Acţiune în constatare. Decizia nr. 3715/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3715/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 10362/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3715/2014
Ședința publică de la 10 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta P. O. M. C., cu domiciliul în C., . nr. 5, ., jud.D., împotriva sentinței civile nr.3136/15.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S. C. DE URGENȚĂ M. DR. S. O. C., cu sediul în C.,. și intimat M. A. NAȚIONALE - DIRECTIA MEDICALĂ cu sediul în București, ., sector 5 având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat H. V. pentru apelanta P. O. M. C., lipsă fiind intimat S. C. DE URGENȚĂ M. DR. S. O. C., și intimat M. A. NAȚIONALE - DIRECTIA MEDICALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal.
Având în vedere că prin cererea de apel nu s-au propus probe noi, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea judecătorească în fața instanței de apel, motiv pentru care în baza art.482 raportat la 244 Noul Cod de proc.civ., și respectiv art.394 Noul Cod de proc.civ., constată terminată cercetarea judecătorească în apel și declară închise dezbaterile apreciind ca fiind în stare de soluționare cauza și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat H. V. pentru apelanta P. O. M. C., solicită admiterea apelului formulat, anularea hotărârii Tribunalului D., admiterea cererii de chemare în judecată și solicită a se constata că activitatea desfășurată de către contestatoare în perioada 01.09._01, se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 %, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.3136/15.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta P. O. M. C., în contradictoriu cu pârâții S. C. DE URGENȚĂ M. DR. S. O., și M. A. NAȚIONALE - DIRECȚIA MEDICALĂ la judecata acțiunii precizate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta este angajata pârâtului spital în funcția de asistent medical principal la secția radiologie, iar în perioada dedusă judecății, respectiv 01 09_01, a fost încadrată în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform adeverinței 1954/02 04 2013 emisă de angajator ( aflată la fila 35 din dosar).
Temeiul de drept al încadrării a fost stabilit ca fiind Ord.50/1990, Anexa II, pct.104, conform datelor transmise de pârât la dosar –extras din ordinul de zi pe unitate al comandantului spitalului clinic de urgență militar nr.143/03 07 1990.
Prin prezenta cerere astfel cum a fost precizată solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate că activitatea desfășurată pe perioada 01 09_01 se încadrează în grupa I de muncă în raport de disp.Ord.50/1990 Anexa I pct 17.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de M. A. Naționale –Direcția Medicală, instanța a apreciat ca fiind întemeiată, întrucât acest pârât nu are calitate de angajator pentru a fi obligat juridicește față de salariați, iar reclamanta a invocat necesitatea opozabilității hotărârii și față de acesta, ceea ce nu-i poate conferi legitimitate procesuală pasivă celui chemat în judecată în calitate de pârât.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanta a lucrat pe perioada dedusă judecății în cadrul secției radiologie, iar potrivit autorizației nr.ȘV 044/2001 eliberată de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare la 16 03 2001 și Anexei nr.01 la autorizație, instalația radiologică a fost încadrată în categoria de risc radiologic III.
Temeiul invocat de reclamantă îl reprezintă prevederile Ord.125/1990 Anexa I pct 17(act normativ ce precizează locurile de muncă ce se încadrează în gr.I și II de muncă, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990) și care nu are legătură cu activitatea descrisă de aceasta în motivarea cererii de chemare în judecată.
De altfel, observând cuprinsul anexei invocate, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă nu se încadrează în nici unul dintre punctele stabilite de acest act normativ. Nici pct.17 din Anexa I la Ord.50/1990 nu se referă la activitatea descrisă de reclamantă, exercitată în cadrul secției radiologie.
Instanța a constatat că angajatorul a încadrat-o pe aceasta în grupa a II a de muncă, având în vedere prevederile din Anexa II la Ord.50/1990, ținând cont de locul și specificul muncii, de radiațiile emise de aparate, de condițiile deosebite de lucru ce rezultă din probatoriul administrat în cauză. Prin urmare, solicitarea reclamantei de a fi încadrată în grupa I de muncă s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, P. O. M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel se arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile incidente, menționând că potrivit prevederilor Ordinului 125/1990 Anexa 1 pct.17, unitățile nucleare de grad III și IV se încadrează în grupa I de muncă, totodată condițiile specifice au fost recunoscute implicit de către angajator, acordând un spor la salariu, program zilnic redus de 6 ore, zile în plus de concediu de odihnă anual și alimentație de protecție – lapte.
Mai arată că aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiilor art.272 Codul muncii, pârâta neformulând în cauză întâmpinare.
Arată că, Ordinul 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin. În acest sens al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr.258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990, susținându-se că celelalte persoane care au lucrat în același mediu au beneficiat de recunoașterea grupei I de muncă fie direct de către angajator fie de către instanța de judecată, atitudinea unității fiind discriminatorie, discriminarea fiind nu numai evidentă, ea efectuându-se cu încălcarea în mod direct a dispoz. art.5 Codul muncii, care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații, dar și lipsită de orice scop legitim.
Prin ORDINUL nr.125 din 5 mai 1990 s-au modificat prevederile Ordinului nr.50/1990, fiind introdusă Anexa 1 privind locurile de muncă încadrate în grupa I de muncă, iar conform pct.5 din Ordinul nr.125/1990, prevederile acestuia se aplică pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.
Punctul 17 al Anexei 1 introdusă prin Ordinul nr.125/1990 prevede în mod expres că se încadrează în grupa I de muncă: „unitățile nucleare de gradul III și IV”, clasă în care se încadrează și Serviciul de radiologie unde apelanta reclamantă și-a desfășurat și își desfășoară activitatea.
