Acţiune în constatare. Decizia nr. 3911/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3911/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 308/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3911
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă . sentinței civile nr. 1409/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant V. D. reprezentat de avocat M. G., lipsind apelanta pârâtă .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Apărătorul intimatului reclamant a depus note scrise pe care înțelege să le califice ca fiind concluzii scrise.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Avocat M. G., pentru intimatul reclamant V. D., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței apelate ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate prin întâmpinare și concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.
La interpelarea instanței a precizat că activitatea desfășurată de reclamant se regăsește la pozițiile 123 și 125, anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 1409/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de către reclamantul V. D., împotriva pârâtei S.C. E. S.A.
A fost obligată pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă în procent de 100%, în perioada 01.02.1991 – 01.04.2001.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință cu mențiunile privitoare la grupa I de muncă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Analizând acțiunea de față în raport de susținerile părților și actele depuse la dosarul cauzei, coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul V. D. și–a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei S.C. E. S.A., efectuând activității în condiții grele care implică factori de risc, suprasolicitare fizică și psihică.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză a fost identificat mediul de lucru, condițiile grele în care își desfășoară activitatea reclamantul, riscurile la care a fost supus, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de acesta, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, a buletinelor de determinare prin expertizare și a rapoartelor Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă la nivel central S.C. E. S.A..
În concluziile raportului de expertiză tehnică s-a arătat că reclamantul poate fi încadrat în grupa I de muncă în procent de 100% din timpul efectiv planificat prevăzut de Ordinul nr.50/1990, pentru perioada 01.02.1991 – 01.04.2001, în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu realizate efectiv în instalațiile electrice la care a fost supus reclamantul, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care au beneficiat de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză reiese că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții deosebite de muncă determinate de caracteristicile, volumul, complexitatea și periculozitatea instalațiilor de înaltă tensiune, complexitatea sarcinilor de muncă privind asigurarea funcționării neîntrerupte a sistemului energetic în condiții de siguranță în exploatare, suprasolicitare neuropsihică prin stresul determinat de responsabilitatea activității și de lucru în ture alternative zi/noapte cu tulburarea ritmului cicardian al organismului și lucrul în condiții deosebite, confirmat de buletinele de determinare prin expertizare și recunoscute de către administrație în CCM și actele adiționale la CIM.
Potrivit art.171-187 din Codul muncii, angajatorul veghează la protejarea securității și sănătății salariaților, iar pârâta nu a dovedit cu nici un înscris că a luat măsuri de securitate a muncii de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
Prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Ca urmare, o atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât, forma dobândită de Ordinul nr. 50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Astfel, prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De asemenea, apărarea pârâtei în sensul caracterului limitativ al Ordinului nr. 50/1990 este neîntemeiată, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, încadrarea făcându-se pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.
Prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nicio rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În situația în care s-ar acorda accesul la o grupă superioară de muncă doar pentru persoanele trecute în forma inițială a Ordinului nr. 50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dat și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, instanța a admis cererea reclamantului, să oblige pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă, în procent de 100%, în perioada 01.02._01, să elibereze reclamantului o adeverință cu mențiunile privitoare la grupa I de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 453 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei in raport de soluția dată in cauză, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1100 lei reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta .>, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, s-au susținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. SA s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. E. SA prin încheierea din 24.04.2014 si in consecința sentința civila pronunțata in ședința publica din12.06.2014 este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
- instanța de fond nu a ținut cont de mențiunile făcute la punctele 70 si respectiv 81 din cartea de munca a reclamantului din care rezulta a fost "transferat in interesul serviciului conform H.G. 1342/2001 "la data de 01.02.2002 si "preluat prin reorganizare" de către S.C.CEZ Distribuție S.A. denumirea unității prin reorganizare ", la data de 15.03.2007.
