Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 295/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 7230/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 295
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. V. A.
************************
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, cu sediul in Bucuresti, .. 38, sector 1, si pârât SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul in C., ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 6627 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. TERITORIALA A SINDICATELOR MISCARE COMERCIAL-REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat CIURICA C. P., C. V., C. C. GRIGOREL, DRUȘA M. S., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantele pârâte S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., reprezentate de consilier juridic H. A., lipsind intimata reclamantă U. T. A SINDICATELOR MIȘCARE- COMERCIAL- REGIONALA CF C. PT. CIURICA C. P., C. V., C. C. GRIGOREL, DRUSA M. S., G. I. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, constatând că nu mai sunt cererii de formulat și excepții de invocat și apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
consilier juridic H. A. pentru apelantele pârâte S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., a solicitat admiterea apelului pentru motivele invocate în scris, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 6627 din 22.10.2013 a respins excepția prescripției invocata de parata in întâmpinare.
A luat act de renunțarea la judecată a reclamantului U. TERITORIALA A SINDICATELOR MISCARE COMERCIAL-REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat CIURICA C. P., C. V., C. C. GRIGOREL, DRUȘA M. S. privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2010 si ajutorul pentru C. 2010.
A admis acțiunea. formulata de reclamant U. T. A SINDICATELOR MIȘCARE COMERCIAL - REGIONALA CF C. pentru membrii de sindicat CIURICA C. P., C. V., C. C. GRIGOREL, DRUȘA M. S. in contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C..
A obligat pârâta către fiecare reclamant, membru de sindicat, la plata salariului suplimentar pe anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități feroviare valabil pe anii 2006 – 2008, prelungit prin act adițional.
A obligat pârâta către fiecare reclamant, membru de sindicat, la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorii de P. pentru anul 2010 și premierea pe anul 2010 de Ziua Feroviarului, echivalente fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional.
A obligat pârâta către fiecare reclamant să plătească drepturile salariale solicitate mai sus, calculate la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, corespunzător clasei unu de salarizare, conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 – 2010.
A obligat pârâta la daune interese pentru aceste sume constând în actualizarea lor în raport de dobânda legală și rata inflației calculate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, membri de sindicat, au fost angajați ai societății pârâte S.N.T.F.M. "CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI - SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., în anii 2009 – 2010, anii pentru care se solicită drepturile bănești, așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar.
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată și a fost respinsă deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, ("salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" așa cum prevede art. 160 din codul muncii), astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Reclamanții solicită drepturi bănești, respectiv salariul suplimentar pe anul 2009, fata de care este invocata excepția prescripției, pentru care dreptul la acțiune s-a născut începând cu 01.01.2010, data de la care, potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, pârâții aveau obligația să plătească salariul suplimentar pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, termenul de prescripție de 3 ani începând să curgă de la data la care pârâții trebuiau să plătească sumele respective și nu au făcut-o. Înainte de această dată reclamanții nu puteau să anticipeze dacă pârâții își vor îndeplini sau nu obligația.
Potrivit art. 30 alin 2 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotărârii consiliului de administrație.
Prin urmare, legea a stabilit doar termenul de la care începe să curgă obligația pârâților de plată, fără să menționeze expres și termenul final până la care trebuiau să plătească, condiții în care se înțelege că aveau la dispoziție întregul an 2010 pentru a-și îndeplini obligația de plată, (fiind vorba de un ajutor bănesc ce se acorda anual).
Ca urmare acțiunea reclamanților formulată la 01.03.2013 precum și acțiunile formulate pe parcursul întregului an 2013 se situează în limita termenului de 3 ani de prescripție.
In ceea ce privește cererea de renunțare a reclamanților CIURICA C. P., C. V., C. C. GRIGOREL, DRUȘA M. S. membri de sindicat, la judecarea capetelor de cerere privind salariul suplimentar pe anul 2010 si ajutorul material cu ocazia sărbătorii de C. 2010, instanța a luat act de aceasta, in baza art. 406 Cod proc. civila.
Instanța a luat act de cererea de renunțare la judecata a reclamantului G. I. G., in baza art. 406 Cod proc. civila.
Pe fondul cauzei instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea pârâtă, pe argumentarea că drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 („(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora. (3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.” ), precum și în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit până la 31.01.2011 (Clauzele prezentului contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă și pentru perioada când din diverse motive nu există CCM la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația de a respecta prevederile cuprinse în prezentul CCM").
