândă este de relevat că, prin Decizia nr.XI/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a statuat că penalitățile de întârziere prevăzute într-un contract nu pot fi cumulate cu dobânda contractuală sau legală. Apreciază că acest principiu poate fi aplicat și în speța de față. Arată de asemenea că cererea de obligare a Consiliului Județean de a asigura finanțarea unității de învățământ cu fondurile bănești necesare sumelor cu titlu de dobândă este neîntemeiată întrucât potrivit disp.art. 105 din Legea nr.1/2011 C. Județean asigură finanțarea complementară și aceasta numai pentru cheltuieli de investiții, reparații precum și alte categorii de cheltuieli, excluzând cheltuielile cu salariile. În concluzie solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ reclamantul Sindicatul Renașterea în numele membrei de sindicat pană C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Școala G. nr.14 Tulcea acordarea dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite și neachitate, datorate în baza Sentinței civile nr. 2643/08.05.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._ de la data introducerii cererii și până la data plății efective și obligarea pârâtului C. Județean Tulcea să asigure finanțarea unității de învățământ cu fondurile bănești necesare sumelor cu titlu de dobândă legală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2643/08.05.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pârâta din prezenta cauză a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reclamantei, reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a aplicării Legii nr. 221/2008, aferente perioadei 01.03._10, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
S-a susținut că deși sentința menționată este irevocabile, nici până în prezent membra de sindicat nu a beneficiat integral de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrei de sindicat, prin faptul că aceasta a fost lipsită de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrei de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010, prin raportare la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Tulcea întrucât calitatea procesuală pasivă constă în identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. P. cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la plata unor dobânzi, ori potrivit art. 159 din Legea nr. 53/2003, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, fiind datorat de către angajator în calitatea sa de parte a raportului de muncă, în aceste condiții nu se identifică identitatea necesară între subiectul pasiv al raportului de muncă dedus judecății și pârâtul C. Județean Tulcea,care nu are calitatea de angajator în sensul dat de prevederile art. 14 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
P. Sentința civilă nr.504/31.03.2015 Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Tulcea.
A fost admisă acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
A fost obligată pârâta Școala G. nr. 14 Tulcea la plata către reclamantă a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 2643/08.05.2013 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 6/CM/17.09.2013 a Curții de Apel C., începând cu data de 17 decembrie 2014 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
A fost obligat pârâtul C. Județean Tulcea să aloce pârâtei Școala G. nr. 14 Tulcea sumele necesare plății daunelor interese dispuse prin prezenta hotărâre.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării Științifice.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației și Cercetării Științifice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că M. Finanțelor Publice și M. Educației și Cercetării Științifice nu dețin calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Județean Tulcea, această problemă de drept fiind soluționată în acest sens prin Decizia Civilă nr.10/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, hotărâre judecătorească obligatorie pentru instanțe și pentru toate părțile implicate în conflictul judiciar.
Pe fondul cererii reclamantei s-a susținut că pretențiile acesteia sunt fondate. Reclamanta P. C. deține calitatea de creditoare a pârâtelor în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2643/8.05.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, hotărâre prin care s-au acordat sume de bani reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 1.03.2010 – 31.08.2010, actualizate în raport de indicele de inflație.
S-a reținut că reclamanta este îndreptățită să obțină și dobânzi aferente acestor creanțe, calculate cu începere de la 17.02.2014 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, soluție conformă cu dispozițiile Deciziei civile nr.2/2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel pârâții C. Județean Tulcea și Școala G. Specială nr.14 Tulcea care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
I Apelantul pârât C. Județean Tulcea a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul modalității de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, cât și pe fondul cauzei.
Susține apelantul că între salariații Consiliului Județean Tulcea și salariații Școlii Gimnaziale nr.14 Tulcea nu există nici un raport juridic contractual de dreptul muncii, apelanta neavând calitatea de angajator al reclamantei. În aceste condiții se impunea admiterea excepției lipsei calității sale procesual pasive în prezenta acțiune.
Pe fondul acțiunii se susține că pretențiile reclamantei au fost în mod greșit admise, soluția instanței fiind contrară Deciziei nr. XI/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii în care s-a statuat că penalitățile de întârziere prevăzute într-un contract nu pot fi cumulate cu dobânda contractuală sau legală.
De asemenea apelantul pârât C. Județean Tulcea a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea și sub aspectul modalității de soluționare a cererii sale de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale și a Ministerului Finanțelor Publice.
Se arată că potrivit prevederilor art. 101 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară.
M. Educației are drept de inițiativă în domeniile politicii financiare și resurselor umane din domeniul educației și colaborează cu celelalte ministere. Finanțarea de bază se face de la bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, motiv pentru care cele două ministere chemate în garanție au calitate procesual pasivă și se impunea admiterea cererii de chemare în garanție formulată de C. Județean Tulcea.