- asa cum s-a arătat si prin întâmpinarea formulata in fata instanței de fond, Sistemul Energetic N. a suferit mai multe reorganizări succesive iar întreprinderea de Rețele Electrice I.R.E., unde si-a desfășurat activitatea reclamantul (infiintata prin Decretul nr. 334/1977 pentru modificarea Decretului nr. 649/1969 privind organizarea si funcționarea Ministerului Energiei Electrice, devenit Legea nr. 44/1969 cu modificările ulterioare si înființarea unor centrale in subordinea Ministerului1 Energiei Electrice) a fost preluata de către fosta Regie Autonomă de Electricitate (RENEL) infiintata prin H.G.nr.1199/1990 care a fost o companie de stat, ce a luat locul "Departamentului Energiei Electrice și Termice" (DEET) - fost "Ministerul Energiei Electrice" (MEE). In urma reorganizării fostei IRE, reclamantul a devenit salariatul acestei Regii ce deținea toate activitățile în domeniul energiei electrice în România: producție, transport, distribuție.
Prin H.G. 365/1998, RENEL a fost desființată prin divizare infiintandu-se, intre altele, Compania Națională de Energie Electrică CONEL SA, care la rândul ei a fost desființată prin H.G. 627/2000 fiind separata producția de transport si distribuție infiintandu-se următoarele societăți:
- S.C. Termoelectrica S.A. care are ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică și termică în termocentrale;
-S.C. Hidroelectrica S.A. care are ca obiect producerea de energie electrică în hidrocentrale;
-S.C. E. S.A. care avea ca obiect de activitate distribuția si furnizarea de energie electrica in rețele de medie si joasa tensiune;
-S.C. TRANSELECTRICA S.A. care are ca obiect transportul energiei electrica in rețele de înalta tensiune (I.T).
Ulterior, prin H.G.nr. 1342/2001, a avut loc o noua reorganizare, iar cea mai mare parte din personalul societății S.C. E. S.A. a fost transferat de drept in interesul serviciului la societățile nou înființate, in conformitate cu dispozițiile art. 46 alin 1 din respectiva hotărâre.
Instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea sentinței de dispozițiile art. 4. alin 2 din H.G. 1342/2001, potrivit cărora, Societățile înființate potrivit art.1 din hotărâre, sunt răspunzătoare de toate obligațiile fostelor sucursale de distribuție si furnizare ale S.C. E. S.A.
S-a precizat faptul ca societățile nou înființate in baza H.G, nr. 1342/2001 au preluat drepturile si obligațiile vechii societăți S.C. E. S.A. si, desi, obligația privind efectuarea încadrărilor in grupe de munca pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001, (cand dispozițiile Ordinului nr, 50/1990 - astfel cum a fost modificat si completat prin ordine succesive, si-a încetat aplicabilitatea) revenea S.C. E. SA, aceasta având calitatea de angajator de la data de 10.10.2000 (data înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului) si pana la data de 01.04.2001, ulterior acestei date, conform art. 4 alin 2 din H.G. 1342/2001,astfel ca S.C.EIectrica S.A. nu mai este titulara obligației care formează obiectul prezentei judecați, neavand, prin urmare, legitimare procesuala pasiva, aceasta calitate a fost preluata de către S.C. E. Distribuție Oltenia SA, actuala Enel Distribuție Oltenia SA, care s-a substituit in drepturile si obligatiile S.C. E. S.A. si care este deținătoare a arhivei de personal a reclamantului.
