Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2085/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2085/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 14391/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2085
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. SOLIDARITATE UNIVERSITARĂ C., cu sediul procedural ales la avocat Acrivopol B., în Mun. C., ..121, jud. D., în numele membrei de sindicat G. A. M., împotriva sentinței civile nr.654 de la 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. D. C., cu sediul în mun. C., ., nr.13, jud. D. și M. Educației Naționale (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în Mun. București, .. 28-30, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic M. M., pentru intimata pârâtă U. D. C., lipsind apelantul reclamant S. SOLIDARITATE UNIVERSITARĂ C. și intimatul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelantul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., intimata-pârâtă U. din C., a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/15.04.2014, intimatul pârât M. Educației Naționale a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/30.04.2014 și sub nr._/07.05.2014, apelantul nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului
Consilier juridic M. M., pentru intimata pârâtă U. D. C., solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de tribunal, ca fiind legală și temeinică. Susține că sporurile solicitate au fost acordate pe o perioadă temporară, deoarece acestea sunt din veniturile proprii și nu au constituit baza de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale, conform Anexei 5 la Lg. 63/2011. De asemenea, nu se poate imputa că s-ar fi modificat contractul colectiv de muncă, doar s-a sistat sporul acordat datorită micșorării veniturilor proprii ale pârâtei. Depune lista proceselor soluționate de către Curtea de Apel C. în sensul respingerii recursurilor declarate de S. Solidaritate Universitară C. și salariați.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul S. Solidaritate Universitară, pentru G. A. M., a chemat în judecată pe pârâții U. din C. și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actual M. Educației Naționale), solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze Decizia nr.1018 A/2012, emisă de către pârâta U. din C., să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, ca urmare a creșterii salariale diferențiate în procent de până la 30% acordată conform Legii nr.63/2011, retrasă abuziv începând cu data de 04.04.2012, diferențele salariale să fie actualizate în funcție de indicele de inflație, raportat la data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective, să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidența REVISAL, cu privire la salariul astfel cuvenit și calculat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că în anul 2011 reclamanta, care face parte din personalul didactic auxiliar al Universității din C., a beneficiat de acordarea unei creșteri salariale diferențiate în procent de până la 30% acordată conform Legii nr.63/2011, emițându-se decizie în acest sens și încheindu-se act adițional, făcându-se mențiunile de rigoare și în evidenta REVISAL.
După circa 11 luni, acest beneficiu i-a fost retras prin Decizia nr. 1018 A/04 04 2012 emisă de pârâtă.
Reclamanta a arătat că această mărire nu are natura unui stimulent financiar ocazional, ci reprezintă un drept salariat cu caracter permanent, o componentă a salariului, în sensul dispozițiilor art. 155 Codul Muncii.
A considerat că măsura luată de către pârâtă este lovită de nulitate absolută câtă vreme după acordarea acestei creșteri, salariul nu se putea diminua decât cu acordul salariatului, în mod unilateral, fiind încălcate dispozițiile art. 41 Codul Muncii.
A doua critică vizează discriminarea și inegalitatea de tratament, creată în rândul celor care au beneficiat inițial de acest drept și cărora li s–a luat cu prioritate, fără o explicație plauzibilă.
La data de 28.11.2013, pârâta U. din C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, ca fiind neîntemeiată
Pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
Prin sentința civilă nr. 654 de la 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Solidaritate Universitară C., pentru G. A. M., în contradictoriu cu pârâții U. din C. și M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta este încadrată la U. din C. ca personal didactic auxiliar și i s-a acordat o creștere salarială de 30% din salariul de bază, încheindu-se un act adițional la contractul individual de muncă în acest sens.
Prin Decizia nr. 1018 A/2012, contestată în prezenta cauză, pârâta U. din C. a hotărât la pct. 5 că "începând cu data de 04.04.2012 se sistează acordarea creșterii diferențiate conform Legii nr.63/2011 pentru personalul didactic auxiliar, altul decât cel încadrat la facultăți ".
Potrivit dispoz. art. 2 alin 4 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 " Pe lângă drepturile salariale acordate potrivit alin. (2) și (3), din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare din anexele nr. 3a sau 3b la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale."
Potrivit art. 41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat doar cu acordul părților și numai in mod excepțional poate fi modificat unilateral în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de legislația muncii.
Potrivit art. 48 din Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii.
D. interpretarea dispoz. art.2 alin 4 din Cap II privind Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 rezultă că majorarea salarială acordată reclamantei nu reprezintă un drept salarial cu caracter permanent, o componentă a salariului în sensul art. 160 Codul muncii, întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că aceste sume nu constituie "bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale".