În mod corect instanța trebuia să observe faptul că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile Ordinului 50/1990, a Ordinului nr.125/1990 și ale art.40 Codul muncii, iar în raport de probele efectuate se putea constata că activitatea desfășurată pe perioada 01.09._01 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%.
Instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ în aflarea adevărului, a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și nu a analizat în mod corespunzător probele prin care reclamanta a făcut dovada încadrării locului de muncă unde și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă.
Arată că, instanța de fond nu a solicitat reclamantei să-și precizeze temeiul de drept al cererii de chemare în judecată neexercitându-și rolul activ, nu a dorit să prevină greșelile care se duc la aplicarea corectă a legii și astfel șă fie pronunțată o hotărâre temeinică și legală. Mai arată că la dosarul de fond a fost depusă depoziția numitului Tambura V., unde colegei de serviciu a apelantei numita N. C. i-a fost recunoscut faptul că activitatea desfășurată în cadrul unității se încadrează în grupa I de muncă
Mai arată că pe tot parcursul judecății, instanța de fond a omis faptul că în litigiile de muncă angajatorului îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiilor art.272 din Codul muncii.
Arată că instanța a dat eficacitate unui înscris depus de către angajator la ultimul termen de judecată, în care se arată că persoanele care făceau parte din serviciul de radiologie ar fi beneficiat de grupa a II a de muncă, iar un prim neadevăr constând în denumirea angajatorului, care la nivelul anilor 1990 nu era aceea de S. C. de Urgență M. Dr. Ș. O., ci UM_.
O altă neconcordanță pe care instanța nu a dorit să o observe vizează așa-zisa încadrare a personalului din cadrul secției de radiologie în grupa a II a de muncă, respectiv din deciziile de pensionare ale dlui.Tambura V.,, D. P. și Tuțescu I., se poate observa că aceștia au fost încadrați în grupa I de muncă cu mult anterior momentului iulie 1990 și au beneficiat și ulterior acestui moment de aceeași încadrare.
Având în vedere faptul că instanța de fond nu a dorit să-și manifeste rolul activ, a soluționat dosarul fără a intra în cercetarea fondului, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
În drept își întemeiază apelul pe dispozițiile art.466-482 Cod proc.civ., Ordinul nr.50/1990 astfel cum a fost modificat, Ordinul nr.125/1990, art.40 Codul muncii, jurisprudența CEDO, decizia nr.258/20.09.2004 a ÎCCJ, decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale.
Apelul este nefondat.
Instanța, analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, constată următoarele:
Un prim motiv de apel face trimitere la o . dispoziții legale și decizii ale ÎCCJ și CC, ce consacră caracterul nelimitativ al încadrării personalului în grupe de muncă și eliminarea regimului discriminator în acest domeniu.
Prin nota nr.1974/26.08.1999 a MMPS, s-a prevăzut că beneficiază de dispozițiile dec. nr.87/26.07.1999 a CC, doar „persoanele care la data de 01.02.1990 (inclusiv) aveau calitatea de pensionari și care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă, care potrivit reglementărilor existente până în anul 1990 erau prevăzute să fie încadrate în grupa I sau a II a de muncă” menționându-se că aceste precizări se regăsesc în Ordinul 50, în forma inițială. Precizările anterioare vizează tot aceste categorii de personal, fiind extinse și la foștii salariați pensionați anterior intrării în vigoare a Decretului – lege nr.68/1990.
Nota la Anexa 1 la Ordinul 50/1990, arată că personalul din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației beneficiază de încadrare în grupa I de muncă de la data la care a lucrat în funcțiile respective.
Cele arătate sunt cuprinse în considerentele deciziei nr.258/20.09.2004 a ÎCCJ.
Apelanta face trimitere și la dispozițiile pct.17 din Anexa 1 la Ordinul 125/1990, observând cuprinsul se constată că vizează „unități nucleare de gradul III și IV”.
Încadrarea în gradul I și II de muncă a locurilor de muncă a fost făcute la apariția Ordinului 50/1990 și presupune existența unei documentații întocmite de angajator.
Autorizațiile de care se prevalează apelanta vizează laboratorul din cadrul Spitalului M. de Urgență C. și privesc perioadele ulterioare, anului 2001. De observat este și aspectul că și după acest an, apelanta beneficiază de activitate încadrată în condiții deosebite așa cum reiese din adeverința nr.2933/19.03.2013.
Pârâtul face precizarea în adresa nr.A678/20.03.2014 că la încadrarea în grupa a II a de muncă a apelantei a avut în vedere anexa II punctul 104 din Ordinul 50/1990, care încadrează laboratoarele sau compartimentele de radiologie în grupa a II a de muncă, iar dispozițiile pct.75 cu specific militar și nu la activitățile desfășurate în laboratoarele de radiologie.
Pe de altă parte, citarea unor persoane ce au fost încadrate în grupa I de muncă, excede cadrului procesual.
Sub acest aspect, criticile de la pct.2 din cererea de apel sunt nefondate, instanța fiind obligată să ia în considerare probele judiciare și să respecte cadrul procesual delimitat de reclamant prin acțiune cu precizările anterioare, conform art.9 din NCPC.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, va fi respins apelul declarat în cauză și menținută hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta P. O. M. C., cu domiciliul în C., . nr. 5, ., jud.D., împotriva sentinței civile nr.3136/15.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S. C. DE URGENȚĂ M. DR. S. O. C., cu sediul în C.,. și intimat M. A. NAȚIONALE - DIRECTIA MEDICALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 având ca obiect acțiune în constatare.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2014.
Președinte, M. L. | Judecător, I. M. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M.
G.L. 13 Octombrie 2014
j.f.G.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
