Acţiune în constatare. Decizia nr. 3402/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3402/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 10880/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3402
Ședința publică de la 19 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant I. C., domiciliat în Filiași, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2815/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., cu sediul în C., ., ..1, . și . SA – prin administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL, cu sediul în C., ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant I. C., lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen legal,
- în cadrul procedurii prealabile s-a formulat și depus la dosar întâmpinare de către intimata-pârâtă .,
- prin serviciul registratură apelantul-reclamant a depus o cerere de renunțare la judecată.
Intimatul-reclamant I. I., legitimat cu CI . nr._, declară că înțelege să renunțe la acțiunea promovată împotriva fostului angajator și cere admiterea apelului și anularea hotărârii în sensul arătat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința apelată, Tribunalul D. a respins acțiunea completată formulată de reclamantul I. C. în contradictoriu cu pârâții . și . SA – prin administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul I. C. a fost salariatul ., (societate aflată în prezent în procedura de insolvență), având funcția de "matrițer", în perioada 06.06._03 (filele 12-16) conform mențiunilor înscrise în carnetul de muncă.
La nivelul societății pârâte s-a realizat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 privind încadrarea locurilor de muncă, activităților și funcțiilor în grupele superioare de muncă, aspect confirmat de pârâta A. SRL C., deținătoarea arhivei ..
Temeiurile juridice, din Ordinul 50/1990, așa cum a fost completat de Ordinul 125/1990, invocate de reclamantă privesc următoarele operațiuni:
Pct. 30 - Activitatea de exploatare portuara (docheri, precum si incarcatori-descarcatori din cadrul Intreprinderii "Chimpex" Constanta ; docheri-mecanizatori, conducatori de utilaje portuare, masinisti, macaragii ; muncitori si maistri de la exploatarea, intretinerea si repararea utilajelor tehnologice, macaralelor turn si podurilor descarcatoare pentru transportul produselor chimice, metalurgice, carbunelui, cerealelor si cimentului ; primitori-predatori produse fluide, chimice si petrochimice, la rampele si danele din port) - cu exceptia activitatilor prevazute la grupa I.
Pct. 33 – Activitatea in turnatoriile de fonta, otel sau metale neferoase, cu productie industriala continua ale caror operatii de dezbatere sau curatare a pieselor turnate se executa in ateliere complet separate, amplasate in afara halei turnatoriei, precum si la melanjoarele de fonta din otelarii. Topirea, fabricarea si concentrarea metalelor neferoase, fabricarea litoponului si a oxiduluide zinc.
Evacuarea zgurii si a molozului din halele de turnare.
Pct. 34 - Polizarea, slefuirea si lustruirea pieselor din metale feroase si neferoase
Pct. 23 din Ordinul 125/1990 anexa II - Controlul nedistructiv cu lichide penetrante sau prin alte procedee fizico - chimice al pieselor forjate, turnate sau laminate; controlul nedistructiv al materialului tubular in câmp electromagnetic
Din depoziția martorului S. G., propus de reclamant, în exercitarea funcției de matrițer, reclamantul realiza operațiuni de șlefuire, polizare, lustruire și finisare a matrițelor, folosind șmirghel de diferite granulații și pietre abrazive numite "carboron" . Mai efectuau operațiuni de sudură, forjare, rectificare, strunjire.
Toate aceste operațiuni se realizau în timpul normal de lucru.
Rezultă că reclamantul realiza un șir de operațiuni între care se regăsesc și operațiuni încadrate în grupele superioare de muncă, cum ar fi – de exemplu –polizarea, șlefuirea și lustruirea (pct. 34 alin. ultim) . Niciuna din restul activităților descrise la actele normative invocate ( pct. 30, 33 – Ordinul 50/1990 sau 23 – Ordinul 125/1990) nu se regăsește printre operațiunile efectuate de reclamant.
Activitățile realizate efectiv de reclamant, dintre cele menționate de martor, fac însă parte dintr-un complex de operațiuni ce ar fi trebuit realizate toate sau măcar în majoritatea lor pentru a putea primi o nominalizare la grupa a II a de muncă.
Oricare dintre activitățile enumerate în aceste texte trebuiau realizate în cel puțin 50%, respectiv 70% din timpul normal de lucru aceasta fiind o condiție esențială în acordarea grupei de muncă. Într-un flux tehnologic pot fi necesare mai multe operațiuni ce pot fi regăsite în mai multe dintre punctele anexelor, tocmai acesta fiind motivul pentru care anumite operațiuni au fost prevăzute doar pentru anumite întreprinderi sau unități .
În ceea ce privește susținerea reclamantului că a lucrat într-o hală în care se mai realizau și alte operațiuni încadrate în grupele superioare, respectiv care se învecina cu alte hale în care se efectuau astfel de operațiuni, instanța amintește că Ordinul 50/1990 a avut în vedere încadrarea în grupele superioare de muncă a locurilor, activităților și categoriilor profesionale de muncă.
Așa cum rezultă din însăși titulatura acestui act normativ, beneficiază de încadrarea în grupe personalul care lucrează în: locurile de muncă nominalizate conform procedurii prevăzute de ordin, situație în care toți salariații ce desfășoară activitate în acel loc de muncă beneficiază de aceiași încadrare – indiferent de activitatea prestată ; activitățile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare toți salariații care prestează respectiva activitate (independent de funcția deținută și de locul de muncă); categoriile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare în grupă doar funcțiile și/sau categoriile de funcții nominalizate, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea .
