Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4088/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4088/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 16450/63/2013
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4088/2014
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D.
Judecător Florența C. C.
Grefier G. Ț.
****************
Pe rol judecarea, apelul declarat de pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" S.A. PRIN SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C.. ., județ D., și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" S.A., sector 1 București ..38, împotriva sentinței nr.1203 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamantul I. L., domiciliat în ., . ,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns; consilier juridic H. A. pentru apelantele pârâte și intimatul reclamant I. L. reprezentat de avocat G. M. delegație substituire pentru avocat C. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, prin conținutul motivelor scrise, solicitându-se judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 411 alin2. pct.2 NPCP; după care,
Curtea, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic H. A. pentru apelantele pârâte, a expus pe larg motivele de apel în raport de care a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat .
Avocat G. M. pentru intimatul reclamant I. L., a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul D., cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr.1203 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul I. L., domiciliat în . împotriva pârâtei S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" S.A.,cu sediul in Bucuresti, .. 38, sector 1.
A fost obligată pârâta către reclamant, la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite cu luarea în considerare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare și cele efectiv încasate în perioada 01.01._12, sume reactualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale pe perioada dintre data nașterii dreptului și data plății efective.
S-a reținut că reclamantul, membru de sindicat pe perioada dedusa judecații, a fost angajat al societății pârâte.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea pârâtă, pe argumentarea că drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
„(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevăzute în mod expres prin lege.
(3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.”
Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, așa cum rezultă chiar din recunoașterea pârâtei consemnată în întâmpinare, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate nu pot prevede drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că nu este semnatară a contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură pe anii 2008-2010, instanța a constatat că potrivit Anexei nr. 5 la acest contract, printre unitățile la care se aplică acest contract în care organizațiile semnatare au membri - la punctul 3 este indicată pârâta Compania Națională CFR SA. Prin urmare, această susținere a fost considerată neîntemeiată.
Neîntemeiată a fost și apărarea pârâtei în sensul că salariul minim de bază de 700 lei își are corespondența în sporurile acordate prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, întrucât, potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.” Astfel, s-a constatat că prin chiar cuprinsul acestui text, părțile semnatare ale contractului colectiv la nivel de ramură au menționat expres faptul că salariul de bază minim este de 700 lei "fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Această susținere a pârâtei contravine însăși prevederilor convenite prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind nefondată.
Prin urmare, pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă”, precum și prevederile art. 236 alin 4 din codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 ( fost art.269 ) din codul muncii, potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale și în lipsa de folosință a acestor drepturi, instanța a obligat pârâta la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe până la data plății efective.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta - S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" S.A. PRIN SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicitările din cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispozițiile CCM la Nivel de R. Transporturi, CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar nr. 2836/2006, act adițional nr.370/20.06.2008, CCM la Nivel de Unitatea pe anii 2011-2012, CCM la Nivel de Unitate pe anii 2012-2014.
A. Referitor la CCM la Nivel de R. Transporturi - conform adresei nr.l71/DDS/21.03.2011 a Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale, Contractul Colectiv de munca Ia Nivel de Ramura Transporturi 2008-2010 a fost denunțat de Confederația Naționala a Patronatului R., motiv pentru care s-a reținut că acesta a expirat la data de 31.12.2010, anexându-se în acest sens adresa MNFPS nr.171/DDS/21.03.2011. Față de aceste prevederi acțiunea a fost considerată neîntemeiată.
Oricum, sintagma menționată în cuprinsul art.3 alin.l din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi, în sensul că acest contract produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țara, indiferent de structura capitalului - nu poate fi aplicată salariaților petentei.
Referitor la unitățile la care se aplica CCM unic la Nivel de R. pe anii 2008-2010, nu există niciun fel de acord al reprezentanților legali ai societății noastre, în sensul că nu sunt parte semnatară a respectivului contract.
