Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Bicov Ș., în substituire avocat titular M. S., pentru intimații pârâți S. A. I. C., C. M., C. A., D. D., D. M., D. V., R. M. și P. N., în baza împuternicirii delegației de dusbtituire nr. 3 din 31.03.2015 (Baroul Tulcea) pe care o depune la dosar, lipsind apelanta reclamantă și intimata pârâtă M. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.155 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul oral de către grefierul de ședință prin care s-a învederat că apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de taxă judiciară de timbru conform art. 270 Codul Muncii.

După referatul grefierului de ședință;

Întrebat fiind, apărătorul intimaților pârâți învederează S. A. I. C., C. M., C. A., D. D., D. M., D. V., R. M. și P. N. că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul asupra recursului.

Curtea reținând că nu mai sunt alte cererii de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, în conformitate cu art.392 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.

Apărătorul intimaților pârâți S. A. I. C., C. M., C. A., D. D., D. M., D. V., R. M. și P. N., având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală întrucât prima instanță a reținut în mod corect aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 124/2014.

Curtea, în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că apelanta a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea-secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr._, reclamanta U. A. Teritorială . reprezentant legal, Primar Lenta M., a chemat în judecată pe pârâții P. M. G., P. G., S. A. I. C., B. M., M. I., G. M., C. M., C. A., D. D., D. M., R. M., M. I., D. V., P. N. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 78.355 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin plata unor sume reprezentând drepturi speciale acordate în baza contractului colectiv de munca nr.1814 din 08.06.2010 inregistrat la AJPS Tulcea sub nr.1982 din 08.06.2010 si a Acordului colectiv de munca nr.1815 din 08.06.2010.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că drepturile speciale au fost acordate pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protectiei personalului, in cuantum de 300 lei lunar net și pentru o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul și instituțiile cu care colaborează, în suma de 500 lei net.

A mai susținut unitatea reclamantă că, acordul si contractul colectiv de munca în baza cărora au fost acordate drepturi speciale angajaților in anii 2011, 2012 nu au fost supuse controlului financiar preventiv propriu, deși plata drepturilor speciale este operațiune patrimoniala cu impact financiar asupra fondurilor publice. S-a învederat ca, începând cu 01.01.2011 ordonatorii de credite nu mai puteau acorda prin contractele ori prin acordul colectiv de munca drepturi care să exceadă prevederilor Legii 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice, acesta precizând foarte clar la art.37 alin. l că, „ prin contractele colective de munca sau acordurile colective de munca și contractele individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi in bani sau in natura care exced prevederilor prezentei legi”.

Astfel, se apreciază că nu au fost respectate prevederile art.14 al.2 si 3 din Legea nr. 273/2006, art.l alin.l si 2, art.37 alin. l si art.46 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, art.12 alin.l din Legea nr. 130/1996, art.138, al.135 si art.143 al.l lit.a din Legea nr. 62/2011, art.7 lit.a din OG. 119/1999, având drept consecința majorarea nelegala a cheltuielilor cu bunurile si serviciile instituției verificate cu suma totala estimata la 78.355 lei și păgubirea acesteia cu aceasta suma.

S-a mai învederat că, în anul 2013, Curtea de Conturi a României prin Camera de conturi Tulcea a efectuat un control la Valea Nucarilor pentru anul financiar 2010 și a considerat că UATC Valea Nucarilor, în mod ilegal a plătit suma de 78.355 lei, fiind încălcate prevederile legale invocate mai sus. În urma celor sesizate, Camera de Conturi a emis decizia nr. 15/16.04.2013, după care s-a emis la 21.08.2013 procesul-verbal de constatare cu obligația de a înlătura neregulile cu caracter financiar constatate și luarea măsurilor cuvenite pentru recuperarea acestora.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 253-259 din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii și în susținerea cererii a fost atașat un tabel nominal privind calculația la dobânzile aferente sumelor imputate.

La data de 20.02.2014, pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătându-se că pârâții au încasat contravaloarea drepturilor speciale în temeiul unui contract legal încheiat, cu putere de lege între părți și absolut obligatoriu pentru reclamantă.

Au menționat pârâții că, atâta timp cât contractul colectiv de muncă nr.1814 din 08.06.2010 înregistrat la AJPS Tulcea sub nr.1982 din 08.06.2010 nu a fost desființat, nu se poate susține că, dispozițiile acestuia privitoare la drepturile speciale sunt inoperante și că, potrivit art. 264 lit. d) din Codul muncii, tăgăduirea clauzelor contractului colectiv de muncă poate fi făcut doar pe toata durata existentei acestuia, iar în cauză, contractual în discuție s-a executat în întregime.

S-a mai arătat că, deoarece contractul colectiv de munca nu a fost desființat sub nicio formă în mod separat pe durata existenței acestuia iar clauzele sale au rămas valabile și s-au executat ca atare, inclusiv cele privitoare la drepturile speciale, rezultă că sumele încasate cu titlul de drepturi speciale au avut un temei legal, convențional și reprezintă sume încasate în mod cuvenit, legal si temeinic, în baza unei convenții legal valorificate între parți.

