Acţiune în constatare. Decizia nr. 2030/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2030/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 12635/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2030
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
*************************
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta D. S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, Județul D., împotriva sentinței civile nr. 7915/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A. -I., cu domiciliul în C., N. C., nr. 15, ., Jud. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGIURANTA ALIMENTERLOR D., reprezentată de consilier juridic Cgircan G. și avocat C. F. pentru intimata reclamantă G. A. -I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat C. F. pentru intimata reclamantă a depus la dosar practică judiciară.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat și apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic Cgircan G. apelanta pârâtă D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGIURANTA ALIMENTERLOR D., a pus concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în senul respingerii cererii de chemare în judecată.
Avocat C. F. pentru intimata reclamantă G. A. -I., a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 7915/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta G. A. -I., în contradictoriu cu pârâta D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGIURANTA ALIMENTERLOR D..
S-a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă nr.129/17.06.2008, începând cu 01.01.2011.
A fost obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta G. A. –I. este salariata Direcția Sanitar Veterinara si pentru Siguranța Animalelor D. in baza contractului individual de munca nr.129/2008 prelungit anual prin actele adiționale nr. 2/2009, 3/2010, 4/2011, 5/2012.
Potrivit art. 82 Codul Muncii:
" (1) Prin derogare de la regula prevăzuta la art. 12 alin. 1, angajatorii au posibilitatea de a angaja in cazurile si in condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de munca pe durata determinata.
(3) Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit in condițiile prevăzute la art. 83 si după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al parților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau lucrări.
(4) Intre aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinate.
(5) Contractele individuale de muncă pe durata determinate încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe perioada determinate sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare." (a se vedea si Directiva 1999/70/CE a Consiliului Europei din 28.06. 1998 privind acordul cadru cu privire la munca pe durata determinata, încheiat intre Confederația Europeana a Sindicatelor, Uniunea Confederațiilor din Industrie si a Angajatorilor din Europa si Centrul European al Întreprinderilor cu Participare Publica (nr. 175 din 10 iulie 1999).
In ipoteza încălcării dispozițiilor imperative ale art. 82 Codul Muncii, continuarea prestării muncii de către salariat în aceleași condiții și cu acordul tacit al angajatorului conduce la transformarea caracterului actului bilateral in contract individual de munca pe perioada nedeterminata.
Potrivit art.84 Codul Muncii "[Durata] (1) Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 luni.
(2) In cazul in care contractul individual de muncă pe durată determinata este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de munca este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munca al salariatului titular."
În condițiile in care angajatorul nu a respectat prevederile art. 84 alin. 1 Codul Muncii referitoare la termenul maxim pentru care o persoana poate fi angajata pe durata determinata si atâta timp cat contractul individual de munca a continuat executarea si după perioada maxima prevăzuta de lege, natura reală a acestuia este cea a unui contract pe durata nedeterminata, motiv pentru care instanța va admite acțiunea reclamantei.
Conform art. 453 alin. 1 Cod proc. civ. instanța a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, constând in onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinici
În motivarea apelului, pârâta a arătat că solicitarea reclamantei de constatare ca fiind încheiat pe durată nedeterminată a contractului individual de muncă nr. 129/17.06.2011 nu are suport legal, deoarece acest contract individual de muncă este încheiat în temeiul art.81 lit.e) din Codul muncii ("în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale") și, drept urmare, este unul legal, ținând cont de prevederile art.84, alin(2), lit.c), potrivit cărora interdicția încheierii a mai mult de 3 contracte pe durată determinată nu este aplicabilă, printre altele, „ în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se impune datorită unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale;"
A susținut apelanta că, așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la prima instanță, contractul individual de muncă nu poate fi încheiat nedeterminat, întrucât acesta are ca bază Ordinul nr.64/2007 emis de președintele ANSVSA București și o asemenea măsură trebuie reglementată de ordonatorul principal de credite, respectiv emitentul actului legislativ.
Totodată, a criticat sentința apelată pe considerentul că iunstanța de fond nu a avut în vedere niciun text legal invocat în apărare, prin care informa că nu poate să se încheie nedeterminat CIM .
Față de motivele invocate, a solicitat reanalizarea probelor depuse și a motivelor invocate la dosarul cauzei, admiterea apelului declarat, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată în fond .
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466, alin(l) noul Cod de procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477 NCPC, apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale reglementând încheierea, executarea si prelungirea contractului individual de muncă.