Or, potrivit art.160 Codul muncii, salariul cuprinde "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Potrivit art. 2 alin 2 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 salariul de bază pentru personalul didactic auxiliar cuprinde:salariul de încadrare al funcției didactice auxiliare prevăzut în anexele nr. 3a sau 3b, după caz, la lege, care include sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate gradele și treptele profesionale; indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege; indemnizația pentru învățământ special; gradația de merit, acordată în condițiile legii; sporul de stabilitate, iar salariul de încadrare pentru această categorie de salariați este cel menționat în Anexa 3a.
Mai mult, această majorare salarială nu poate fi asimilată nici unui spor cu caracter permanent, întrucât în alin 3 al aceluiași articol, legiuitorul a prevăzut în mod expres care sunt acestea.
Caracterul nepermanent al acestei majorări salariale rezultă și din faptul că aceste salarii diferențiate cum au fost denumite de legiuitor se pot stabili din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior, în speța de față, și într-un procent de până la 30%, lăsând astfel acordarea lor la latitudinea unității de învățământ superioare angajatoare, în funcție de situația economico-financiară a acesteia.
Chiar dacă legiuitorul a folosit sintagma salarii diferențiate din definiția pe care a dat-o acestei sintagme în chiar textul de lege în care a prevăzut-o rezultă că nu a avut în vedere caracterul de drept salarial permanent în sensul art. 160 Codul muncii.
S-a constatat că dispozițiile legale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 263/2011 nu prevedeau în mod expres faptul că aceste sume de bani nu constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale și nici faptul că ele se pot stabili din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior.
Prin urmare, deși legiuitorul a reglementat acordarea acestui salariu diferențiat și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, nu se poate vorbi de un caracter permanent al acestei sume de bani, dat fiind că, așa cum s-a reținut mai sus, dispozițiile legale care le reglementează prevăd/au prevăzut condiții diferite pentru acordarea lor.
Într-adevăr, sistarea acestei majorări salariale nu trebuie să fie făcută în mod discreționar, însă în speță, sistarea a avut loc ca urmare a micșorării veniturilor proprii ale angajatorului, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv extras proces verbal, buget de venituri, adresa nr. 324/2013 a Direcției Economice din cadrul pârâtei, reclamanta nefăcând dovada contrară prin administrarea de probatorii din care să rezulte că nu a avut loc o astfel de diminuare a veniturilor proprii ale angajatorului, dat fiind că în acest caz, sarcina probei este inversată nefiind aplicabile dispoz. art. 272 Codul muncii.
În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamant, s-a constatat că aceasta nu a avut loc, întrucât această sistare a salariului diferențiat a avut loc doar pentru personalul didactic auxiliar aferent rectoratului Universității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant S. Solidaritate Universitară C., în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a reluat expunerea stării de fapt, a expus motivarea instanței și a arătat că hotărârea este bazată pe un raționament greșit.
A susținut că această majorare salarială nu este un stimulent financiar ocazional, ci o componentă a salariului în sensul art. 160 Codul Muncii, un drept salarial permanent, o componentă a salariului în sensul dispoz. art. 155 Codul Muncii, care i-a fost acordat neîntrerupt timp de 15 ani, începând cu Lg. 128/1997 .
Art. 6 din Decizia de acordare nr.3785A/2011 arată indubitabil cum majorarea acordată de Lg. 128/1997 și cea care o continuă prin Lg. 63/2011 se regăseau în salariul constituit conform Lg.284/2010 și 285/2010.
S-a arătat că sistarea acestui drept nu se putea face unilateral. Invocând practica judiciară din dos._, sentința nr. 2643/2009, rămasă irevocabilă, prin care s-a soluționat un litigiu al unuia dintre salariați, căruia i s-a sistat acest drept în anul 2009.
Pentru a fi interpretată ca un stimulent ocazional majorarea trebuia să aibă anumite caracteristici atât temporare cât și condiționări de acordare, plata facondu-se la anumite intervale de timp.
În 2011, la apariția Lg. 63/2011, legiuitorul reiterând mare parte din regulile de salarizare ale personalului din învățământ, nu a omis această creștere diferențiată și a prevăzut-o expres în art. 4. Apelanta a susținut că prin emiterea unei Decizii interne (nr. 3785A/2011) unitatea și-a asumat răspunderea de a acorda această creștere și de a continua plata acestui drept și nu l-a limitat în timp pentru viitor.
