Acţiune în constatare. Hotărâre din 13-05-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 7826/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1792/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.
Judecător - O. C. G.
Grefier - D. S. O.
x.x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul Ghercești, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 6618/22.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. D., cu sediul în C., .. 5 B, .. 1, ., având ca obiect
„acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelanta pârâtă, consilier juridic D. M. O. și intimatul reclamant D. M., personal și asistat de avocat C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, Avocat C. D., pentru intimatul reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în susținerea cererii sale și depune la dosar acte eliberate de unitatea angajatoare altor salariați - colegi ai reclamantului (adeverințe, extrase din cărți de muncă), din care rezultă că aceștia au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, extrase de pe portalul Curții de Apel C., cu soluții pronunțate în cauze similare, sentința nr. 333/07.02.2014 a Curții de Apel C. și chitanța nr. 128 din 10.01.2014.
Consilier juridic D. M. O., pentru apelantă, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri ce se vor depune la dosar, pentru a face dovada că salariații au avut alte locuri de muncă decât reclamantul.
Ambii reprezentanți ai părților precizează că înscrisurile au fost comunicate și nu solicită amânarea judecății pentru a lua cunoștință de acestea.
Curtea, în baza art. 254 și următoarele Noul Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri solicitată și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constată, potrivit art. 482 raportat la art. 244 Noul Cod proc. civ., încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic M. D. pentru apelanta pârâtă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii, întrucât în mod eronat a fost obligată unitatea reprezentată a elibera adeverință pentru grupa a II-a intimatului de azi, activitatea desfășurată de acesta neîndeplinind condițiile necesare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat D. C. pentru intimatul reclamant pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului promovat de unitatea pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr. 6618/22.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis cererea precizată de reclamantul D. M., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.02._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform anexei II, pct. 34, în procent de 100 %.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția rectificator, desfășurând activitate în Secția Sculărie, în perioada 01.02.1980 – 01.04.1992, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorilor rezultă că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat în polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, precum și rectificarea pieselor din oțel, iar particulele erau inhalate, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
De asemenea, activitatea de rectificator consta și în prelucrarea și ascuțirea sculelor, rezultând praf din rectificarea pietrei, precum și a pieselor.
Din declarația martorilor, colegi de muncă cu reclamantul, rezulta faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada menționată în acțiune.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă. .
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 01.02.1980 – 01.04.1992.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Față de cele expuse mai sus, instanța, a admis în parte acțiunea precizată, a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.02.1980 – 01.04.1992, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 34 în procent de 100%.
În baza art. 40 alin 2 lit. h, din Codul muncii, a obligat pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că în mod eronat instanța a constatat că activitatea desfășurată de către reclamantul D. M. în perioada 01.02._92 se încadrează în grupa a II-a de munca, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
Începând cu anul 1992 societatea a beneficiat de prevederile unor legi specifice industriei de apărare, respectiv Legea nr. 37/1992, Legea nr.78/1995, O.U.G. nr. 95/2002. Datorita lipsei de comenzi, treptat societatea și-a redus activitatea și numărul de salariați, iar pentru protejarea personalului din aviație rămas, societatea a beneficiat de protecția asigurată prin actele normative enumerate mai sus.
În conformitate cu prevederile Legii nr.37/1992 cu completările ulterioare - Decret nr. 45/1993 si Legea nr.14/1993 - pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi în fabricile și secțiile ce produc tehnica militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egala cu 60% din ultimul salariu de baza net lunar avut, indexat, fără să se ia măsura desfacerii contractului de muncă.
In consecință, salariații S A. C. SA s-au aflat la dispoziția societății la domiciliu, nefiind prezenți la serviciu.
Începând cu 1995 societatea a aplicat prevederile Legii nr.78/1995, art.6 - In cazul unor întreruperi ale activității agenților economici din cadrul sectorului de producției de apărare, din lipsa de materii prime sau de comenzi, salariații afectați pot rămâne la dispoziția agenților economici, îndeplinind sarcinile ce li se vor stabili și primesc o indemnizație egala cu 75% din ultimul salariu de baza lunar, inclusiv sporul de vechime, din care s-a dedus impozitul prevăzut de lege, cu menținerea contractului de muncă, pentru o perioada de cel mult 180 de zile lucrătoare, în cursul ultimelor 12 luni.
In aceasta perioadă salariații au stat la dispoziția societății fără să desfășoare activitățile din fișa postului. Salariații afectați de întreruperea activităților vor lucra alte activități sau vor efectua lucrările de întreținere necesare, conform planificării conducerii unităților,volumul muncii prestate, nedepășind 60% din timpul normal de lucru, potrivit indemnizației primite.
În concluzie a solicitat admiterea apelului si respingerea hotărârii Tribunalului D..
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 470 Cod Prod. Civ.
Apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse :
Pentru soluționarea apelului prezintă relevanță analizarea efectului devolutiv al apelului și a limitelor acestuia.
Prin art. 476 alin.1 Cod proc. civilă s-a prevăzut că apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
Potrivit alin. 2 din același articol, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Potrivit art. 477 alin.1 din Codul de proc. civilă, instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
Potrivit alin.2, devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
Rezultă din prevederile legale menționate că pentru a stabili care sunt limitele în care se dorește rejudecarea pricinii instanța are obligația de a verifica dacă cererea de apel conține motivele de fapt și de drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. c) din Codul de pr. civilă.
Dacă acestea nu au fost indicate limitele rejudecării sunt cele prevăzute de art. 476 alin.2 Cod pr. civilă, respectiv numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Dacă, însă, au fost formulate motive de apel instanței îi revine sarcina de a rejudeca pricina ținând cont de prevederile art. 477 alin. 1 sau 2 Cod pr. civilă.
În speță apelanta pârâtă, motivând apelul, a susținut în esență că în mod greșit s-a constatat că intimatul reclamant a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, deoarece începând cu anul 1992 societatea a beneficiat de prevederile unor legi specifice (Legea nr. 37/1992, Legea nr.78/1995, O.U.G. nr. 95/2002), în baza cărora salariaților li s-au achitat indemnizații, stabilite în condițiile legii, fără a presta activitățile din fișa postului.
Din modul în care apelanta a formulat motivele de apel rezultă fără echivoc faptul că aceasta critică sentința invocând recunoașterea greșită în favoarea intimatului reclamant a condițiilor specifice grupei a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată începând cu anul 1992.
Având în vedere că atât cererea de chemare în judecată cât și sentința atacată a vizat doar perioada 01 02_92, motivele invocate de către apelantă nu sunt de natură a conduce la modificarea sentinței astfel că în baza art. 480 Cod pr. civilă, urmează a fi respins apelul ca nefondat.
În baza art.451 N.C.Pr.civilă va fi obligată apelanta pârâtă . 200 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul D. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta ., cu sediul Ghercești, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 6618/22.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. D., cu sediul în C., .. 5 B, .. 1, ., având ca obiect
„acțiune în constatare”.
Obligă apelanta către intimat la 200 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, D. S. O. |
Red.Jud.M.P.
4ex./21.05.2014
Jud.fond – C.Uncheașu
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2970/2014. Curtea de... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