Din cuprinsul CCM unic la Nivel de Ramura Transporturi pentru anii 2008-2010 se poate observa că acest contract a fost semnat de către Confederația Naționala a Patronatului R. si Uniunea Naționala a Transportatorilor Rutieri din România, ca reprezentanți ai patronatului, negăsindu-se ca semnatare societățile naționale din sistemul feroviar.
De altfel, patronatul semnatar al acestui CCM este patronatul din cadrul transportatorilor rutieri si nu cei din domeniul feroviar, iar noțiunea de salariu de baza minim brut de 700 lei la nivel de ramură, transporturi nu poate fi asimilată cu clasa I-a de salarizare de 600 lei, aceste valori nefiind echivalente, aplicându-se în mod diferențiat în funcție de specificul societății respective.
In concluzie, în afara de faptul că acest contract a fost desființat, nu pot fi extrapolate clauzele unui contract colectiv de muncă specific unui sistem de activitate (transport rutier) la un alt specific de activitate, respectiv cel feroviar.
B. Referitor la Contractul Colectiv la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, acesta a încheiat valabilitatea la data de 31 ianuarie 2011. F. de aceste prevederi, acțiunea a fost considerată neîntemeiată.
C. Referitor la prevederile CCM la Nivel de Unitate, în susținerea apărărilor s-au invocat următoarele:
Pentru perioada 2011-2013, la nivelul C.F.R. Călători S.A. s-au încheiat și s-au aplicat Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010, înregistrat la D.M.I.M.B. sub nr.2572/04.06.2009, modificat si vpletat cu Actul adițional nr.1708/21.04.2010 la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010, la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2011-2012, înregistrat la M.M.F.P.S.-D.M.P.S. sub nr. 43/24.03.2011 - Contractul Colectiv de Munca pe anii 2012-2014, înregistrat la M.M.F.P.S.-D.M.P.S. sub nr. 109/ 20.03.2012.
In conformitate cu Anexa nr.l la Actul adițional nr.1708/21.04.2010 la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010 nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 600 lei brut, Anexa nr. 1 la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2011-2012, nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 600 lei brut, iar pentru perioada 2012-2014, Anexa nr. 1 nu s-a modificat, iar nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit tot la 600 lei brut.
Acestor Contracte Colective de Munca le sunt aplicabile prevederile Legii nr.l30/1996, respectiv Legii nr.62/2011.
S-a învedera că in perioada 01.01._13, reclamanții, astfel cum rezulta si din actele adiționale la contractele individuale de muncă depuse de către aceștia la dosarul cauzei, nu au un salariu de baza sub clasa 1 de salarizare prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.l din HG nr.l193/2010, art.l din HG nr.l225/2011 si art.l alin.(l) din HG nr.23/2013, s-a reglementat ca salariul minim brut pe țară garantat în plata începând cu 01.01.2011 să fie de 670 lei, începând cu 01.01.2012 să fie 700 lei si începând cu 01.02.2013 sa fie 750 lei.
Din conținutul actelor normative, reiese faptul ca societatea pârâtă, societate cu capital majoritar de stat, avea obligația legală sa nu aibă salariați încadrați cu un salariu minim brut mai mic decât salariul de baza minim brut pe țară garantat în plată.
Edificatoare în acest sens este și clauza art.2 din aceste acte normative, care se refera la personalul din sectorul bugetar, care reglementează expres faptul ca „nivelul salariului de baza, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată."
Mai mult, un contract colectiv de munca la nivel de unitate, raportat la prevederile art.25 alin.(l) din Legea nr.130/1996, respectiv la prevederile art.l43 alin.(l) lit.a) din Legea nr.62/2011, este înregistrat la direcția generală de muncă, respectiv inspectoratul teritorial de munca, care raportat la prevederile art.3 alin.(2) din HG nr.l193/2010, HG nr.1225/2011 si HG nr.23/2013, este organul ce controlează și aplică sancțiunile contravenționale pentru situația în care angajatorul încheie contracte individuale de muncă cu un salariu minim inferior salariului de bază minim brut pe țara garantat în plata reglementat prin hotărârile de guvern.