Astfel, dacă la nivelul societății – în urma procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990 – s-a hotărât nominalizarea unui loc de muncă în grupa de muncă, fără a se menționa activitatea sau categoria de muncă, rezultă că vizat a fost tot compartimentul/atelierul/ divizia etc. fără limitarea numărului de salariați sau a categoriei și/sau funcției deținute de aceștia, situație care face incident art. 3 .
În unele cazuri, chiar actul normativ a nominalizat exclusiv un atelier, fabrică, uzină etc., de exemplu pct. 28, 29, 31, 46, 47 – anexa I sau pct. 36, 48, 65, 66 – anexa II. Astfel, în situația menționată la pct. 28 anexa I, de încadrarea în grupa I de muncă nu poate beneficia decât un salariat care a desfășurat activitate de "presare discuri" la Combinatul Siderurgic Reșița, nu și la Combinatul Siderurgic G. sau Oțelul R. și cu atât mai mult într-o întreprindere cu alt specific, dar în care totuși se poate realiza o activitate de "presare discuri", tocmai pentru că a fost vizat locul de muncă și nu o anume activitate realizată la acel loc de muncă. Prin urmare, activitatea de presare a discurilor este încadrată în grupa I de muncă doar dacă a fost executată de salariații Combinatului Siderurgic Reșița, ceea ce conduce la concluzia că specificul activității acestui combinat și continuitatea executării acestei operațiuni a determinat încadrarea în grupă și nu activitatea în sine.
Dacă ordinul a vizat doar anumite funcții ce puteau fi încadrate în grupa I de muncă – de ex. pct. 123 anexa I, la fel ca și în speța de față, acestea au fost enumerate expres, deci limitativ, în această ultimă situație nemaifiind incident art. 3, în opinia instanței.
Aceasta întrucât, chiar dacă salariații au aceleași funcții și ar realiza unele activități similare sau identice, natura meseriei lor, a activității efectiv depuse în exercitarea atribuției de serviciu - este diferită, realizându-se în condiții de muncă diferite și în perioade de timp diferite. Tocmai de aceea a fost impusă efectuarea procedurilor specifice de încadrare în grupele superioare de muncă, pentru identificarea acestor factori, funcție de care s-a hotărât încadrarea în grupe fie a locului, fie a activității, fie a funcției .
Concluzionând, nu poate fi primită solicitarea reclamantului, întrucât acesta nu a realizat în perioada vizată activități efective dintre cele prevăzute în actele normative invocate, cel puțin 70% din programul de lucru și, pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea completată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul I. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că pentru a pronunța soluția de respingere a acțiunii, instanța a reținut că a desfășurat activitate în cadrul UM Filiași, în funcția de sculer matrițer, însă a reținut că, alături de operațiunile de polizare, șlefuire, lustruire (pct. 34, Anexa II, Ordinul 50/1990), a efectuat și alte operații, precum sudură, forjare, rectificare, strunjire.
Consideră că această hotărâre nu este temeinică, întrucât operațiile de polizare, șlefuire, lustruire am fost descrise de către martor ca fiind executate de către reclamant în mod nemijlocit, iar celelalte activități (sudură, forjare, rectificare, strunjire) au fost enunțate pentru a sublinia condițiile grele de muncă în care și-a desfășurat activitatea, întrucât secția uzinare (unde lucra) era o hală imensă, unde își desfășurau activitatea mai multe ateliere (ajustorii sau sculerii matrițeri, sudura, forja, prelucrările mecanice, etc) fără ca între aceste ateliere să existe pereți despărțitori, astfel că pulberile și noxele rezultate din procesul de producție a unui atelier circulau liber în hală și erau inhalate și de către muncitorii din celelalte ateliere.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, invocă prevederile art. 466 și următoarele Cod proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata . respingerea apelului.
În data de 17.09.2014, prin serviciul registratură, a fost depusă la dosar sub nr. De lucrare_ o cerere prin care apelantul-reclamant I. C. arătat faptul că înțelege să renunțe la judecata pricinii și pe cale de consecință, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe și să se ia act de renunțarea la judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 406 alin. 5 Cod proc. civ.
În ședința publică din data de 19 septembrie 2014 apelantul-reclamant a reiterat oral cele solicitate prin cererea_/17.09.2014, în sensul că înțelege să renunțe la judecata acțiunii.
Examinând sentința criticată, Curtea, constată următoarele:
La data de 17 septembrie 2014 – prin cerere scrisă, și ulterior în ședința publică din 19.09.2014, apelantul-reclamant I. C. a declarat că înțelege să renunțe la judecata acțiunii promovate împotriva . în calitate de păstrător-depozitar al arhivelor . SA.
Astfel, Curtea va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 406 alin.1 și 2 Cod procedură civilă care prevăd că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, cererea putând fi făcută personal sau prin mandatar cu procură specială și a dispozițiilor alin. 5 potrivit cărora când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz a hotărârilor pronunțate.
Așadar, renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată poate interveni inclusiv în apel, aceasta constituind un act de dispoziție al părții care a declanșat litigiul.
Având în vedere aceste considerente, precum și dreptul de dispoziție al părților consacrat de dispozițiile art. 9 și 406 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 din Cod procedură civilă, va admite apelul, va anula sentința civilă în sensul că va lua act de renunțarea reclamantului la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant I. C., domiciliat în Filiași, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2815/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., cu sediul în C., ., ..1, . și . SA – prin administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL, cu sediul în C., ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
Anulează sentința.
Ia act de renunțarea la judecata acțiunii.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 Septembrie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 29 Septembrie 2014
Jud. fond: D. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
