Acţiune în constatare. Decizia nr. 465/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 465/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 11869/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 465
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul S. L. AL SALARIAȚILOR DIN . COMPANIEI NAȚIONALE ROMARM SA împotriva sentinței civile nr. 4908 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . F. CN ROMARM SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN . COMPANIEI NAȚIONALE ROMARM SA, reprezentat de avocat L.B. și intimata pârâtă . F. CN ROMARM SA, prin consilier juridic N. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat faptul că recursul nu apare declarat în termenul prevăzut de lege, sentința instanței de fond fiind comunicată reclamantului la data de 20.12.2013, recursul fiind depus la data de 14.01.2014, după care:
Instanța a pus în discuție exceptia de tardivitate a recursului civil de față:
Avocat L.B., pentru recurentul reclamant, a solicitat respingerea exceptiei de tardivitate întrucât hotărârea recurată (sentința civilă nr. 4908/2013) a fost comunicată reclamantului la același sediu cu cel al pârâtei deși în fața instanței de fond, reclamantul alesese domiciliul pentru corespondență la sediul apărătorului ales.
Pe fond a expus motivele scrise, în raport de care a pus concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru soluționarea fondului la Tribunalul Gorj.
Consilier juridic N.R., pentru intimata pârâtă, a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4908 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată din oficiu.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL SALARIAȚILOR DIN C. S.C. UZINA MECANICĂ S. S.A.- FILIALĂ A COMPANIEI NAȚIONALE ROMARM S.A., în numele și pentru salariații - membri de sindicat D. E., Bălăeți E., D. F., R. G., Chisălca B. - A., C. D., S. E., B. I., B. P., D. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. UZINA MECANICĂ S. S.A.- FILIALĂ A COMPANIEI NAȚIONALE ROMARM S.A., Bumbești - J., județul Gorj, ca fiind lipsită de interes .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea de față s-a solicitat să se constate că salariații membri de sindicat au desfășurat activitatea la S.C. Uzina Mecanică S. S.A.- F. C.N. Romarm S.A. în condițiile grupei I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, anexa nr.1, în procent de 100%, în următoarele perioade:
- D. E.: 01.06.1979 – 13.09.1985, 02.02.1988 – 01.04.2001;
- Bălăeți E.: 24.02.1983 – 01.04.2001;
- D. F.: 17.03.1984 – 01.04.2001;
- R. G.: 28.12.1983 – 02.07.1986, 01.01._01;
- Chisălca B. – A.: 30.06._83, 04.08.1984 – 01.04.2001;
- C. D.: 03.08.1989 – 01.04.2001;
- S. E.: 14.03.1986 – 01.04.2001;
- B. I.: 01.10.1977 – 18.03.1980, 03.07.1981 – 01.04.2001;
- B. P.: 12.03.1985 – 01.04.2001;
- D. C. – D.: 29.04.1987 – 25.09.1990, 09.10.1991 – 02.11.1999.
De asemenea, s-a solicitat să se constate că perioadele menționate sunt stagii de cotizare în condiții speciale de muncă potrivit dispozițiilor Legii nr.226/2006, dispoziții preluate prin Legea nr.263/2010 (art.125 alin.1), precum și obligarea angajatorului să le elibereze adeverințe în acest sens, conform Normelor de aplicare a Legii nr.263/2010 (art.125 alin.2), pentru fiecare dintre salariații menționați în acțiune.
În baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr.50/1990, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Ulterior, Ordinul nr.50/1990 a fost completat și modificat prin Ordinele nr.100/1990 și 125/1990.
Conform disp. art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
Începând cu data de 01.04.2001, Ordinul nr. 50/1990, precum și Ordinele nr.100/1990 și 125/1990 au fost abrogate prin Legea nr.19/2000, însă prezenta acțiune vizează activitatea desfășurată în perioada anterioară datei de 01.04.2001, perioadă în care erau în vigoare aceste ordine.
În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordinul nr.50/1990: “Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).”
De asemenea, conform prevederilor art. 15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În perioadele în litigiu membrii de sindicat D. E., Bălăeți E., D. F., R. G., Chisălca B. - A., C. D., S. E., B. I., B. P., D. C. au avut calitatea de angajați, cu contracte individuale de muncă, la Uzina Mecanică S. și în carnetele de muncă ale acestora au fost consemnate condițiile de muncă, respectiv încadrarea în grupa I muncă, temeiul juridic în baza căruia s-a făcut încadrarea, respectiv Ordinul nr.50/1991, anexa 1, cu menționarea punctului la care se încadrează, precum și procentul din timpul normal de lucru în care fiecare a lucrat în condiții de grupa I de muncă. De asemenea, sunt menționate în carnetele de muncă activitățile desfășurate de către aceștia.