Odată cu . Legii nr.62/2011, respectiv la data de 10.05.2011, raportat la prevederile art.l45 alin.(l) inspectoratele teritoriale de munca procedează la înregistrarea Contractelor Colective de Munca după verificarea îndeplinirii condițiilor procedurale prevăzute de prezenta lege, inclusiv a prevederilor art.132 alin.(l).
Direcția generală de muncă/inspectoratul teritorial de munca a înregistrat Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010 sub nr.2572/04.06.2009, Contractul Colectiv de Munca pe ani: 2011-2012 sub nr.43/24.03.2011 si Contractul Colectiv de Munca pe anii 2012-2014 sub nr. 109/20.03.2012.
Mai mult decât atât, în Anexa nr.l la Contractul Colectiv de Munca pe anii 2011-2012, respectiv pe anii 2012-2014 este precizat în mod clar faptul ca „salariul minim de baza brut in cadrul S.N.T.F.C. „CFR Calatori" - S.A este superior nivelului salariului de baza minim brut pe țară.".Toate părțile cunosc această prevedere.
Societății comerciale pe acțiuni cu unic acționar statul roman, i se aplică și prevederile:
- art.40 alin.(l) lit.a) din Legea nr.286/2010, art.45 alin.(l) lit.a) din Legea nr.293/2011,art.53 alin(2) lit.a) din Legea nr.5/2013 conform cărora „operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de atare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent."
- art.7 din OUG nr.79/2008 conform căruia „fundamentarea cheltuielilor de natura salariala prevăzute în bugetele de venituri si cheltuieli ale operatorilor economici se va face pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii".
Având în vedere aceste prevederi legale, subscrisa nu putea sa negocieze drepturi salariale și să încheie un contract colectiv de munca cu încălcarea prevederilor legale reglementate de actele normative în parte.
In conformitate cu prevederile art.236 alin.(4) din Codul Muncii, "contractul colectiv de munca încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților."
Din acest text rezultă că un contract colectiv de muncă poate fi izvor de drepturi si obligații numai dacă se înscrie în limitele legii, în caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice.
Caracterul de norma convențională a contractului colectiv de muncă face ca acesta sa devină aplicabil în situația în care vine în contradicție cu un act normativ, ori negocierea de drepturi bănești, așa cum sunt aceste diferențe salariale, fără ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plată.
S-a apreciat că atâta timp cât instanța ar admite contrariul, acest lucru echivalează cu a admite ca părțile unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate pot negocia drepturi de natură salarială fără nici un fel de limită, ca lege a părților, având eficiență chiar cu încălcarea legii.
S-a arătat că la începutul anului 2011, S.N.T.F.C. „CFR Calatori" - S.A. înregistra pierderi cumulate in valoare de 832.294 mii lei si arierate in valoare de 523.392 mii lei.
Pentru anul 2011, fondul de salarii prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli a fost in suma de 154.010 mii lei (rd.35, col.4 din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2011), iar in execuție s-a realizat suma de 440.933 mii lei (rd.35, col.5 din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2011), rezultând o economie de 13.077 mii lei, economie generata de faptul ca pe fondul lipsei de lichidități, nu a fost posibilă plata primei de vacanta si au fost eliminate si unele sporuri (spor pentru utilizarea unei limbi străine, spor pentru salariații care au obținut titlul științific de doctor).
De asemenea, prin Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate pentru anii 2011-2012 administrația și federațiile sindicale reprezentative au convenit neacordarea primei de P. si de C., ajutorul material de Ziua Ceferistului si a salariului suplimentar in anul 2011.
Ca urmare a situației financiare dificile, S.N.T.F.C. „CFR Calatori" - S.A. a fost nevoita in anul 2011 să apeleze și la concedieri colective.