În condițiile in care activele si pasivele fostei IRE au fost preluate, in conformitate cu H.G. 1342/2001, de către S.C. E. Oltenia S.A. (ce si-a schimbat denumirea in CEZ Distribuție Oltenia S.A.), iar aceasta din urma este continuatoarea personalității juridice a fostului angajator al reclamantului, noua societate formata prin divizarea S.C. E. SA este debitorul obligației prevăzute de Ordinul 50/1990, referitoare la atestarea condițiilor de munca si emiterea de adeverințe in acest sens intrucat „adeverințele se întocmesc si se eliberează, numai in baza documentelor verificabile, aflate in evidentele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive" iar in conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul-lege nr. 31/1954 (potrivit cărora "in cazul in care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite la o singura persoana juridica existenta sau care ia astfel ființa, împărțirea patrimoniului se face in proporția pârtii desprinse si transmise", iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund fata de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființa prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilita la data dobândirii) fapt pentru care debitorul obligației din cauza de fata este noua persoana juridica formata prin H.G. nr. 1342/2001, care a preluat patrimoniul fostului angajator al reclamanților si in mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a societății noastre;
Sentința pronunțata încalcă dispozițiile art. 173 din Codul muncii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata respinsa de către instanța de fond prin încheierea din24.04.2014, in mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata întrucât:
- excepția de inadmisibilitate este o excepție de fond, ea se soluționează o data cu fondul dupa administrarea tuturor probelor in cauza, fapt pentru care instanța avea obligația sa se pronunțe odată cu fondul si nu prin încheierea data in ședința publica din 24.04.2014;
- prin acțiunea promovata, reclamantul tinde sa obtina o situație juridica noua, nu doar o simpla constatare a unei stări de fapt existenta in perioada cand era salariat la întreprinderea de Rețele E. din cadrul fostului Minister al Energiei Electrice, fapt pentru care o cerere de chemare in judecata in realizarea dreptului dupa aproximativ 40 de ani este inadmisibila.
Pe fondul cauzei:
Sentința încalcă dispozițiile Decretul-Lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechități in salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) care a prevăzut expres faptul ca "Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente pană în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca, beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca și activitățile respective".
Locurile de munca și activitățile care se încadrează în grupele I și II de munca, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru Protecția Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege".
F. de prevederile legale mai sus menționate, au fost emise următoarele ORDINE:
- Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se "încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Ministerul Muncii Si Ocrotirilor Sociale:
- Ordinul nr. 125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele l și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990 emis de către Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala Pentru Protecția Muncii;
- Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii emis de către Comisia Naționala pentru Protecția Muncii.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare in grupele I si II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2 la Ordinul 50/1990.
Sentința atacata încalcă dispozițiile art. 6 și art. 7 din Ordinul nr. 50/1990. Ordinul nr. 100 din 9 aprilie 1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii si Ordinul nr.125/1990 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, pentru perioada lucrata după 1 martie 1990, sunt acte normative care completează Ordinul nr. 50/1990, iar in anexa nr. 2 la Ordinul 125, sunt reglementate in mod expres locurile de munca pentru persoanele care si-au desfășurat activitatea in sistemul energetic.
Sentința este nelegala întrucât activitățile ce se regăsesc in grupa I de munca nu se pot regăsi si in grupa II. Menționam faptul ca în ORDINUL nr.125 la punctele 112,113,114 si 115 au fost încadrate activitățile desfășurate de către unii salariați din sistemul energetic in GRUPA a ll-a de munca.
In Anexele nr. 1 si 2 la Ordinul nr. 50/1990 au fost enumerate in mod expres si limitativ locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de munca, enumerare care nu permite nicio asimilare intre diversele locuri de munca. In acest context, o eventuala extindere a sferei de aplicare a ordinului si la alte categorii de beneficiari ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, întrucât instanța este chemata sa aplice legea, nu sa o creeze.
Prin urmare, dreptul angajaților de a beneficia de încadrarea in grupele I sau II de munca ia naștere la momentul prestării muncii in activitățile sau locurile de munca menționate în anexele 1 si 2 la Ordinul 50/1990, rolul unității angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.
Sentința încalcă dispozițiile art. 4 din Ordinul 50/1990 care prevede faptul ca "încadrarea in grupele I sau II de munca, se va face in situația In care, cu toate masurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute in aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.
Qr, reclamantul nu a fost nominalizat de către conducerea unității si sindicat, in vederea incadrarii in grupa I de munca, conform cerințelor impuse de pct. 6 din Ord.50/1990.
Ori, in speța, reclamantul nu invoca drept motiv al solicitării sale ca instanța sa constate desfășurarea activității in grupa I de munca, distrugerea arhivei.
