Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3552/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3552/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 37/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3552
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta contestatoare F. G. Anișoara împotriva sentinței civile nr. 1817 din 11.04.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. P. 92 S.R.L., având ca obiect contestație decizie de concediere Decizia nr.174 din 18.12.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. I. pentru intimata S.C. P. 92 S.R.L., lipsind apelanta contestatoare F. G. Anișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul nu a fost declarat în termenul legal, după care;
Instanța, a pus în discuție excepția excepției tardivității declarării apelului, în raport de dispozițiile art. 215 din Legea 62/2011 cu raportare la art. 103 Cod procedură civilă.
Avocat R. I., pentru intimata S.C. P. 92 S.R.L, a solicitat admiterea excepției și pe cale de consecință respingerea apelului ca tardiv formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1817 din 11.04.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de contestatoarea F. G. Anișoara, în contradictoriu cu intimata S.C. P. 92 S.R.L.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta F. G. Anișoara a fost angajata societății pârâte . în funcția de recepționer hotel la Pensiunea Europa, unitate de cazare aparținând angajatorului.
Prin decizia nr.174 emisă de angajator la 18.12.2013, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 1.01.2014, după expirarea preavizului acordat acesteia, de 20 de zile lucrătoare, conform preavizului nr. 170/2.12.2013. Motivul încetării raporturilor de muncă reținut în decizia contestată a fost reorganizarea activității societății și desființarea locului de muncă al reclamantei, în baza prevederilor art. 65 alin.1 Codul Muncii.
Decizia de concediere s-a emis în baza hotărârii A. din 14.11.2013, prin care s-a hotărât reducerea activității și reorganizarea societății, determinate de pierderile înregistrate pe parcursul anului 2013 și datoriilor către Bugetul Național și Bugetul asigurărilor sociale, aspecte rezultate din analiza evidențelor contabile ale angajatorului, respectiv Raportul economico - financiar al societății depus la dosar.
În urma reorganizării societății, printre măsurile dispuse de A. s-a dispus și desființarea a 3 posturi, astfel: 1 post – contabil șef, 1 post-lucrător comercial și 1 post - recepționer hotel. Din cele 2 posturi existente la unitatea unde reclamanta își desfășura activitatea de recepționer hotel, s-a desființat postul ocupat de reclamantă.
Susținerea reclamantei potrivit căreia desființarea locului său de muncă nu este una efectivă și nu are o cauză reală și serioasă nu a putut fi reținută.
Astfel, potrivit art. 65 alin.1 codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia iar desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Ori, din Hotărârea A. și analiza raportului economico – financiar aflate la dosar rezultă fără echivoc caracterul real și serios al cauzei, angajatorul făcând dovada existenței necesității reorganizării societății, determinată de dificultățile economice.
Mai mult, decizia de restructurare și oportunitatea măsurii reducerii cheltuielilor de personal prin desființarea unor posturi, structura noii organigrame în selectarea posturilor care au fost desființate, este atributul exclusiv al A., care poartă responsabilitatea asigurării viabilității și eficienței economice a societății, acestea neputând fi cenzurate de către instanță, aceasta putând doar verifica dacă punerea în aplicare a acestor măsuri este efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, desființarea locului de muncă al reclamantei este efectivă, întrucât s-a făcut dovada suprimării sale din schema de personal și nu se mai regăsește în organigrama angajatorului ori în statul său de funcții, acest aspect rezultând din compararea celor două organigrame depuse la dosar, anterior și ulterior concedierii reclamantei.
Pe de altă parte, concedierea dispusă în baza art. 65 alin.(1) Codul Muncii are în vedere motive care nu țin de persoana salariatului, astfel încât competența profesională a reclamantei nu poate constitui un argument care să conducă la concluzia temeiniciei contestației de față, cu atât mai muncă cu cât, în cazul concedierii prevăzute de disp. art. 65 alin.1, legiuitorul lasă la latitudinea angajatorului, ca și atribut exclusiv al acestuia, să hotărască asupra selecției posturilor ce urmează a fi desființate.
De asemenea, nu a fost analizată de către instanță nici menținerea a trei posturi de lucrători comerciale și preluarea de către aceștia a unor atribuții de recepționer hotel sau prelungirea contractului individual de muncă pe perioadă determinată a unuia din lucrătorii comerciali, întrucât angajatorul este singurul în măsură să stabilească modul în care face ca activitatea din cadrul societății să se desfășoare eficient și cu cheltuieli mai puține.
În ceea ce privește posibila discriminare pe motiv de convingeri politice semnalată de reclamantă, aceasta nu a fost reținută, întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada, fără echivoc, că desființarea postului său este reală, efectivă și serioasă, și de asemenea nu au fost dovedite fapte care să permită prezumția existenței vreunei discriminări.
Față de cele ce preced, instanța, găsind neîntemeiată acțiunea reclamantei, a respins-o ca atare.
Văzând și disp. art. 453 cod proc civilă a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea F. G. Anișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că postul său nu a fost desființat efectiv și desființarea nu are o cauză reală și serioasă, așa cum, în mod imperativ se impune prin art.65 (2) din Codul Muncii, ca și condiție obligatorie a concedierii în baza art.65 (1).
De asemenea a mai susținut că instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că angajatorul a făcut dovada necesității reorganizării societății, determinată de dificultățile economice.
Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și rejudecând fondul, admiterea acțiunii.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.397, 425, 466, 470, 477, 478, 479, 480 cod procedură civilă, art.78, 79, 80, 253 (1), art.266 și următoarele Codul muncii.
Apelul este tardiv, urmând să fie respins ca atare.
Curtea, din oficiu, a invocat tardivitatea apelului declarat de contestatoarea F. G. Anișoara.
Astfel, coroborând prevederile art.215 cu art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în materia litigiilor de muncă, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 și 186 din Noul Cod proc. civ. precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelanta contestatoare a primit sentința la data de 30.05.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 128 din dosarul de fond, apelul a fost declarat la Tribunalul M. la data de 13.06.2014, deci peste termenul legal, iar apelanta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel, s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința sa.
Ca atare, față de textele legale menționate, Curtea, urmează să respingă apelul ca tardiv formulat.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va analiza motivele de apel care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 din Noul Cod proc. civ. soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În baza art. 453 alin.1 Cod procedură civilă apelanta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv apelul declarat de apelanta contestatoare F. G. Anișoara, având CNP_, domiciliată în Dr. Tr. S., ., ..1, . împotriva sentinței civile nr. 1817 din 11.04.2014, pronunțată de Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. P. 92 S.R.L., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 66, CUI RO_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J25/528/30.03.1992.
Obligă apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.08.10.2014
j.f. C.B.
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2783/2014.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3257/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