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Obligația de a constitui fondul pentru plata salariului suplimentar este stabilită în sarcina paratei. Pârâta nu poate să justifice încălcarea unei obligații prin încălcarea altei obligații asumate, nu poate să invoce propria culpă în nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau.
Ca urmare instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 30 și 71 din CCM la nivel de grup de unități.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța a reținut următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s - a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni. Acesta a produs efecte și după expirarea termenului stabilit inițial, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din CCM –ul respectiv potrivit cărora valabilitatea contractului se prelungea până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, dacă nici una din părți nu denunța contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
Pe de altă parte instanța a reținut că prin acte adiționale succesive părțile semnatare ale CCM la nivel de grup de unități au hotărât prelungirea valabilității până la 31.01.2011, așa cum rezultă din copia actului adițional nr. 629/04.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Ca urmare instanța a reținut că în perioada 2009 – 2010 pârâta trebuia să respecte prevederile CCM la nivel de grup de unități și să acorde salariaților salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010 și ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști 2010, C. 2009 – 2010 și Ziua Feroviarului 2010, calculate în conformitate cu prevederile art. 30 și art. 71 din CCM la nivel de grup de unități, ținând în același timp seama și de prevederile art. 41 alin. 3 litera a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 referitoare la salariul de bază minim brut de 700 lei, în funcție de care trebuie stabilit cuantumul drepturilor cuvenite pentru fiecare salariat.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea drepturilor bănești reglementate de CCM la nivel de grup de unități, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale și lipsa de folosință a acestora, instanța a obligat pârâta și la actualizarea sumei cu indicele de inflație, plus dobânda legală aferentă, de la data nașterii dreptului până la data plății efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA si SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că sentința recurată, în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării salariului suplimentar aferent anului 2009 este data cu aplicarea greșita a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 466 si urm, din Codul de procedură civilă.
Se arata ca, potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, subscrisa nu se putea obliga să acorde salariul suplimentar, pentru că nu avea fonduri pentru acordarea acestora, si, chiar daca ne-am asumat această obligație, ea se va executa numai dacă există fondurile necesare pentru acordarea acestor drepturi. Dar câtă vreme pârâta lucrează în pierdere, această clauză contractuală este imposibil de executat.
Este important de reținut ca prin O.U.G. nr.79/2008 s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativ a bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majori lat de stat, respectiv și pentru pârâta.
Potrivit art.236 alin.(4) din Codul Muncii, "contractul colectiv de munca încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea parților."
Din acest text rezulta ca un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai daca se înscrie in limitele legii, in caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice. Caracterul de norma convenționala a contractului colectiv de munca face ca acesta sa devină inaplicabil in situația in care vine in contradicție cu un act normativ, ori negocierea de drepturi bănești, așa cum este salariul suplimentar si premierea pentru "Ziua Ceferiștilor", fără ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plata.
Prin urmare, clauzele din contractul colectiv de munca ce prevedeau aceste drepturi nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar in condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
Mai mult decât atât, pârâta fiind o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin Legea nr.203/2009 avea obligația respectării prevederilor art.7 alin.(1), conform cărora: „…indicelui de creștere a câștigului salariat mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii,...". Deci, în conformitate cu aceste prevederi legale pârâtei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut in bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007 si 2008.
Reiterează faptul că bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de Ministerul Transporturilor cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și cel al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art.5 lit.a) din OUG nr.79/2008 coroborate cu art.15 alin.(1) din O.U.G nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
In conformitate cu prevederile legale de mai sus, pârâta a înaintat proiectul de BVC pe anul 2009 la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii cu adresa nr.30/A2/198/22.12.2009.
Din execuția BVC a anului 2009 rezulta că s-au înregistrat depășiri ale cheltuielilor materiale cu combustibilul si ale cheltuielilor cu energia electrica de tracțiune fata de prevederile din proiectul de BVC 2009, aceste cheltuieli fiind strict necesare pentru funcționarea transportului feroviar public de calatori.
Mai mult, in anul 2009, societatea a înregistrat o pierdere în valoare de 210.377,85 mii lei si o pierdere cumulata din anii precedenți in valoare de 535.423,74 mii lei (pct.79 cap.V din bilanț).
Prin urmare, față de cele mai sus învederate rezultă că salariul suplimentar poate fi acordat doar în concordanță cu prevederile legale și potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, societatea nu se poate obliga să acorde salariul suplimentar fără a avea fonduri pentru acordarea acestuia.