II. La rândul său Școala G. Specială nr.14 Tulcea a criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea, apreciind că prima instanță a făcut o aplicare greșită în cauză a Deciziei nr. XI/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, hotărâre prin care s-a statuat că penalitățile de întârziere prevăzute într-un contract nu pot fi cumulate cu dobânda contractuală sau legală. În raport cu această dezlegare, obligatorie pentru instanțele judecătorești, se impunea respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
P. întâmpinare, intimatul reclamant Sindicatul Renașterea, reprezentantul reclamantei P. C. a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, apreciind că soluționarea cauzei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.91 al.(3) din legea 1/2011, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea Deciziei civile nr.2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
La rândul său Statul Român prin M. Finanțelor Publice a solicitat respingerea apelului Consiliului Județean Tulcea ca nefondat, apreciind că în mod judicios Tribunalul Tulcea a statuat că M. Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât, soluție conformă Deciziei nr.10/2011 pronunțată în procedura recursului în interesul legii și obligatorie pentru instanțele de judecată.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea în raport de criticile celor doi apelanți pârâți Curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate și urmează să fie respinse ca atare următoarele considerente:
1.Criticile apelantului C. Județean Tulcea referitoare la respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive se rețin a fi nefondate, Tribunalul Tulcea soluționând în mod judicios această excepție.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic.
În cauză se reține că pârâtul C. Județean Tulcea nu a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la plata către reclamanta P. C., salariată a Școlii Gimnaziale Speciale nr.14 Tulcea a daunelor reprezentând dobânda aferentă drepturilor salariale restante, recunoscute în mod irevocabil prin titlul de creanță – Sentința Civilă nr. 2643/8.05.2013 a Tribunalului Tulcea, ci s-a solicitat în referire la acest pârât să se stabilească în sarcina sa obligația de a aloca resursele financiare necesare angajatorului pentru plata daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale.
P. hotărârea atacată, Tribunalul Tulcea a obligat pârâtul C. Județean Tulcea să aloce pârâtei Școlii Gimnaziale Speciale nr.14 Tulcea sumele necesare plății daunelor interese ce se vor stabili în sarcina angajatorului.
Raportat la această obligație stabilită în sarcina sa în raport cu Școala G. Specială nr.14 Tulcea Curtea constată că Tribunalul Tulcea a statuat în mod judicios asupra calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean Tulcea.
Cheltuielile de personal pentru unitățile de învățământ special se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele consiliilor județene.
Potrivit atribuțiilor reglementate de art.91 alin.(3) lit.(c) din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, consiliul județean administrând bugetul, are obligația să vireze sumele alocate de la bugetul de stat pentru plata drepturilor salariale personalului angajat în unitățile de învățământ special.
Conform dispozițiilor art. 110 alin.(3) din Legea nr.1/2011 finanțarea unităților de învățământ special, a claselor de învățământ special, a elevilor din învățământul special, a liceelor speciale și a CJRAE/CABRAE se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor județene și ale sectoarelor municipiului București, indiferent de locul de domiciliu al copiilor.
P. urmare, modalitatea de finanțare a cheltuielilor de personal din aceste unități de învățământ prev. de art. 110 al.(3) din Legea nr.1/2011 privind educația națională, precum și atribuțiile consiliului județean de administrare a bugetului justifică legitimarea procesuală pasivă a pârâtului în prezenta cauză.
2. Se rețin a fi nefondate și criticile apelantului pârât C. Județean Tulcea, referitoare la soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației și Cercetării Științifice în cererea de chemare în garanție.
P. Decizia Civilă nr.10/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial al României nr.786/4.11.2011, instanța supremă a statuat în procedura recursului în interesul legii că în aplicarea art. 60 C.pr.civ. (1864) raportat la art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplimentare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr.315/2006, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Pretențiile menționate pe calea chemării in garanție de câtre instituția bugetara parata (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare in judecata formulate pe cale incidentala sau al unei acțiuni ulterioare in instanța, in considerarea celor ce succeda.
Intre instituțiile publice parate chemate in judecata pentru plata drepturilor de natura salariala ori a ajutoarelor financiare si M. Finanțelor Publice exista raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere in virtutea obligațiilor legale reciproce si specifice ce le revin in procesul bugetar, iar intre M. Finanțelor Publice si instituțiile respective nu exista nicio obligație de garanție sau de despăgubire in cazul neexecutării de către o instituție publica a obligației ce ii incumba fie in baza raportului juridic de munca, fie in baza dispozițiilor Legii nr. 315/2006.
Este adevărat că, in cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute in legea bugetului de stat si cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările si completările ulterioare, in cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligenta de a efectua demersurile legale in vederea asigurării in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar M. Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) si i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările si completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6—8, 11 si 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările si completările ulterioare.
În plus, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările si completările ulterioare, dispune in sensul ca, in situația in care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată in termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite in conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă si ale altor dispoziții legale aplicabile in materie.
