Acţiune în constatare. Decizia nr. 3257/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3257/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 16493/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3257
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 1703 din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. G., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant N. G. reprezentat de avocat Crăcinescu D., lipsind apelanta pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Apărătorul intimatului reclamant a depus decizia nr. 203 din 20.11.2007 ce cuprinde situația locurile de muncă în grupa I și a II-a de muncă din cadrul .>
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat Crăcinescu D., pentru intimatul reclamant N. G., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, în raport de concluziile scrise pe care depune, fără cheltuieli de judecată.
A susținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că unitatea pârâtă și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, aspect dovedit cu înscrisurile depuse și cu declarația testimonială, iar pârâta nu a combătut în niciun fel cele susținute de reclamant, deși îi revenea sarcina probei.
Deși locul de muncă al reclamantului a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, așa cum rezultă și din înscrisul depus, au fost nominalizate numai meserii care își desfășurau activitatea alături de reclamant și în același condiții de muncă.
S-a precizat că unitatea a susținut prin motivele de apel că încadrarea în grupe de muncă s-a realizat în funcție de locul de muncă în care angajatul și-a desfășurat activitatea și nu în funcție de meseria avută.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 1703 din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 13.07._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990, anexa II, pct. 34, în procent de 100%.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte S.C. A. C. S.A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată. în meseria de strungar, desfășurând activitate în Secția Sculărie, în perioada menționată în acțiune, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Potrivit Ordinului 50/1990 Anexa II pct 34 se încadrează în grupa a II a de muncă activitățile constând în " Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase".
Din actele dosarului și din depoziția martorului a rezultat că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat în polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase,în rectificarea pieselor din oțel cu un lichid de răcire ce emana substanțe toxice, rezultând aburi toxici, praf din rectificarea pietrei, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
Din declarația martorului, coleg de muncă cu reclamantul, a rezultat faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă, chiar și fără recunoașterea acestui drept prin hotărâre judecătorească, după cum rezultă din hotărârea judecătorească depusă în copie, la dosar.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei II, pct. 34 din Ordinul 50/1990, pentru perioada 14.07.1976 – 01.04.1992.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială a rezultat că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Față de cele expuse mai sus, instanța, a admis acțiunea, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 13.07._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ord. 50/1990, anexa II, pct. 34, în procent de 100%.
În baza art. 40 alin 2 lit. h C. muncii, a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
În mod eronat instanța a constatat ca activitatea desfășurata de către intimat in perioada 13.07._92 se incadreaza in grupa a ll-a de munca, in procent de 100% din programul de lucru, in temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
Referitor la art.3 din Ordinul 50/1990 care precizează ca "beneficiază de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fara limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele 1 si 2", reclamantul nu se încadrează ca funcție ocupatională în acordarea sporurilor pentru munca în condiții nocive sau periculoase.
Conform Ordinului 50/1990 acordarea grupei a ll a de munca se va face ținandu-se cont de încadrarea activității desfășurate în procent de cel puțin 70% la locul efectiv de munca efectuat si a noxei care a afectat activitatea nu a funcției indeplinite de către intimat.
Intimatul a fost salariatul A. C. SA in meseria de strungar, desfasurandu-si activitatea in secția scularie unde a efectuat operații de strunjire cu ajutorul strungului prevăzut cu dispozitiv de prindere a pieselor, lichid de răcire si apărătoare împotriva imprastierii spânului.
Strunjirea este operația tehnologica prin aschiere prin care suprafața unui material este îndepărtata sub forma de așchii ( nu pulbere ). Prin operațiile de material de strunjire effectuate s-au prelucrat suprafețe cilindrice, conice ( exterioare si interioare ), frontale, filete etc.
Intimatul nu a efectuat operații de polizare, șlefuire si lustruire a pieselor din metale feroase si neferoase. In cadrul A. C. SA numai lăcătușii au realizat aceste operații in ateliere separate de strungari, frezori, rabotori etc
In ceea ce privește materialele, respectiv aliajele din care erau efectuate piesele de lucru, in cadrul societății noastre, aliajul de baza este aluminiul conform normelor specifice aviației din intreaga lume si nu otelul asa cum invoca martorii audiați.
A. C. SA era una din cele mai moderne fabrici de la acea vreme fiind dotata cu utilaje performante, angajații erau protejați de factorul nociv beneficiind de condiții propice pentru desfășurarea activității.
Deseul rezultat in urma prelucrării pieselor era span de mărimi mari si nu pulberi asa cum au declarat martorii in mod eronat.
Nu a efectuat operații de polizare, șlefuire si lustruire a pieselor din materiale feroase si neferoase.