Au precizat pârâții că drepturile speciale convenite la plată în Contractul colectiv de muncă din 08.06.2010 nu intră in categoria drepturilor salariale, sau a altor drepturi în bani sau în natura, care să exceadă prevederilor Legii 284/2010. Drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului contractual în cuantum de 300 lei lunar net și pentru o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în sumă de 500 lei net nu contravin prevederilor art. 14 al.2 și 3 din Legea nr. 273/2006, art. l alin. l si 2, art.37 alin. l și art. 46 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, deoarece pentru înțelegerea caracterului legal si temeinic al acestora trebuie observate prevederilor art. 12 alin. l din LI30/1996.

S-a apreciat că interdicția din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu se referă la posibilitatea în continuare de a negocia și include în CCM clauze privind cheltuielile necesare refacerii capacității de muncă și achiziționării unei vestimentații corespunzătoare deoarece, conf. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă este îngăduită menționarea unor asemenea clauze, doar daca acestea nu privesc drepturi a căror cuantumuri sunt deja stabilite prin dispoziții legale. Or, cheltuielile necesare refacerii capacității de muncă și achiziționarea unei vestimentații corespunzătoare nu sunt stabilite de vreo lege anume și cu atât mai puțin nu este stabilit legal cuantumul acestor cheltuieli, ceea ce înseamnă că se pot include în Contractul Colectiv de Muncă clauze reprezentând cheltuielile necesare refacerii capacității de munca si achiziționării unei vestimentații corespunzătoare.

Prin încheierea de ședință din data de 11.06.2014, instanța a dispus suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea de către unitatea reclamată a obligațiilor stabilite la termenul de judecată din data de 23 aprilie 2014.

Prin cererea de repunere pe rol, formulată la data de 23.07.2014 reclamanta și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță prin Încheierea din 23.04.2014, făcând precizările privind calitatea pârâților și a depus la dosarul cauzei Contractul Colectiv de Muncă nr. 1814/08.06.2010 și Acordul de muncă nr. 1815/08.06.2010.

Urmare precizărilor reclamantei privitoare la calitatea pârâților, la termenul de judecată din data de 18.09.2014, instanța a dispus disjungerea cauzei cu privire la pârâții P. M. G., P. G., B. M., G. M. și M. I., care îndeplinesc calitatea de funcționari publici, trimițând dosarul nou format, potrivit art. 99 alin. 2 din R.O.I. completului CAD 18 ACD, care judecă în materia contenciosului administrativ, completul de litigii de muncă și asigurări sociale, rămânând investit în continuare doar cu privire la pârâții S. A. I. C., M. I., C. M., C. A., D. D., D. M., R. M., D. V. și P. N..

La data de 21 octombrie 2014, reclamanta a depus la doar adresa nr. 4328/21.10.2014.

Prin sentința civilă nr. 1915 din 10.02.2014, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială . Primar în contradictoriu cu pârâții S. A. I. C., M. I., C. M., C. A., D. D., D. M., R. M., D. V. și P. N..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Așa după cum rezultă din cererea de repunere pe rol a reclamantei, pârâții au fost angajații U.A.T. Valea Nucarilor în perioada reclamată, în calitate de personal contractual.

În anul 2013, Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Tulcea, a efectuat un control la U.A.T. Valea Nucarilor, constatând că, în mod nelegal aceasta a plătit drepturi speciale în anii 2011-2012, în baza C.C.M. nr. 1814/08.06.2010, înregistrat la A.J.P.S. Tulcea, la 08.06.2010, în cuantum de 78.355 lei, sens în care a emis decizia nr. 15/16.04.2013 și, ulterior, la data de 21.08.2013, procesul-verbal de constatare, cu obligația de a înlătura neregulile cu caracter financiar constatate și de a lua măsurile cuvenite pentru recuperarea acestora.

Aceste drepturi au fost plătite pârâților în anii 2011, 2012 în baza art. 31 alin. (5) și (6) din C.C.M. nr. 1982/08.06.2012, încheiat pe o perioadă de un an și prelungit tacit pentru încă un an.

Analizând contextul normativ de la momentul stipulării acestor drepturi speciale prin C.C.M. nr. 1982/08.06.2012, instanța a reținut că, într-adevăr, prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 s-a prevăzut că, contractele colective încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.

De asemenea, potrivit art. 12 alin. (1) din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

Or, conform prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 1/2010, prin contractele sau acordurile colective de muncă, nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, iar conform art. 37 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă, nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează acestei legi.

Raportând aceste dispoziții legale la prevederile C.C.M. nr. 1982/08.06.2010 încheiat la nivelul U.A.T. Valea Nucarilor, rezultă că nu era permis a se acorda pârâților în anii 2011, 2012 salarii sau alte drepturi, în bani sau în natură care excedează legilor menționate, în speță drepturi speciale.

În cauză, sunt însă aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 124/23 septembrie 2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, conform cărora:

„Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.”

Art. 1 din Legea nr. 124/2014 stipulează că:

„Prezenta lege se aplică: a) personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr.36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare.”

Așadar, dispozițiile Legii nr. 124/2014 le sunt aplicabile și pârâților, și, în consecință, în temeiul acestor dispoziții de amnistie fiscală, aceștia sunt exonerați de la plata c/val. drepturilor speciale solicitate în cauză, drept pentru care instanța a respins și prin urmare instanța a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1915 din 10.02.2014 a formulat apel reclamanta U. A. TERITORIALĂ .>, prin Primar criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.