In mod corelativ obligației de diligenta ce revine instituțiilor publice in temeiul și in executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările si completările ulterioare, M. Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare in vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar in ipoteza in care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin in sensul formulării de propuneri de cuprindere in bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar M. Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi si ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În consecință, dispozițiile analizate ale art. 19 din Legea nr. 500/2002, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 1—4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările si completările ulterioare, nu pot fi interpretate in sensul că reprezintă temeiul legal al existentei unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine Ministerului Finanțelor Publice in cazul obligațiilor de plată stabilite in sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut in favoarea cadrelor didactice titulare si/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, in învățământul preuniversitar.
In concluzie, atât timp cât intre debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, si chematul in garanție, respectiv M. Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedura civilă.
Această argumentație își menține validitatea și în raport cu chematul în garanție M. Educației și Cercetării Științifice, motiv pentru care se vor respinge ca nefondate aceste critici ale apelantului pârât C. Județean Tulcea.
3. Pe fondul pretențiilor reclamantei, Curtea constată că atât criticile apelantului C. Județean Tulcea, cât și cele ale Școlii Gimnaziale nr.14 Tulcea sunt nefondate și urmează a fi respinse.
P. Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 411 din 3 iunie 2014)s-a stabilit că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Această decizie este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Ca urmare, motivele invocate de apelanți cu privire la imposibilitatea acordării dobânzii legale pentru sumele datorate ce intră sub incidența OUG nr.71/2009 nu pot fi primite întrucât contravin celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție.
De altfel, argumentele privind neîntrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea daunelor-interese moratorii și condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a debitorilor, în special inexistența unui fapt ilicit și a culpei respectiv lipsa caracterului exigibil al creanței au fost invocate și în opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, aceste argumente fiind înlăturate de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei nr. 2/2014.
Astfel, s-au reținut următoarele:
„Este evident faptul ca prin executarea eșalonata a obligației de plata creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenta este confirmata chiar de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care, in cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea eșalonata si, in consecința, instituie o reparație parțiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). In aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza intai si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Potrivit acelorași dispoziții, in cazul in care o suma de bani nu este plătita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin măsura prevăzuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, constând in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum. Insa principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu daca face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forța majora, împrejurări care se circumscriu sintagmei „cauza străina, care nu-i poate fi imputata”
În înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864. In ipoteza data, insa, deși nu se contesta împrejurările care au justificat masurile promovate prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in scopul menținerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătura de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, in ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva [in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009], iar nu si beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cat privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovatei, in sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civila, aceasta consta in executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii in favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbrăca forma ilicitului civil, deoarece, in analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale in circumstanțele date, in sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusa la dosarul cauzei, nu se poate retine ca Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate”] si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț”.
Cumulul reactualizării sumelor datorate potrivit indicelui de inflație cu dobânda legală nu conduce la o dublă reparație a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâtă, fiecare dintre cele două modalități de acoperire a prejudiciului având o finalitate distinctă.
Reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor
sume în plus de către salariat, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății
efective.
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. In realitate, este vorba despre aceeași valoare, față de faptul că salariul se raportează mai ales la puterea de cumpărare a salariatului și mai puțin la valoarea nominală a sumelor primite cu acest titlu.
Pe de altă parte, dobânda legală reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații bănești, iar nu o sancțiune împotriva fenomenului de devalorizare a puterii de cumpărare în perioada în care este plătit salariul.
P. urmare, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de natura juridică a reactualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a admis ca fondate pretențiile reclamantelor.
Tribunalul Tulcea a reținut în mod judicios că în speță nu este incidentă Decizia nr.XI/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și care se referă la interdicția de cumulare a penalităților de întârziere contractuale cu penalitățile de întârziere legală – dobânda legală. Or, actualizarea cu indicele de inflație de care a beneficiat reclamanta nu are natura juridică a unor penalități de întârziere, cu atât mai puțin contractuale, ci vizează așa cum am arătat anterior, cuantificarea corectă a valorii debitului principal, fără accesoriile acestuia (prejudiciul efectiv suferit, damnum emergens).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 480 Cod Procedură civilă se vor respinge cele două apeluri ale părților, C. Județean Tulcea și Școala G. Specială Tulcea, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile civile formulate de apelanții pârâți ȘCOALA G. NR. 14, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea și C. JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea împotriva sentinței civile nr. 504 din 31 martie 2015 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. C. prin SINDICATUL RENAȘTEREA - TULCEA, cu sediul ales la C.N.S. CARTEL ALFA - Filiala Tulcea din Tulcea, ., județul Tulcea și intimații chemați în garanție: M. FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.R.F.P. G. – A.J.P. TULCEA, cu sediul procesual ales în Tulcea, . bis, județul Tulcea, M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2015.
Președinte,Judecător,
M. PopoacăDaniela P.
Grefier,
C. D.
Jud.fond: D.N.G.
Red.decizie jud.M.P./08.10.2015
Tehnored.dec.după ciornă-gr.C.D./14.10.2015
7 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 442/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 398/2015.... → |
|---|