La sfârșitul anului 2011 S.N.T.F.C. „CFR Calatori" - S.A. a înregistrat pierderi cumulate de 830.772 mii lei (rd.82 col.2-rd.83.col 2 din bilanțul la data de 31.12.2011) și arierate de 419.115 mii lei (rd.123 col.5 din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2011).
La începutul anului 2012, S.N.T.F.C. „CFR Calatori" - S.A. a înregistrat pierderi cumulate din anii precedenți în valoare de 830.772 mii lei si arierate în valoare de 419.115 mii lei.
Fondul de salarii în anul 2012 prevăzut în bugetul de venituri si cheltuieli a fost în suma de 438.430 mii lei (rd.35 col.4 din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012), iar in execuție s-a realizat suma de 426.765 mii lei (rd.35 col.5 din execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012), rezultând o economie de 11.665 mii lei, economie generata doar ca urmare a preluării cu întârzierii a filialelor cu care a fuzionat începând cu data de 25.07.2012, in condițiile în care în BVC 2012, preluarea acestora a fost prevăzuta începând cu data de 01.04.2012.
Fondului de salarii prevăzut în BVC 2012 nu include prima de P., prima de C., ajutorul material de Ziua Ceferistului si salariul suplimentar. Acest aspect se reflecta și în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2012-2014 prin care administrația și federațiile sindicale reprezentative au convenit neacordarea acestora.
Ca urmare a situației financiare dificile, S.N.T.F.C. „CFR Calatori" - S.A. a continuat si in anul 2012 programul de concedieri colective.
Pe parcursul anului 2012, situația financiara a S.N.T.F.C. „CFR Calatori" - S.A. s-a agravat foarte mult. societatea înregistrând doar în anul 2012 o pierdere de 992.207 mii lei (rd.86 col.2 din bilanțul la data 31.12.2012), iar pierderile cumulate au ajuns la valoarea de 1.877.656 mii lei (rd.84 col.2+rd. 86. C..2 din bilanțul la data de 31.12.2012) și arieratele la valoarea de 762.283 mii lei.
D. Față de trimiterea la o hotărâre judecătorească, aceasta a fost obținută pentru perioada în care există în vigoare Contract Colectiv la Nivel de Ramura (valabil până la data de 31.12.2010, fără să mai discute de faptul ca soluția este greșită atâta timp cât funcționau apărările de la pct. C).
Ca atare, s-a solicitat ca instanța sa nu aibă în vedere la soluționarea prezentei cauze această hotărâre judecătorească, cu atât mai mult cu cât o hotărâre judecătoreasca pronunțată într-o altă cauză nu constituie izvor de drept.
E. Cu privire la actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data plații efective si plata dobânzii legale, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată, deoarece plata dobânzii legale, în cazul în care suma de bani ar fi actualizată, ar fi excesivă, conducând la o dubla reparație, deoarece prejudiciul suferit de reclamanți se acoperă fie din dobânda legală, fie din diferența rezultata din actualizarea sumelor solicitate.
Mai mult, un eventual cumul al dobânzii legale cu inflația ar fi fost admisibil in perioada anterioară intrării in vigoare a O.G. nr. 13/2011, când inexistența unei rate legale a dobânzii ar fi putut lasă loc arbitrariului, însă în prezent, nu mai pot fi găsite argumente întrucât, în principiu, dobânda legală cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății.
In consecința, s-a considerat că, actualizarea creanței în funcție de rata inflației, nu poate fi cumulată cu dobânda legală atunci când aceasta include și rata inflației, altminteri, ar însemna sa se repare de doua ori același prejudiciu.
In concluzie, s-a solicitat admiterea apelului formulat pentru motivele mai sus menționate, cu cheltuieli de judecata ocazionate cu acest litigiu.
In drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispoz. art.466 Cod Procedura Civila, Contractele Colective de Munca la nivel de unitate CFR Calatori pe anii 2009-2010, 2011-2012 si pe anii 2012-2014.