Precizează ca in conformitate cu CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 la art.109 se stipulează ca începând cu data înregistrării CCM si pana la data de 23.03.2012 salariul suplimentar nu se acorda, iar in CCM pe anii 2012-2014 la art.104 se precizează ca aceste drepturi se acorda începând cu 27 martie 2014.
Contrar celor menționate de instanța de fond, prevederile CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2009/2010 nu au restrâns drepturi stabilite la nivel superior prin CCM la nivel de grup de unități, in speța a fost vorba despre prorogarea datei de la care prevederile privind acordarea drepturilor bănești. în speță prima de Ziua Ceferiștilor si ajutorul material de C. urmau sa se aplice, respectiv de la data de 01.01.2011.
Avându-se în vedere prevederile art. 977 Cod civil, potrivit cărora "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", reiese că voința reală a părților, așa cum rezultă din minuta din data de 06.04.2009 și procesul verbal din dala de 25.05.2009, încheiate in perioada anterioară încheierii și înregistrării CCM pe anii 2009-2010, a fost aceea de a suspenda acordarea tuturor drepturilor expres menționate pe parcursul anului 2009 și nu numai a celor la care ar fi fost îndreptățiți salariații de la data încheierii noului CCM și până la finele anului 2009.
Or, in atare condiții, soluția instanței de fond a fost data cu ignorarea voinței părților si reprezintă o încălcare a forței obligatorii a contractului consfințită de prevederile art. 969 cod civil.
De altfel, la soluționarea cauzei, instanța nu a ținut scama de situația de fapt in care s-a aflat societatea in acea perioada si anume ca, fiind agent economic monitorizat, CFR Calatori nu putea să se oblige la acordarea ajutoarelor materiale acordate salariaților cu ocazia Zilei Ceferiștilor ori pentru C., decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul Colectiv de munca și art.7 alin.(1) din OUG nr.79/2008, respectiv cu condiția să fi existat surse financiare pentru suportarea acestor drepturi bănești.
Mai mult, bugetul de venituri si cheltuieli al societății pe anul 2009 nu s-a aprobat prin act normativ, astfel cum era prevăzut la art.5 lit.a) din OUG nr.79/2008 coroborat cu art.15 alin.(1) din O.U.G nr.37/2008.
Conform proiectului de BVC pe anul 2009 înaintat la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii cu adresa nr.30/A2/198/22.12.2009, la rubrica aferentă fondului de salarii a fost prevăzuta suma de 456.000 mii lei, în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei, astfel cum rezult din pct.115 cap.IX din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009. Avându-se în vedere depășirea înregistrată de 30.488 mii lei, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda drepturile patrimoniale conform CCM.
In concluzie, solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În drept, își întemeiază cererea pe prevederile art.466 si urm. din Codul de procedură civilă.
Apelul este fondat pentru următoarele motive:
Cu privire la salariul suplimentar, reclamantul se întemeiază pe disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Or, în contextul in care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009-2010, Curtea consideră că nu exista obligația plații salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamant.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord, prin actul adițional nr. 1708/21.04.2010, că prevederile privind salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului pe anul 2010, a ajutorului de P. pe anul 2010 se rețin următoarele:
Prima instanță nu a efectuat o corectă corelare a prevederilor contractuale care reglementează modul de acordare al acestor ajutoare sau prime.
Potrivit art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Se precizează în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
De asemenea, pentru ziua Feroviarului, clauzele contractuale dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Prin urmare, nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație.
Caracterul de „drept condițional”sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord, prin actul adițional nr. 1708/21.04.2010, că in perioada 01.04.2010 – 31.12.2010 nu se aplica prevederile referitoare la plata premierii de Ziua Feroviarului si a ajutorului de Paști.
În cauza pendinte nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
Prin urmare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar.
Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților.
Pentru considerentele anterior dezvoltate, Curtea constată că apelul este fondat urmand a fi admis si, pe cale de consecința, se va schimba sentința în parte în sensul că se va respinge capătul de cerere privind plata drepturilor bănești.
Se vor menține dispozițiile privind renunțarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, cu sediul in Bucuresti, .. 38, sector 1, si pârât SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul in C., ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 6627 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. TERITORIALA A SINDICATELOR MISCARE COMERCIAL-REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat CIURICA C. P., C. V., C. C. GRIGOREL, DRUȘA M. S..
Schimbă sentința în parte în sensul că respinge capătul de cerere privind plata drepturilor bănești.
Menține dispozițiile privind renunțarea la judecată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2014
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.L.Bunea21.02.2014
Jud.fond M.N.
Teh.red. A.G./6 ex
Data:
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 450/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 580/2014.... → |
|---|