Singurul loc de munca în care se făceau operațiile de polizare si șlefuire era Atelierul de Ajustaj unde erau angajați lăcătuși ce executau operații de polizare si șlefuire piese.
Conform precizărilor Casei de Pensii actele normative care reglementau încadrarea in fostele grupe I si a II a de munca au fost abrogate la data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000 art. 198 din lege, respectiv dupa data de 01.04.2001.
Dupa aceasta data nu mai exista baza legala pentru incadrarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deoasebite in grupe superioare de munca.
Sub acest aspect, este de subliniat ca pana la data de 01.04.2001, incadrarea activității in grupele de munca s-a făcut potrivit Ordinului nr.50/1990, completat si modificat.
S-a arătat faptul ca in anul 1992 . poate justifica în mod cert, că unitatea nu mai avea activitate continua, din cauza lipsei de comenzi, iar salariații primeau numai o parte din salariu conform Legii nr.37/1992, Legii nr.78/1995 si OUG nr.170/2001, astfel ca, potrivit ARTICOLULUI UNIC din Legea 37/1992 se prevedea ca" pentru anul 1992, pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi, in uzinele, fabricile si secțiile ce produc tehnica militară, pesonalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egala cu 60% din ultimul salariu de baza net lunar avut, indexat fara sa se ia măsura desfacerii contractului de munca."
De asemenea Art.6 din legea 78/1995, precum si Art.1 din OUG nr.170/2001 au reglementari asemănătoare, astfel ca începând cu 1 aprilie 1992 fabrica a plătit contribuțiile sociale pentru toti salariații in procent corespunzător grupei alll-a de munca.
Toate aceste dispoziții legale converg faptul ca intimatul nu poate justifica încadrarea in grupa a ll-a de munca tinandu-se cont deci de condițiile lipsei acute de comenzi si a întreruperilor frecvente de activitate, gradul de încărcare al salariatiilor fiind in permanenta sub 50%.
Pe cale de consecința, s-a solicitat admiterea apelul, schimbarea in tot a sentinței civile nr.1703/31.03.2014 pronunțata de Tribunalul D..
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 17.06.2014 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Apelul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
În Anexa nr. II pct. 34 a Ordinului nr. 50/1990, sunt menționate o . activități concrete care, în condițiile în care ar fi fost desfășurate într-o proporție de minim 70% din programul normal de lucru ar fi putut justifica încadrarea activității în grupa a II-a de muncă. Textul din Anexa nr. II pct. 34 a Ordinului nr. 50/1990 prevede că aceste activități concrete sunt:
„Confecționarea cojilor de bachelită și a modelelor ușor fuzibile.
Curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei.
Sablaj umed.
Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.”
Reclamantul a susținut că s-ar încadra în ultima teză a pct. 34 Anexa nr. II.
În speță, se reține că angajatorul a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă, nici activitatea prestată de reclamant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă. Potrivit Situației locurilor de muncă grupa I și a II-a, rezultă că la secția Prelucrări mecanice, unde reclamantul și-a desfășurat activitatea au fost încadrate în grupe de muncă activitățile desfășurate da ascuțitori, lăcătuși și sculeri, nu și activitățile prestate de strungari.
Nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului grupei a II-a de muncă reclamantului ar avea la bază o eventuală înțelegere abuzivă dintre Sindicat și reprezentantul societății pentru eludarea principiul legalității încadrării în grupă. Declarația martorului audiat în cauză nu poate fi valorificată ca probă concludentă, deoarece descrierea condițiilor de muncă este mult prea generală.
Hotărârea judecătorească dată în favoarea unor colegi ai reclamantului nu impune acordarea grupei a II-a de muncă în mod automat către toți salariații care ar fi lucrat în condiții aparent similare, deoarece nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite, având în vedere că probatoriul administrat poate fi distinct. Rolul jurisprudenței este de a interpreta și a aplica legea la cazuri concrete deduse judecății instanței, judecătorul soluționând cauza pe care o judecă în limitele legii, corespunzător probatoriului acelei cauze, neavând dreptul să stabilească dispoziții generale în afara speței particulare asupra căreia este chemat să se pronunțe.
În raport de aceste considerente, Curtea constată neîntemeiată solicitarea reclamantului privind încadrarea în condiții de grupa a II-a de muncă și obligarea pârâtei S.C. A. C. S.A. la eliberarea adeverinței care să ateste această situație, astfel că în baza art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, va fi admis apelul, va fi schimbată sentința, în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă . cu sediul în com. Ghercești, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1703 din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. G. cu domiciliul în mun. C., ., nr. 2, .. 1, ..
Schimbă sentința civilă nr. 1703 din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
5ex/06.10.2014
Jud. Fond: C. C.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3552/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