Apelul este fondat în parte.
Astfel, prin art. 41(1) al Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura de transporturi pe anii 2008 – 2010, au fost stabiliți coeficienți minimi de ierarhizare, pe categorii de salariați, cu valori cuprinse intre 1 si 2.
La alin. 2 s-a prevăzut ca acești coeficienți se aplica la „…salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stabilit prin art.41, alin. 3 lit. a).”
Salariul de baza minim brut începând cu data de 01.01.2008 a fost stabilit la valoarea de 700 lei potrivit art.41, alin. 3 lit.(a) din contract.
Potrivit art. 41 alin. 3 (b): „ părțile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unități si unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art.41(3,a) pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. 1 din prezentul contract de munca.”
In consecința, prin contract colectiv la nivel de ramura s-au stabilit coeficienți minimi de ierarhizare precum si salariul de baza minim brut.
S-a prevăzut totodată ca acești coeficienți minimi de ierarhizare se aplica la salariul de baza minim brut respectiv.
Totodată, potrivit art. 41 alin. 3 (b), in negocierile colective la nivel de grup de unități si de unitate, părțile implicate urmează sa pornească in stabilirea drepturilor de la cele doua valori minime stabilite prin contractul de munca la nivel de ramura.
Fiind valori minime, stabilirea salariilor pentru diferitele categoriile de salariați trebuie sa plece de la aceste valori in sens crescător.
Prin acte adiționale la contractul colectiv de munca la nivel CFR Calatori SA, salariul de baza minim brut la nivelul grupului de unități, așa cum rezulta din recunoașterile unității parate, a fost de 540, 570, respectiv 600 pentru diferite perioade de timp.
Pe de alta parte, au fost negociați coeficienți de ierarhizare in mod crescător in raport de clasa de ierarhizare, insa aceștia nu au fost aplicați la un salariu de baza minim brut de 700 cum prevede art. 41(2) din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, ci la valoarea de 570 lei.
Prin urmare in mod temeinic si legal instanța de fond a constatat încălcarea prevederilor din contractul colectiv de munca la nivel de ramura.
Potrivit art. 11(1) din L. 130/1996 in vigoare in perioada in litigiu, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
Potrivit art. 8 (1), clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art. 238 (1) din C. Muncii, in redactarea din perioada in litigiu, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art. 247 din C. Muncii, in cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Potrivit art. 40(2) din C. Muncii, angajatorului în revin, în principal, următoarele obligații:
c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;
Potrivit art. 236(4) din C. Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
In raport de prevederile legale mai sus menționate, clauzele contractelor colective de munca își produc efecte pentru toți salariații din unitățile respective.
Ca atare in mod temeinic si legal a reținut instanța de fond ca parata nu a respectat aceste obligații, deși prevederile contractuale încheiate la nivel superior sunt obligatorii si au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Nu pot fi reținute motivele de apel potrivit cu care angajatorul are obligația de a respecta dispozițiile contractului colectiv de munca la nivel superior doar în cazul în care la nivelul angajatorului nu exista încheiat contract colectiv de muncă.
Dimpotrivă, din dispozițiile legale mai sus menționate rezultă efectul obligatoriu al contractelor colective de munca de nivel superior și caracterul minimal al drepturilor stabilite prin aceste contracte față de cele de nivel inferior.
Cu toate acestea, verificând valabilitatea CCM la NIVEL de G. de Unități din Transportul Feroviar 2006-2008 se constată că acesta a încetat să se mai aplice la data de 31 ianuarie 2011, raportat la actul adițional nr.570/20 iunie 2008 de prelungire pentru 48 de luni de la data înregistrării și actul adițional la același contract nr.4294/28 dec.2010, de prelungire a valabilității până la data de 31 ian.2011, deci data la care au încetat efectele contractului.
Următorul contract colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011-2012 a intrat în vigoare la 24 martie 2011, fiind înregistrat la ITM București sub nr.43 din această dată.