Cu privire la durata unui contract individual de muncă, art.12 din Codul Muncii prevede că regula o constituie încheierea acestuia pe durată nedeterminată, iar excepția încheierea pe durată determinată.
Potrivit 82 din C.Muncii:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
Textul de lege enunțat instituie, în primul rând, interdicția încheierii succesive a mai mult de trei contracte individuale de muncă pe durată determinată. Pe de altă parte, din interpretarea acestuia se deduce concluzia că un contract individual de muncă pe durată determinată, constituind excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 C.muncii, prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, respectiv de art.83 din C.muncii.
În speță, contractul individual de muncă nr. 129/17.06.2011 încheiat de reclamantă cu D.S.V.A D. pe durată determinată, a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, fiind în derulare și în prezent.
Însă, din înscrisurile depuse la dosar reiese că, în cazul reclamantei, prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată era posibilă, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 C.Muncii, mai precis la lit.h din acest articol – „ în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
Sub acest aspect, se reține că activitatea reclamantei în cadrul apelantei, aceea de efectuare a controlului oficial sanitar veterinar, este reglementată de un act normativ special, și anume de OG nr.42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.215/2007, care la art.19 alin.3 prevede că: „ Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
De asemenea, în conformitate cu 19 alin.4 din ordonanță, „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
În cauză, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat de reclamantă cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D. a fost prelungit după expirarea perioadei maxime prevăzute de Codul muncii, prin acte adiționale ulterioare încheiate cu acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia.
D. urmare, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată a fost prelungit în condițiile legii, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art.83 alin.1 lit h din C.muncii, prin raportare la art. 19 alin. 4 din OG nr.42/2004, astfel încât prima instanță a apreciat, în mod greșit, că acest contract a fost încheiat în afara situațiilor expres prevăzute de lege.
Referitor la reținerea primei instanțe în sensul că, din analiza specificului activității reclamantei prin prisma legislației speciale în domeniu ar rezulta că activitatea de control sanitar-veterinar are un caracter permanent, Curtea apreciază că prevederile legale în materie și probele administrate în cauză nu conduc la această concluzie.
Astfel, prin Ordinul 64/2007 emis de Autoritatea Sanitar Veterinară, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr.112/2011 ( la care prima instanță a făcut referire în argumentarea soluției) s-a aprobat Norma sanitară veterinară privind organizarea și desfășurarea activității de control oficial sanitar-veterinar efectuat de către personalul de specialitate în unitățile care produc alimente de origine animală, dar niciuna dintre prevederile acestei Norme nu impune condiția ca această activitate să aibă caracter permanent, instituind numai necesitatea efectuării unor controale de o anumită frecvență în unitățile menționate.
Dimpotrivă, art.7 alin.2 din Ordinul menționat prevede expres că „ Personalul de specialitate care efectuează controale oficiale în unitățile înregistrate/autorizate sanitar-veterinar care produc, prelucrează, depozitează și/sau distribuie alimente de origine animală este încadrat pe o perioadă determinată la nivelul serviciului/biroului de control oficial al siguranței alimentelor din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.”
Din aceste norme, din dispozițiile art.19 alin.3 și 4 din OG nr.42/2004 care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar veterinar de stat pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, din clauza înscrisă atât în contractul individual de muncă, precum și în fiecare dintre actele adiționale la acesta încheiate de comun acord de părți conform căreia „durata contractului este determinată”, clauză cunoscută și însușită de către reclamantă fără nici un fel de obiecțiuni, reiese lipsa caracterului permanent al activității desfășurate de aceasta.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al acestei activități, consecința ar fi aceea a transformării postului ocupat de reclamantă pe durată determinată în post cu durată nedeterminată și ocuparea acestuia prin concurs, în condițiile legii, aceasta fiind modalitatea de angajare a personalului contractual pe durată nedeterminată în cadrul instituției pârâte pentru exercitarea activității de control sanitar veterinar, astfel cum reiese clar din dispozițiile art.19 alin.4 din OG nr.42/2004.
În concluzie, Curtea retine că acțiunea reclamantei în ceea ce privește contractul individual de muncă nu este întemeiată, întrucât nu se poate reține existența unui motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, contractul fiind încheiat pe durată determinată și prelungit în condițiile legii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este fondat, astfel încât îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va schimba sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta D. S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, Județul D., împotriva sentinței civile nr. 7915/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A. -I., cu domiciliul în C., N. C., nr. 15, ., Jud. D..
Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2014.
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.27.05.2014
j.f. R.S.G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 655/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