D. punct de vedere al condițiilor de acordare, arată că Decizia nr. 3785A/2011 nu condiționează aplicarea acestei majorări de absolut nici un factor economic sau de altă natură, practic singura condiție era impusă de lege, respectiv existența unui fond de venituri proprii al unității. Acest fond a existat an de an, fără echivoc, întinderea lui trebuia să acopere plata acestor drepturi, și numai ulterior plății se putea stabili ce alte investiții se mai pot face cu diferența rămasă.
Chiar dacă în 2012 s-au colectate venituri proprii mai reduse, acestea acopereau plata creșterii salariale.
A arătat că stimulentul este prin definiție considerat o premiere, o încurajare sau o recunoaștere a unor merite deosebite, ori în decizia de acordare și în lege nu se vorbește direct de o recompensă pentru anumite activități în afara celei normal desfășurate, de o muncă suplimentară sau alte calități ale angajatului sau ale muncii sale. Cu alte cuvinte, odată stabilită întinderea creșterii (5-30%) în raport cel mult de complexitatea postului ocupat, salariatul urma să o primească lunar fără a i se impune alte cerințe în afară de cele din fișa postului.
Față de caracterul permanent al acestui drept și față de dispozițiile art. 41, art. 17 alin. 4 din Codul Munci, consideră că măsura dispusă de angajator reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă nepermisă de lege, este lovită de nulitate absolută câtă vreme după acordarea acestei creșteri salariul nu se putea diminua decât cu acordul salariatului.
Apelanta a susținut că datele financiar-contabile furnizate nu conduc la concluzia că această diminuare salarială se impunea în contextul anului 2012, așa cum se apară intimata. Măsura a afectat un număr de 287 persoane, dar nu a dus la o economie simțitoare a unității - reprezentând doar 1,13% din fondul de salarii cheltuit în anul 2012 pentru activitatea de bază - învățământ (927.000 lei - 82.062.361 lei).
A concluzionat că au existat bani pentru acoperirea tuturor cheltuielilor cu salariile, dar și că este hilar cum conducerea universității a gândit că ajustarea cheltuielilor personalului didactic auxiliar (cu o pondere de 1,13% în totalul cheltuielilor de personal) poate duce la o economie substanțială.
Față de critica privind discriminarea, instanța a apreciat greșit probele făcute în cauză. În reuniunea Senatului din 04.04.2012 a observat că s-a strecurat și propunerea, aprobată în unanimitate ca pentru activitatea prestată în sistem plata cu ora începând cu luna martie 2012, cadrele didactice, profesori și conferențiari, să fie plătite la gradul didactic inferior deținut la funcția de bază - profesor la conferențiar, conferențiar la lector).
Ulterior, în Decizia 1018A/2012 la Art. 1 se prevede că pentru activitatea prestată în sistem plata cu ora pentru luna martie 2012, cadrele didactice, profesori și conferențiari, vor fi plătite la gradul didactic inferior gradului didactic deținut la funcția de bază.
Fiind o măsură care a afectat corpul profesoral doar o lună (martie) și nu pe viitor, și care a menținut un nivel superior al veniturilor suplimentare funcției de bază pentru cadrele didactice, situația financiară a universității nu s-a redresat și personalul didactic auxiliar a fost în continuare singurul prejudiciat financiar prin efectele deciziei atacate.
Față de criticile dezvoltate anterior, solicită să se constate întemeiat apelul și să se admită, dispunându-se admiterea cererii.
Intimata-pârâtă U. din C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Intimatul pârât M. Educației Naționale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
D. examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta este angajata Universității din C. ca personal didactic auxiliar și în baza unui act adițional la contractul de muncă i s-a acordat o creștere salarială de 30 % din salariul de bază, iar prin decizia nr.1018/A/2012 pârâta a sistat acordarea acestor diferențe începând cu data de 4 aprilie 2012 în baza Legii 63/2011.
În art. 2 alin. 4 din Cap. II Anexa 5 la Legea 63/2011 este stabilită metodologia de calcul a drepturilor salariale care se acorda personalului didactic auxiliar, după cum urmează:
1.Salariul brut al personalului didactic auxiliar este compus din salariul de bază, la care se adăugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de prezenta lege.
2.Salariul de bază este format din:
A. salariul de încadrare al funcției didactice auxiliare prevăzut în anexele nr. 3a sau 3b, după caz, la lege, care include sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate gradele și treptele profesionale;
B. indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege;
C. indemnizația pentru învățământ special;
D. gradația de merit, acordată în condițiile legii;
E. sporul de stabilitate.
3. Pe lângă salariul de bază definit potrivit alin. (2), se acordă, după caz, spor pentru condiții de muncă, spor pentru vechime în muncă, precum și compensații tranzitorii.
4. Pe lângă drepturile salariale acordate potrivit alin. (2) si (3), din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare din anexele nr. 3a sau 3b la lege, fără ca aceste sume să constituie baza de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.
