Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3258/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3258/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 16338/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3258
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. F. – C. împotriva sentinței civile nr. 1598 din 25 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR CĂLĂTORI" SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen și că intimata prin întâmpinare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 1598 din 25 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul S. F. – C. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTIORI - CFR CĂLĂTORI S A
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din acte depuse la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 si înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, instanța retine ca acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 si pana la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 si 2012 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța reține următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamantul a invocat faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 si-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06._, dată fiind modificarea art 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Art 4 din CCM la nivel de grup de unități așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008 prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Instanța a constatat că prin actul adițional invocat de reclamanți s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Că aceasta a fost voința părților contractante rezultă și din faptul că prin actul adițional nr. 629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește până la 31.01.2011. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamant în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, actul adițional nr. 629/04.01.2011 care a prelungit valabilitatea doar până la 31.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamantul a mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâta nu a mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța a constatat că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu se poate reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010 instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, ci în raport de valoarea de 600 lei, valoare pe care pârâta a respectat-o.
Față de cele arătate mai sus, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. F. – C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
Pentru anii 2011 - 2012 a fost negociat si încheiat contractual colectiv de munca prin care s-a acordat tuturor salariaților drepturi salariale, prime si alte sporuri. Angajatorul a calculat drepturile salariale ignorând pragul minim de 700 lei, stabilit prin CCM la nivel de ramura, calculându-se drepturile salariale cu aplicarea formulei de calcul si a coeficienților de ierarhizare plecând de la o valoare a salariului minim brut de 600 lei.
Conform art.7 alin.(4) din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 (prelungit prin act adițional nr.370/20.06.2008 cu 48 luni pana la data de 20.06.2012 conform art.4) se prevede ca: "salariile de baza corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc in funcție de coeficienții de ierarhizare si formula de calcul din Anexa nr.l si care constituie baza minimal pentru negocierile CCM la nivelul unităților component ale grupului de unități feroviare".
Parata nu a respectat prevederile mai sus menționate deși in baza art.7, alin.(l) pct. d) din CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012, se stabilește aplicarea formulei de calcul potrivit clasei 1 de salarizare, valoare stabilita de legiuitor.
Prin urmare, Anexa nr. l la Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2011-2012 conține o clauza abuziva in sensul ca stabilește la un nivel inferior salariului minim brut (respective 600 lei si nu 700 lei) in calculul salariilor brute, clauza ce încalcă prevederile art.41, alin.(3) litera. a) din CCM la nivel de ramura transporturi.
În conformitate cu prevederile art.238 din Codul Muncii la data încheierii contractelor colective de munca:
"(l) contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate Ia nivel superior.
În același sens sunt si dispozițiile art.132 din Legea 62/2011, potrivit cărora:"contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de munca încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Totodată, art.48, alin.(l) din aceeași lege prevede ca: "executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti".
Art.236 din codul Muncii prevede ca: "acele contracte colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea pârtilor".
Ori, contractual colectiv de munca la nivel de unitate cuprinde clauze ce stabilesc drepturi inferioare celor stabilite la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități feroviare cat si CCM unic la nivel de ramura transporturi, ceea ce înseamnă faptul ca la nivel de unitate contractual colectiv de munca nu a fost încheiat „ cu respectarea dispozițiilor legale", respectiv dispozițiile art.132 din Legea 62/2011, art.238 din Codul Muncii, art.2, alin.(3) si alin.(4) din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate, contrare clauzelor contractului colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar si contractual colectiv de munca unic Ia nivel de ramura transporturi, sunt ipso jure înlocuite cu acestea din urma.
Prin art.38 din Codul muncii, legiuitorul a instituit o măsura de protecție a salariaților, ce consta in interdicția de a renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege. Angajatorul nu poate invoca, in favoarea sa, ca exista un act sau o tranzacție prin care s-au limitat drepturile salariale ori s-a renunțat la acestea.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifica prin necesitatea unei corelații a salariului cu salariul nominal de care ar fi beneficiat la momentul in care angajatorul datora drepturile salariale pretinse si momentul in care aceste sume vor fi efectiv in patrimoniul personal, știut fiind faptul ca funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
In dispozițiile art.166, alin.(4) din Codul Muncii, legiuitorul a stabilit ca întârzierile nejustificate ale plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului salariatului.
Definiția daunelor-interese nu este precizata in dispozițiile Codului Muncii, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese.
Potrivit dispozițiilor art. 1088 Cod Civil, la obligațiile care au ca obiect o suma oarecare, salariul reprezentând suma de bani pe care angajatorul este obligat sa o plătească cu titlu de contra prestație specifica si necesara pentru prestarea muncii, daunele-interese, la care se refera generic dispozițiile art.166 alin.(4) din Codul Muncii, nu pot cuprinde decât dobânda legala.
S-a solicitat admiterea acțiunii si obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale pe perioada 01.01._12 pentru o valoarea a salariului minim brut de 700 lei, salariu calculat in funcție de formula de calcul si coeficienții de ierarhizare, drepturi bănești actualizate in raport cu rata inflației si dobânda legala pana la data efectiva a plații, așa cum au fost descrise in petitul acțiunii.
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 si următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente;
Prin art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 se stipulează expres că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Însă, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la MMFES sub nr. 722/03/24.01.2008 s-a aplicat începând cu data de 01.01.2006 și până la data de 31.12.2010, astfel că în perioada 1 ianuarie 2011 – 20 iunie 2012 (pentru care reclamantul a solicitat drepturile bănești) acest contract colectiv de muncă nu mai era valabil.
Referitor la contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 se constată că acesta a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și a produs efecte timp de 24 de luni, așa cum rezultă din cuprinsul art. 4 al contractului menționat.
Art.4 din CCM la nivel de grup de unități a fost ulterior modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008, art. 4 având următorul conținut:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Din modalitatea de redactare a textului, rezultă că prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 s-a produs o singură modificare a conținutului art. 4 din CCM, în sensul că a fost modificată numai perioada pentru care producea efecte contractul, respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Termenul de 48 de luni se calculează însă de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate.
Astfel, termenul de 48 de luni a început să curgă de la 28.12.2006 data înregistrării contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Acest aspect rezultă și din faptul că ulterior, printr-un nou act adițional, respectiv prin actul adițional nr. 629/04.01.2011, perioada de valabilitate a aceluiași contract a fost prelungită până la 31.01.2011.
În atare situație, în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant, fiind incontestabil că la nivel de grup de unități contractul colectiv de muncă pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești pretinse prin prezenta acțiune.
Susținerea apelantului reclamant referitoare la faptul că alte instanțe, respectiv Curtea de Apel C. și Curtea de Apel Pitești, au pronunțat hotărâri favorabile reclamanților în cauze similare este fără relevanță juridică, având în vedere că în sistemul român de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept.
Pentru considerentele expuse, apelul este nefondat și în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant S. F. – C. CNP_ cu domiciliul în C., ., nr.9, ..2, ., împotriva sentinței civile nr. 1598 din 25 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR CĂLĂTORI" SA, cu sediul în mun. București, bvd. D. G., nr. 38, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Președinte, C. S. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
4ex/15.10.2014
Jud. Fond: C. Uncheașu
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3257/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