Mai mult decât atat, reclamantul putea uza de prevederile Ordinului 50/1990 atunci cand acesta era in vigoare, iar nu tocmai la acest moment cand ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, iar apelanta a depus răspuns la întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr._/02.10.2014.
Apelul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, în sensul ca activitățile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
In concluzie, potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 sau
- să își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupele I sau a II-a de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
2. nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;
3. să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Raportul de expertiza întocmit in cauza realizează o descriere generică a sistemului energetic național, a activităților realizate de către reclamant în exercitarea funcției de electrician, a condițiilor de munca, concluzionând ca activitățile sunt corespunzătoare grupei I de munca prin asimilare cu activitățile enumerate la anexa I pct. 123 din Ordin.
Insa niciuna din activitățile desfășurate de către reclamant nu se regăsesc printre cele prevăzute in anexa I, nici sub aspectul art.1, nici sub aspectul art. 3 din Ordin .
Simpla exercitare a funcției de electrician si condițiile grele specifice activității desfășurate, nu atrag automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I la ordin.
Mai mult deși reclamantul a invocat aplicarea dispozițiilor Anexei I pct. 123 și 125 din Ordinul nr. 50/1990 abia în faza procesuală a apelului prin concluziile scrise, Curtea analizează totuși temeiul juridic invocat ca temei al pretinsei încadrări în grupa I de muncă, deoarece a fost analizat cu ocazia efectuării expertizei pe care reclamantul și-a sprijinit concluziile în fața instanței de fond. La Anexa nr. I pct. 123 și 125 din Ordinul nr. 50/1990, sunt nominalizate „meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată de siguranța circulației”. Textul pct. 123 se referă exclusiv la funcții din unitățile de exploatare a căilor ferate, or, în speță, nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit că angajatorul ar fi fost vreodată unitate de natura celor menționate la pct. 123.
Textul de la pct. 125 enumeră „funcțiile și meseriile de la locurile de muncă și din activitățile de exploatare și întreținere a metroului”, ceea ce în mod evident nu se regăsește în cazul de față.
Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în niciun caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ însuși. Dimpotrivă, deciziile invocate de recurenți se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
In ceea ce privește invocarea unei pretinse discriminări, Curtea reține că stabilirea grupelor de muncă se face in raport de condițiile, activitățile sau locurile de muncă specifice fiecărui salariat, deci cu analiza condițiilor concrete, așa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.
Se constată astfel că sunt fondate criticile de fond invocate de apelanta – pârâtă, iar apelul urmează să fie admis pentru aceste considerente.
Nu sunt fondate criticile legate de lipsa calității procesuale pasive a apelantei-pârâte, prin raportare la perioada 01.08._00, din mențiunile carnetului de muncă (poz. 49-60) rezultând că reclamantul și-a desfășurat activitatea la ..
Este însă justă susținerea apelantei, în sensul că pentru perioada ulterioară transferului la . Energie Electrică SA București (poz. 60 și următoarele din carnetul de muncă) fostul angajator . mai are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii în constatare, care trebuie în mod necesar să fie examinată în contradictoriu cu angajatorul, deoarece sunt de analizat condițiile concrete de muncă în care au fost desfășurate activitățile specifice muncii reclamantului. Pentru același motiv, Curtea a considerat ca fiind nefondată susținerea apelantei legată de transferul drepturilor și obligațiilor către noile unități formate ca urmare a emiterii HG nr. 1342/2001.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul formulat de pârâtă este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ. va schimba sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă . sediul în București, ..9, Sector 1. împotriva sentinței civile nr. 1409/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. D., domiciliat în Tg J., . P., nr.5,.,., Județul Gorj, CNP_.
Schimbă sentința civilă nr. 1409/12.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. M. P. P.
Tehn. A.C:
5ex/05.11.2014
Jud. Fond: L. R.
| ← Contestaţie act. Hotărâre din 01-07-2014, Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