În raport cu aceste dispoziții legale incidente în cauză, Curtea reține că susținerile apelantei prin motivele de apel - în sensul că această creștere salarială de 30% reprezintă o componentă a salariului conform art.160 din Codul muncii - sunt rezultatul unei interpretări eronate, vădit partinice și subiective a textelor de lege enunțate.
Faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres că acordarea acestei creșteri salariale rămâne la latitudinea unității de învățământ – „se pot stabili”( art. 2 alin. 4 din Cap. II Anexa 5 la legea 63/2011), iar sursa acesteia o constituie veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior îi conferă acesteia, în mod neechivoc, un caracter temporar și o directă condiționare față de existența și cuantumul acestor venituri proprii.
Această calificare rezultă din interpretarea semantică și teleologică a noțiunii de creștere salarială diferențiată, astfel cum este ea inserată în dispozițiile legale citate ( art. 2 alin. 4 din Cap. II Anexa 5 la legea 63/2011) .
Astfel, ea nu este inclusă în componentele salariului de bază, descrise în alin. 2 al art. 2, potrivit căruia salariul de bază este format din: salariul de încadrare al funcției didactice auxiliare prevăzut în anexele nr. 3a sau 3b, după caz, la lege, care include sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate gradele și treptele profesionale; din indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege; din indemnizația pentru învățământ special;d). gradația de merit, acordată în condițiile legii și din sporul de stabilitate.
Acordarea creșterii salariale este la latitudinea unității de învățământ, se face din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și nu reprezintă baza de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.
Împrejurarea că în decizia de acordare nu s-a prevăzut limitarea în timp a procentului de 30% nu conferă caracter permanent acestei creșteri salariale, astfel cum greșit susține apelantul, întrucât această limitare este inclusă în însăși condiționarea existenței acestor venituri proprii într-un cuantum care să facă posibilă acordarea acestei creșteri salariale, de unde și caracterul limitat în timp pe perioada cât există astfel de venituri extrabugetare la nivelul unității de învățământ.
Prin urmare, reținând caracterul temporar al acordării acestei creșteri salariale și condiționarea directă de existența veniturilor extrabugetare ale Universității din C., rezultă că, așa cum acordarea acesteia nu s-a negociat în temeiul art.41 Codul muncii, ci salariatul a fost informat prin semnarea actului adițional de acordarea acestei creșteri salariale diferențiate, nici sistarea acesteia nu reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, sancționabilă în temeiul acelorași dispoziții.
Nu are relevanță sub aspectul calificării dreptului salarial în discuție împrejurarea că a fost prevăzut în legile de salarizare anterioare și a fost acordat o perioadă lungă de timp, deoarece legea sub imperiul căreia plata a fost sistată impun e anumite reglementări, diferite de cele anterioare, care trebuie aplicate de îndată de angajator.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, în mod corect că nu este vorba de o discriminare săvârșită de pârâtă între cadrele didactice și personalul didactic auxiliar, atâta timp cât pârâta a aplicat dispozițiile legale în vigoare privind salarizarea - diferită pentru cele două categorii de personal - iar reducerea veniturilor s-a făcut în mod legal, pentru toți salariații care aparțin aceleiași categorii de personal.
Astfel, măsura acordării creșterii salariale diferențiate, de până la 30 % a fost menținută la unitățile de învățământ superior care dispuneau de astfel venituri proprii ( în baza principiului autonomei universitare și al eficienței manageriale și financiare - prev. de art. 118 din legea 1/2011) fiecare unitate ( facultate) având un buget propriu ( un centru de cost distinct) distinct de cel centralizat al Universității din C., rectorul acesteia neputând dispune decât măsuri pentru acest fond centralizat.
Măsura sistării acordării acestei creșteri salariale a fost luată în momentul în care veniturile proprii reflectate în fondul centralizat al Universității s-au diminuat și s-a luat numai pentru categoria de salariați plătiți din acest fond, din care face parte și reclamanta, adică pentru toți salariații încadrați ca personal didactic auxiliar, plătiți din fondul centralizat al Universității din C..
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 Cod pr. civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S. SOLIDARITATE UNIVERSITARĂ C., cu sediul procedural ales la avocat Acrivopol B., în Mun. C., ..121, jud. D., în numele membrei de sindicat G. A. M., împotriva sentinței civile nr.654 de la 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. D. C., cu sediul în mun. C., ., nr.13, jud. D. și M. Educației Naționale (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în Mun. București, .. 28-30, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
5 ex./23.05.2014
Jud. fond D. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 65/2014.... → |
|---|