Ținând cont de perioadele în care au fost valabile contractele și au produs efecte se reține că petentul este îndreptățit la plata drepturilor salariale solicitate în perioadele 1 ianuarie 2011-31 ianuarie 2011 și 24 martie 2011 – 20 iunie 2012, fiind deci exclusă perioada 31 ianuarie 2011-24 martie 2011, în care nu se regăsesc drepturile solicitate neexistând CCM-uri valabil înregistrate în perioada respectivă.
În funcție de cele expuse urmează ca aplicând art.480 alin.1 Cod pr.civilă să se admită apelul și schimbându-se în parte sentința să se acorde drepturile salariale potrivit precizărilor de mai sus.
Celelalte motive de apel nu sunt întemeiate.
Astfel, nu se poate reține că cererile ar trebui formulate pe durata existentei contractului de muncă, în cazul în care se solicită constatarea nulității, deoarece prezenta cauză nu are ca obiect constatarea nulității contractului colectiv de muncă, ci plata unor drepturi salariale stabilite în baza unui contract colectiv de muncă.
Este adevărat ca unitatea a stabilit prin contractul colectiv de munca încheiat la nivelul sau alte valori, mai mici, ale clasei I de salarizare și pe care angajatorul le-a pus în aplicare ca urmare a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Curtea constată însa că alături de caracterul obligatoriu al contractelor colective trebuie reținute atât principiul aplicabilității directe a efectelor contractelor asupra salariaților din domeniul de referința, potrivit art. 11(1) din L.130/1996, cât și principiul ierarhizării forței obligatorii a contractelor colective de muncă, care determină interdicția prevăzută de art. 247 din C. Muncii.
In consecința, în situația existenței unor contracte care stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, datorită celor două principii, angajatorul are obligația să aplice clauzele contractuale obligatorii mai favorabile.
Prin urmare în mod temeinic a reținut instanța că angajatorul trebuia să aplice, in mod direct, clauzele mai favorabile din contractul colectiv la nivel de ramură, ca fiind mai favorabile decât cele la nivel de unitate.
Din acesta perspectiva, Curtea reține considerentele deciziei nr. 511/2006 a Curții Constituționale potrivit cu care: „ Curtea a reținut că dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile, cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare.”
In ceea ce privește susținerea că respectarea modului de calcul a salariului brut potrivit dispozițiilor contractului colectiv la nivel de unitate conduce la un cuantum mai mare decât cel potrivit calculului la nivel de ramură, Curtea reține ca în calculul prezentat valoarea salariului brut mai mare rezultă din aplicarea unor coeficienți de ierarhizare negociați cu valoare mai mare, aferenți claselor de salarizare stabilite la nivel de unitate.
Dar așa cum rezulta din calcul, salariul nu a fost stabilit în raport de salariul de baza minim potrivit art.41 alin.3 lit. a, ci la o valoare a coeficientului de 570 lei.
În ceea ce privește critica legată de depășirea bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate prin hotărâri de guvern, Curtea o apreciază ca nefondată. Câtă vreme partenerii sociali au negociat dreptul salariaților, alcătuirea bugetelor de venituri și cheltuieli trebuia să aibă în vedere drepturile astfel negociate. Neasigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale negociate, nu poate constitui un motiv de stingere a drepturilor salariaților, în condițiile în care clauzele contractuale erau în vigoare și nu au fost anulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" S.A. PRIN SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C.. ., județ D., și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" S.A., sector 1 București ..38, împotriva sentinței nr.1203 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamantul I. L., domiciliat în ., . ,având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata diferențelor salariale solicitate în raport de salariul minim brut de 700 lei în perioada 01.01._11 și respectiv, 24.03._12, sume reactualizate cu coeficientul de devalorizare dintre data nașterii dreptului și data plății efective.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2014.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.M.N.
12.11.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2824/2014.... → |
|---|