Instanța a constatat, astfel, că salariaților reclamanți – D. E., Bălăeți E., D. F., R. G., Chisălca B. - A., C. D., S. E., B. I., B. P., D. C. le-a fost recunoscută de către angajator grupa superioară de muncă pentru perioadele lucrate anterior datei de 01.04.2001, iar potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990, care reprezintă actul normativ ce reglementează încadrarea în grupele de muncă în vederea pensionării, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă potrivit metodologiei de completare a acestuia.
Așadar, acești salariați dețin documentele prevăzute de lege, respectiv art.15 din Ordinul 50/1990, pentru recunoașterea grupei de muncă, astfel încât lipsește interesul în a promova o acțiune prin care se tinde la obținerea aceluiași rezultat.
Art.109 Cod procedură civilă stabilește că orice persoană care pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere în fața instanței, iar reclamantul trebuie să dovedească un interes în momentul promovării acestei cereri. Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care pune în mișcare acțiunea civilă, iar în speța de față folosul practic este reprezentat de dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, aspect care este deja obținut prin înscrierea în carnetul de muncă a perioadelor lucrate și a procentului. Cum legea în materie, și anume art.15 din Ordinul nr.50/1990 stabilește că această dovadă a perioadei lucrate în grupă superioară de muncă se face în primul rând cu înscrierea în carnetul de muncă, iar această dovadă a fost deja administrată, salariaților reclamanți le lipsește în mod evident interesul de a formula o nouă cerere pentru obținerea aceluiași rezultat.
De asemenea, instanța a reținut că este lipsit de interes atât capătul de cerere având ca obiect constatarea că salariații reclamanți au desfășurat activitate în condițiile grupei I de muncă pe perioadele în litigiu, precum și capătul de cerere având ca obiect constatarea că aceste perioade reprezintă stagii de cotizare în condiții speciale de muncă așa cum sunt prevăzute de dispozițiile Legii nr. 226/2006, preluate prin Legea nr.263/2010 și, respectiv obligarea angajatorului la eliberarea de adeverințe în acest sens.
Conform prevederilor art. 158 din Legea nr. 263/2010:
”(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.”
La art. 30 alin. 1 din Legea nr. 263/2010:
“(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
c) activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi;
d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3;
f) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Periodic, din 2 în 2 ani, locurile de muncă în condiții speciale prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale.
(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit _ 19 10 202 20 47>art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă.
(5) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiții de muncă.”
Așadar, Legea nr. 263/2010 nu condiționează recunoașterea perioadelor lucrate în grupe de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001 de existența unei adeverințe, ci dimpotrivă, menționează că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Or, pe perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 50/1990, în vigoare în această perioadă, care la art. 15 prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă potrivit metodologiei de completare a acestuia.
În ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat să se constate că perioadele menționate sunt stagii de cotizare în condiții speciale de muncă potrivit dispozițiilor Legii nr. 226/2006, dispoziții preluate prin Legea nr.263/2010, precum și obligarea angajatorului la eliberarea de adeverințe în acest sens, instanța a reținut că locurile de muncă ce se încadrează în condiții speciale sunt prevăzute de lege, respectiv art. 30 alin.1 din Legea nr.263/2010, la anexele 2 și 3 fiind descrise activitățile desfășurate la locurile de muncă încadrate în condiții speciale de muncă și unitățile la care se face referire la lit. e, societatea pârâtă fiind menționată la pct. 43 din anexa 3, obținând avizul nr. 45 /10.05.2005.
Prin urmare, societatea pârâtă a recunoscut salariaților reclamanți grupa I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv de lucru,operând mențiunile necesare în carnetele de muncă, potrivit art.15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, în conformitate cu care, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă potrivit metodologiei de completare a acestuia, iar locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în condiții speciale sunt prevăzute de lege, respectiv art. 30 alin.1 din Legea nr. 263/2010 și anexele 2 și 3 din lege.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, instanța a respins ca lipsită de interes acțiunea promovată de către reclamantul S. liber al salariaților din cadrul S.C. Uzina mecanică S. S.A.- Filială a Companiei Naționale Romarm S.A., în numele și pentru salariații - membri de sindicat D. E., Bălăeți E., D. F., R. G., Chisălca B. - A., C. D., S. E., B. I., B. P., D. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. AL SALARIAȚILOR DIN . COMPANIEI NAȚIONALE ROMARM SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul arată că prin sentința criticată a fost respinsă acțiunea formulată pentru salariații pe care îi reprezintă ca fiind lipsită de interes cu motivarea că Legea 263/2010, nu condiționează recunoașterea perioadelor lucrate în grupe de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001 de existența unei adeverințe si a respins capetele de cerere prin care s-a solicitat să se constate că perioadele menționate pot fi asimilate în stagii de cotizare în condițiile speciale de muncă potrivit Legii 226/2006, dispoziții preluate prin Legea 263/2010, precum și obligațiile angajatorului de a recunoaște activitatea desfășurată în condițiile speciale de muncă reținând că pârâta nu este obligată să elibereze astfel de adeverințe atât timp cât activitatea este consemnată în carnetele de muncă.
Sentința este netemeinică si nelegală, având în vedere împrejurarea că Casa Județeană de Pensii Gorj nu asimilează activitatea desfășurată în grupa I de muncă anterior datei de 1.04.2001, în grupele 1 și II condițiile speciale și condiții deosebite de muncă. Având în vedere această situație și precedentele de această natură, salariații unități pe care îi reprezentam, justifică interes în promovarea acestei acțiuni întrucât practica Casei Județene de Pensii Gorj este constantă, ultima decizii pronunțată în acest fel fiind decizia_/8,11.2013 prin care s-a respins cererea de pensionare a solicitantului D. Ș., neasimilându-se în grupa condițiile speciale, grupa I de muncă.
Interesul legitim al salariaților întreprinderii, este acela că în urma probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoresc, constând în proba cu înscrisuri, expertiză tehnică în specialitatea protecția muncii, înscrisuri emise de către Casa Județeană de Sănătate și ITM Gorj, să se pronunțe o sentință prin care pârâta S,C- Uzina Mecanică S. SA, să fie obligată să emită o adeverință (fundamentată în drept și în fapt) în care să asimileze perioadele lucrate în condițiile Legii 263/2010.
Justifică interes salariații reprezentații de S. L. din S.C. UM. S. SA, că aceste adeverințe să aibă ca suport o sentință temeinică și legală rămasă definitivă și irevocabilă, care să nu mai poată fi pusă în discuție de Casa Județeană de Pensii,
Interesul este actual întrucât, salariații din S.C. UM. S. SA, la întocmirea dosarului de pensionare, obțin decizii de respingere în contextul în care situația economică a unității este precară (societatea se află în administrare specială, este subfinanțat, nu are comenzi și desfacere pentru produsele sale) putând în orice moment să genereze restructurări masive ale salariaților sau chiar .>nsolvență cu consecința juridică a imposibilității, menținerii locurilor de muncă pe perioada contestării deciziilor de pensionare.
De asemenea salariații justifică interes întrucât costurile si durata contestării deciziilor de pensionare atât în cadrul procedurii grațioase cât și în fața instanțelor de judecată, aduc grave prejudicii membrilor de sindicat, care ne-au împuternicit să îi reprezentăm în prezenta cauză.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 7, 8 și 9 și art. 304 indice 1, Cod procedură civilă, în vigoare la data promovării acțiunii și să solicităm ca prin decizia ce o veți pronunța să omologați raportul de expertiză, să modificați sentință atacată în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, ținând cont de concluziile raportului de expertiză omologat.
Intimata pârâtă . F. CN ROMARM SA a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței că achiesează la recursul declarat de recurent.
Anexează certificatul de înregistrare al societății prin care probează noua denumire a unității.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente :
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, în carnetele de muncă depuse la dosar au fost consemnate condițiile de muncă, respectiv încadrarea activității desfășurate de reclamanți în perioade anterioare datei de 01.04.2001 în grupa I de muncă și procentul din timpul normal de lucru în care munca prestată s-a încadrat în aceste condiții.
Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei de completare a acestuia.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, „carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”.
În aceste condiții, reclamantul nu justifică un interes actual prin promovarea unei acțiuni ce tinde la obținerea recunoașterii desfășurării unei activități într-o grupă superioară de muncă, câtă vreme există mențiuni exprese în carnetul de muncă prin care ar putea dovedi această încadrare, în eventualitatea în care ar urmări obținerea unui drept de asigurări sociale.
De altfel și Legea nr. 263/2010 reglementează la art. 159 (1) modalitatea de dovedire a vechimii în muncă, astfel:
„Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Art. 17 alin. (1) din aceeași Lege se referă expres și la stagiul de cotizare reprezentat de vechimea în muncă suplimentară acordată în baza legislației anterioare datei de 01.04.2001 pentru grupele I și a II-a de muncă, astfel:
„Constituie stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a (…)”.
Una dintre condițiile de exercițiu ale unei acțiuni civile este aceea ca reclamantul să justifice un interes legitim, juridic, interesul să fie născut și actual, personal și direct. Interesul invocat de reclamanții din cauza de față l-a reprezentat susținerea că unii salariați ai unității (alții decât reclamanții) au întâmpinat greutăți în ceea ce privește pensionarea din partea Casei Județene de Pensii Gorj, instituție care nu este parte în prezenta acțiune . Susținerea aceasta nu justifică existența unui interes născut și actual în promovarea unei acțiuni în constatare, cu atât mai mult cu cât mențiunile din carnetele de muncă și atitudinea procesuală constantă a angajatorului a fost aceea de achiesare la susținerile reclamanților.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse anterior, Curtea apreciază criticile ca fiind nefondate și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S. L. AL SALARIAȚILOR DIN . COMPANIEI NAȚIONALE ROMARM SA împotriva sentinței civile nr. 4908 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . F. CN ROMARM SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, M. P.-P. | Judecător, E. S. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.P.-P.
Tehn.MC/2 ex.
Data red. 20.03.2014
j.f. A.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
